Decizia nr. 1202/2010, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) si j), art. 3 ind 1 alin. (2)-(4) si art. 8 ind 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Iulia Antoanella Motoc - judecator
Ion Predescu - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Tudorel Toader - judecator
Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga .

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) si j), art. 3¹ alin. (2)-(4) si art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Savel Boaru in Dosarul nr. 1.653/259/2009 al Judecatoriei Mizil, respectiv, in mod direct, de Avocatul Poporului. Cauza a fost repusa pe rol prin incheierea din data de 16 septembrie 2010, intrucat nu s-a putut obtine numarul de voturi necesar pentru luarea unei decizii potrivit art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992; cu aceeasi ocazie Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a dispus si conexarea Dosarului nr. 12D/2010 la Dosarul nr. 8.067D/2009, care este primul inregistrat.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) si j), art. 3¹ alin. (2)-(4) din Legea nr. 146/1997 este neintemeiata, invocand in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 948 din 6 iulie 2010, dar si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia taxarii la valoare - cauza Daniel Ionel Constantin impotriva Romaniei, 2009. Cu privire la exceptia care vizeaza art. 8¹ din lege, se apreciaza ca aceasta este intemeiata. In esenta, se arata ca taxa judiciara de timbru stabilita potrivit acestei din urma prevederi legale este excesiva, depaseste cu mult valoarea serviciului public prestat, fiind superioara chiar celorlalte cheltuieli efectuate in cursul procesului. In fine, se arata ca textul legal criticat este retroactiv, intrucat se aplica si cauzelor succesorale incepute sub legea anterioara, ceea ce contravine principiului tempus regit actum. Astfel, se sustine ca sunt incalcate prevederile art. 15 alin. (2), art. 21, art. 44, art. 46 si art. 56 alin. (2) din Constitutie .

C U R T E A,

avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 6 noiembrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 1.653/259/2009, Judecatoria Mizil a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) si art. 3¹ alin. (2) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Savel Boaru intr-o cauza avand ca obiect un partaj succesoral. De asemenea, prin adresa nr. 4 din 4 ianuarie 2010, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constitutionala, in temeiul art. 146 lit. d) teza finala din Constitutie si art. 11 alin. (1) lit. Ad) din Legea nr. 47/1992, cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) si j), art. 3¹ alin. (2)-(4) si art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca prin stabilirea unor taxe judiciare de timbru extrem de oneroase, in plina criza economica, este limitat accesul cetatenilor la justitie. Este invocata si hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Weissman si altii impotriva Romaniei, 2006. Totodata, prin valoarea excesiva a taxei judiciare de timbru se incalca si dreptul la mostenire.

In motivarea exceptiei, pe langa cele mai sus aratate, Avocatul Poporului sustine ca prevederile legale criticate incalca accesul liber la justitie, intrucat cetateanul este pus in situatia de a nu mai putea beneficia de serviciile publice oferite de instantele judecatoresti, ceea ce face ca acest drept fundamental, prevazut de Constitutie, sa devina unul iluzoriu. Se arata ca o atare masura, apreciata in lumina circumstantelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului si faza procedurii in care este impusa restrictia respectiva, nu este proportionala cu scopul urmarit. Mai mult, exista posibilitatea ca valoarea taxei judiciare de timbru sa depaseasca valoarea emolumentului, ceea ce este contrar dreptului la acces liber la justitie. De asemenea, se mai considera ca un atare cuantum nu urmareste un scop legitim, intrucat taxa judiciara de timbru nu se face venit la prestatorul serviciului taxabil - sistemul justitiei, ci se face venit la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale in raza careia debitorul isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul fiscal.

Prin urmare, se constata ca statul nu a pastrat "un echilibru just intre interesul sau de a percepe cheltuieli de judecata, pe de o parte, si interesul reclamantilor de a-si expune pretentiile in fata unei instante si de a avea posibilitatea valorificarii drepturilor lor, pe de alta parte".

Se arata ca stabilirea taxei judiciare de timbru pentru obtinerea unei copii legalizate de pe hotararea judecatoreasca se face prin raportare la noile dispozitii legale aplicabile in materie si pentru procesele declansate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 276/2009, ceea ce incalca art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Se mai apreciaza ca un cuantum excesiv al taxei judiciare de timbru impiedica apararea corespunzatoare a dreptului de proprietate in conditiile in care nu exista mijloace financiare suficiente pentru a achita taxa de timbru datorata. Totodata, justitiabilul este impiedicat din motive financiare sa-si exercite dreptul de acces la instanta. In fine, scutirea sau esalonarea de la plata taxelor judiciare de timbru nu constituie un remediu eficient pentru limitarea accesului liber la justitie din moment ce aceasta masura este lasata la dispozitia instantelor de judecata .

Totodata, masura legala criticata incalca si dreptul la mostenire; se constata ca legiuitorul, prin cuantumul taxei judiciare de timbru stabilite, si-a incalcat obligatia constitutionala de a adopta masuri legislative de natura a asigura exercitarea dreptului constitutional la mostenire.

In final, Avocatul Poporului sustine ca textul legal criticat nu asigura o asezare justa a sarcinilor fiscale, intrucat nu tine cont de posibilitatile de plata ale contribuabililor.

Judecatoria Mizil apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca este firesc si legal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea de judecata sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acesteia. Mai mult, echivalentul taxei judiciare de timbru este inclus in valoarea cheltuielilor de judecata, iar plata acestora va reveni partii care cade in pretentii. Totodata, se arata ca, in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/2008, partile au la indemana posibilitatea de a cere scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere solicitat in Dosarul Curtii Constitutionale nr. 8.067D/2009, conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, considera ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale. Se apreciaza ca prin stabilirea unui cuantum excesiv al taxei judiciare de timbru pentru obtinerea unei copii legalizate de pe hotararea de expedient, se incalca dreptul la un proces echitabil al partilor interesate, acest drept devenind unul teoretic si iluzoriu. Se arata ca o atare masura, apreciata in lumina circumstantelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului si faza procedurii in care este impusa restrictia respectiva, nu este proportionala cu scopul urmarit. Mai mult, exista posibilitatea ca valoarea taxei judiciare de timbru sa depaseasca valoarea emolumentului, ceea ce este contrar dreptului la acces liber la justitie.

Prin urmare, se constata ca statul nu a pastrat "un echilibru just intre interesul sau de a percepe cheltuieli de judecata, pe de o parte, si interesul reclamantilor de a-si expune pretentiile in fata unei instante si de a avea posibilitatea valorificarii drepturilor lor, pe de alta parte".

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

C U R T E A,

examinand incheierea de sesizare, sesizarea Avocatului Poporului, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie .

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 3 lit. c) si j), art. 3¹ alin. (2)-(4) si art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 276/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, si care au urmatorul cuprins:

- Art. 3 lit. c) si j): "Actiunile si cererile neevaluabile in bani se taxeaza astfel: [...]

c) cereri pentru:

- stabilirea calitatii de mostenitor - 50 lei/mostenitor - stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei succesorale;

- cereri de raport - 3% la valoarea bunurilor a caror raportare se solicita;

- cereri de reductiune a liberalitatilor - 3% la valoarea rezervei care urmeaza a fi reintregita prin reductiunea liberalitatilor;

- cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile.

Separat de aceasta taxa, daca partile contesta bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor in cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciara de timbru se datoreaza de titularul cererii la valoarea contestata in conditiile art. 2 alin. (1); [...]

j) actiuni posesorii si cereri care au ca obiect servituti - taxa se va calcula in conditiile art. 2 alin. (1), la o valoare stabilita la 20% din valoarea bunului a carui posesie se solicita sau asupra caruia se solicita constituirea unei servituti;";

- Art. 3¹ alin. (2)-(4): "(2) Taxarea cererilor prevazute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de parti. In cazul in care valoarea declarata de parti este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza intocmita de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la aceasta din urma valoare .

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si la taxarea cererilor in materie de mostenire.

(4) Instantele de judecata vor solicita la inceputul fiecarui an camerelor notarilor publici expertizele privind stabilirea valorilor orientative ale bunurilor imobile din circumscriptia teritoriala a instantei.";

- Art. 8¹: "(1) Cererile pentru eliberarea de catre instantele judecatoresti de copii de pe hotararile judecatoresti, cu mentiunea ca sunt definitive si irevocabile, prin care se stabilesc calitatea de mostenitor, masa succesorala, cotele si bunurile ce revin fiecarui mostenitor, daca nu s-a platit taxa de timbru pentru efectuarea procedurii succesorale notariale, se taxeaza potrivit dispozitiilor art. 3 lit. c).

(2) Dupa plata taxelor succesorale, eliberarea de noi copii de pe hotararile judecatoresti prevazute la alin. (1) se taxeaza cu 2 lei."

Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 46 privind dreptul la mostenire si art. 56 privind contributiile financiare. Totodata, se considera a fi incalcate si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Protocolul aditional la Conventie privind protectia proprietatii. In fine, in sustinerea exceptiei, sunt invocate si considerentele de principiu care au stat la baza hotararilor pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele Weissman si altii impotriva Romaniei, 2006, si Iosif si altii impotriva Romaniei, 2007.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constata urmatoarele:

I. Prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate in raport cu critici similare. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 504 din 20 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 377 din 8 iunie 2010, si Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, a statuat ca "accesul liber la justitie nu interzice stabilirea taxelor de timbru in justitie, fiind justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatilor judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. In virtutea dispozitiilor constitutionale ale art. 56 alin. (1), potrivit carora A�Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publiceA�, plata taxelor si a impozitelor reprezinta o obligatie constitutionala a cetatenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat in valoarea cheltuielilor stabilite de instanta de judecata prin hotararea pe care o pronunta in cauza, plata acestora revenind partii care cade in pretentii. In acelasi sens este, de altfel, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in care s-a statuat ca o caracteristica a principiului liberului acces la justitie este aceea ca nu este un drept absolut (Cauza Ashingdane impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin insasi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitari, atat timp cat nu este atinsa insasi substanta sa.

De asemenea, Curtea a mai retinut ca, pentru aceleasi considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi de natura sa aduca atingere principiului potrivit caruia justitia este unica, impartiala si egala pentru toti, consacrat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentala".

Considerentele retinute de Curte in deciziile mentionate sunt valabile si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei acesteia.

II. Curtea, prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, precizata, tot pentru motivele mai sus aratate, a mai constatat ca si dispozitiile art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 sunt constitutionale. Cu privire la acest aspect, Curtea urmeaza sa isi reconsidere jurisprudenta pentru cele ce vor fi mai jos aratate.

1. Curtea, in analiza sa cu privire la incalcarea art. 21 din Constitutie, va porni de la considerentele de principiu retinute in Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, potrivit careia "procesul civil parcurge doua faze: judecata si executarea silita, aceasta din urma intervenind in cazul hotararilor susceptibile de a fi puse in executare cu ajutorul fortei de constrangere a statului sau a altor titluri executorii, in masura in care debitorul nu isi executa de bunavoie obligatia.

Caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garantiilor ce caracterizeaza dreptul la un proces echitabil atat in faza judecatii, cat si a executarii silite, cea mai importanta dintre aceste garantii fiind "dreptul la un tribunal" in sensul art. 21 din Constitutie si al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, adica liberul acces la o instanta independenta si impartiala, stabilita prin lege, si controlul actelor efectuate in ambele faze ale procesului de catre instantele judecatoresti".

In cauza de fata, se constata ca art. 8¹ alin. (1) din Legea nr. 146/1997 prevede ca cererile pentru eliberarea de catre instantele judecatoresti de copii de pe hotararile judecatoresti, cu mentiunea ca sunt definitive si irevocabile, prin care se stabilesc calitatea de mostenitor, masa succesorala, cotele si bunurile ce revin fiecarui mostenitor, daca nu s-a platit taxa de timbru pentru efectuarea procedurii succesorale notariale, se taxeaza potrivit dispozitiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 276/2009.

Curtea observa ca textul legal criticat, prin continutul sau normativ, conditioneaza eliberarea unor copii de pe hotararile judecatoresti, cu mentiunea ca sunt definitive si irevocabile, prin care se stabilesc calitatea de mostenitor, masa succesorala, cotele si bunurile ce revin fiecarui mostenitor, de plata taxelor de timbru prevazute de art. 3 lit. c) din lege, in cazul in care nu s-a platit anterior taxa de timbru pentru efectuarea procedurii succesorale notariale, ceea ce echivaleaza in fapt cu plata unor taxe de timbru noi, altele decat cele notariale, chiar si in situatia in care, prin procedura prevazuta de lege la momentul judecarii cauzei, astfel de taxe nu erau prevazute de lege.

Astfel, in procedura notariala, mostenitorii erau tinuti de plata unor taxe notariale, precis determinate prin lege, atat pentru stabilirea masei succesorale, cat si pentru stabilirea cotei fiecaruia, plata care, odata efectuata, conducea nemijlocit la obtinerea certificatului de mostenitor, cu toate consecintele juridice ce decurgeau din acest act.

Prin urmare, se constata ca parcurgerea procedurii notariale exclude din start parcurgerea procedurii judiciare, iar sub acest aspect textul art. 8¹ din lege nici nu poate fi aplicat decat mostenitorilor care, din varii motive, nu au parcurs procedura notariala. A lega plata unor taxe judiciare de timbru de plata taxelor notariale ar echivala cu obligarea mostenitorilor de a parcurge mai intai procedura succesorala notariala, ceea ce evident ar fi o sarcina excesiva.

Pe de alta parte, nu poate fi neglijat nici faptul ca la aparitia Legii nr. 276/2009, care instituie o atare obligatie, mostenitorii deja au parcurs de mult intreaga procedura judiciara, fara ca legea sa le fi impus aceasta taxa si, prin urmare, s-au vazut obligati ca, desi judecarea cererilor sa se fi incheiat, la executarea hotararii sa fie obligati retroactiv la plata acestor noi taxe.

Atat jurisprudenta Curtii Constitutionale, cat si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului au recunoscut posibilitatea statului de a impune anumite restrictii legitime cu privire la accesul liber la justitie in vederea asigurarii unui climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a acestui drept constitutional. Insa, in cauza de fata, textul legal criticat constituie o opreliste de natura pecuniara menita sa il descurajeze pe justitiabil in formularea unei actiuni direct in fata unei instante judecatoresti. Finalitatea unei atari masuri nu vizeaza asigurarea unui climat de ordine, ci mai degraba dorinta legiuitorului de a-l obliga pe justitiabil sa isi rezolve problemele legate de succesiune pe calea necontencioasa notariala si de a-l sanctiona daca nu a urmat aceasta cale . O asemenea justificare a acestei masuri nu este nici obiectiva sau rationala si nici serioasa.

Astfel, Curtea constata ca o procedura esentialmente gratioasa, necontencioasa si facultativa devine, fara o justificare obiectiva sau rationala, una obligatorie in calea introducerii unei actiuni direct in fata instantelor judecatoresti, incalcandu-se astfel prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie .

Totodata, Curtea retine ca textul legal criticat, prin cuantumul ridicat al taxei judiciare de timbru, impiedica executarea hotararii judecatoresti, intrucat:

- in cazul cererilor pentru dezbaterea succesiunii pe cale judiciara introduse inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 276/2009 si care nu au urmat si procedura notariala, taxa judiciara de timbru necesara eliberarii copiei prevazute de art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 este disproportionat de mare in raport cu taxa judiciara de timbru platita pentru derularea intregii proceduri succesorale judiciare;

- in cazul cererilor pentru dezbaterea succesiunii pe cale judiciara introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 276/2009 si care nu au urmat si procedura notariala, partea este nevoita sa plateasca o taxa judiciara de timbru pentru operatiunea prevazuta de art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 egala ca si cuantum cu cel al taxei judiciare de timbru care a fost platita pentru dezbaterea succesiunii in conditiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997.

Din cele de mai sus rezulta ca textul legal criticat impune conditionari nejustificate in calea executarii hotararii judecatoresti, faza componenta a procesului civil. Astfel, fiind incalcate in mod direct prevederile constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea retine ca textul in cauza contravine art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie .

In consecinta, Curtea constata ca art. 8¹ din Legea nr. 276/2009, fiind contrar art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie, aduce o grava atingere dreptului la un proces echitabil, afectand ambele faze pe care le parcurge un proces civil, si anume judecata propriu-zisa a cauzei si executarea hotararii judecatoresti obtinute.

2. Curtea observa ca textul legal criticat incalca si prevederile art. 56 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 44 si art. 46 din Constitutie .

Curtea, in jurisprudenta sa, spre exemplu Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, a precizat faptul ca, "in conformitate cu principiile generale ale fiscalitatii, orice taxa instituita pentru persoane fizice sau juridice trebuie sa fie urmata de un serviciu sau o lucrare efectuata in mod direct si imediat de catre organe sau institutii publice". Rezulta ca, in conditiile in care ar exista o vadita disproportie intre taxa datorata si serviciul public efectiv prestat, taxa nu a fost instituita in considerarea contraprestatiei datorate de stat, ceea ce ar fi contrar art. 56 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale".

In cauza de fata, Curtea constata ca taxa judiciara de timbru prevazuta de art. 8¹ din Legea nr. 276/2009 se datoreaza pentru "eliberarea de catre instantele judecatoresti de copii de pe hotararile judecatoresti, cu mentiunea ca sunt definitive si irevocabile, prin care se stabilesc calitatea de mostenitor, masa succesorala, cotele si bunurile ce revin fiecarui mostenitor". Aceasta prestatie din partea statului este mai degraba o operatiune tehnico-materiala, fara a implica in sine costuri foarte ridicate. Dovada in acest sens sta reglementarea legala anterioara adoptarii Legii nr. 276/2009, si anume art. 3 lit. t) din Legea nr. 146/1997, in temeiul careia taxa judiciara de timbru datorata operatiunii tehnico-materiale mentionate era egala cu 2 RON.

In consecinta, Curtea constata ca, prin prisma cuantumului ridicat al taxei, aceasta nu reprezinta o contraprestatie in raport cu serviciul public ce urmeaza a fi prestat, ci dobandeste caracterul unei sanctiuni care nu are nicio legatura cu pretinsul serviciu prestat de catre stat .

Ca rezultat al nerespectarii art. 56 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca este incalcat dreptul de proprietate privata al celor ce vin la mostenire, precum si dreptul la mostenire al acestora.

Astfel, Curtea constata ca, datorita faptului ca taxa se plateste cu titlu anticipat, deci inainte de a fi prestat serviciul public si inainte ca mostenitorul sa intre in posesia mostenirii, este diminuat in mod direct patrimoniul mostenitorilor. Prin instituirea unui cuantum atat de ridicat al taxei judiciare de timbru se realizeaza un transfer injust de proprietate care opereaza din patrimoniul mostenitorilor in contul bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul fiscal debitorul, potrivit art. 19 din Legea nr. 146/1997.

Totodata, Curtea retine incalcarea si a prevederilor art. 46 din Constitutie, intrucat, desi mostenitorul a obtinut o hotarare judecatoreasca prin care se consacra dreptul sau de a beneficia de cota sa parte din masa succesorala, i se obstructioneaza accesul la emolumentul concret al mostenirii prin instituirea unei taxe judiciare de timbru pentru o simpla formalitate juridica. De aceea, Curtea constata ca o atare masura atinge chiar substanta dreptului la mostenire.

3. Pe langa incalcarea textelor constitutionale mai sus amintite si invocate de autorii exceptiei, Curtea constata ca art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 contravine si art. 15 alin. (2) din Constitutie .

Astfel, din continutul normativ al acestei prevederi legale rezulta, fara dubiu, ca aplicabilitatea sa vizeaza atat procedurile succesorale judiciare incepute dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 276/2009, cat si pe cele incepute inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 276/2009. In aceste conditii, acelor mostenitori care nu au urmat procedura necontencioasa notariala din diverse motive li se va impune plata unei taxe judiciare de timbru atunci cand vor solicita eliberarea unei copii de pe hotararea judecatoreasca, cu mentiunea definitiva si irevocabila, prin care se stabilesc calitatea de mostenitor, masa succesorala, cotele si bunurile ce revin fiecarui mostenitor .

Curtea constata ca procedura succesorala notariala nu este una obligatorie si nu conditioneaza accesul la procedura contencioasa din fata instantelor judecatoresti, ceea ce determina concluzia irefragabila ca este o procedura gratioasa, necontencioasa si facultativa, aflata la indemana partilor. De asemenea, Curtea retine ca, pana la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 276/2009, parcurgerea sau nu a procedurii succesorale notariale nu conditiona nici faptul datorarii taxelor judiciare de timbru in materie succesorala si nici cuantumul sau intinderea acestora. In lipsa unei atari conditionari si avand in vedere ca textul de lege criticat impune plata unei taxe judiciare de timbru ca urmare a neparcurgerii procedurii succesorale notariale, Curtea constata ca, in privinta procedurilor succesorale judiciare incepute inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 276/2009, legiuitorul, in mod indubitabil, a schimbat efectele susceptibile a se produce din parcurgerea sau nu a procedurii succesorale notariale existente la momentul introducerii actiunii succesorale in fata instantelor judecatoresti. Or, Curtea, prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006, sau Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, a statuat ca, "ori de cate ori o lege noua modifica starea legala anterioara cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, daca s-au realizat inainte de intrarea in vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptarii noii reglementari, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare".

In consecinta, raportat la situatia de fata, Curtea constata ca in cazul cererilor in materie succesorala introduse in fata instantelor judecatoresti inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 276/2009, indiferent de parcurgerea sau nu a procedurii succesorale notariale, prevederile art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 nu s-ar putea aplica decat cu incalcarea principiului neretroactivitatii legii, contrar art. 15 alin. (2) din Constitutie . Astfel, aceste cereri urmeaza sa fie guvernate, in materia taxelor judiciare de timbru, de cele aplicabile la momentul introducerii lor, pentru ca, in caz contrar, prin schimbarea eficientei juridice a actelor juridice realizate in antecedenta intrarii in vigoare a Legii nr. 276/2009, ar fi nesocotit principiul constitutional al neretroactivitatii legii. In aceste conditii, Curtea constata ca operatiunea tehnico-materiala prevazuta de art. 8¹ din Legea nr. 276/2009, ca accesoriu al procedurii succesorale judecatoresti, este guvernata de legea in vigoare la data introducerii in fata instantelor judecatoresti a cererii de dezbatere a succesiunii.

4. Totodata, Curtea observa ca textul legal criticat incalca si principiul egalitatii in drepturi, intrucat instituie posibilitatea ca, in situatia unei hotarari judecatoresti care a consfintit procedura succesorala anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 276/2009, un mostenitor, solicitand mai repede o copie legalizata de pe hotararea judecatoreasca, sa plateasca o taxa modica, in timp ce celalalt mostenitor, aflat prin ipoteza in aceeasi situatie juridica, actionand dupa intrarea in vigoare a legii mentionate, sa mai fie nevoit sa plateasca o taxa judiciara de timbru ce depaseste cu mult atat valoarea taxei judiciare de timbru platite in cursului procesului, cat si valoarea taxei judiciare de timbru platite de celalalt mostenitor cu aceeasi ocazie.

5. In fine, Curtea constata ca prevederile art. 8¹ alin. (2) din Legea nr. 146/1997 sunt lipsite de previzibilitate, intrucat Hotararea Guvernului nr. 1.514/2006, care stabilea valoarea taxei judiciare de timbru la nivelul anului 2007, a fost abrogata prin Hotararea Guvernului nr. 956/2009, fara a se stabili vreo alta valoare a taxei judiciare de timbru. Astfel, existenta normativa a textului este compromisa, nici justitiabilul si nici instantele judecatoresti neputand avea reprezentarea clara a efectelor pe care trebuie sa le produca textul in cauza. In consecinta, Curtea constata ca art. 8¹ alin. (2) din Legea nr. 146/1997 contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie .

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi in privinta art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si cu unanimitate de voturi in privinta art. 3 lit. j), art. 3¹ alin. (2)-(4) si art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,

CURTEA CONSTITUTIONALA

1. Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata, in mod direct, de Avocatul Poporului, si constata ca dispozitiile art. 8¹ din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt neconstitutionale.

2. Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c), precum si ale art. 3¹ alin. (2) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Savel Boaru in Dosarul nr. 1.653/259/2009 al Judecatoriei Mizil, respectiv exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) si j), precum si ale art. 3¹ alin. (2)-(4) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata, in mod direct, de Avocatul Poporului.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,
Benke Karoly
*
OPINIE SEPARATA

Argumentele prezentate in opinia separata care a insotit Decizia Curtii Constitutionale nr. 948 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, isi pastreaza in continuare valabilitatea, astfel incat, in prezenta opinie separata vom incerca sa aducem si alte argumente in sprijinul opiniei sustinute anterior, in sensul ca dispozitiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstitutionale.

In opinia noastra, dispozitiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 incalca prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privata si ale art. 56 alin. (1) si (2) privind asezarea justa a sarcinilor fiscale, pentru considerentele pe care le vom arata in continuare, astfel:

1. Curtea s-a pronuntat in repetate randuri asupra compatibilitatii art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 cu prevederile art. 21 din Constitutie in raport cu critici similare, statuand ca accesul liber la justitie prevazut de art. 21 din Legea fundamentala nu presupune gratuitatea acestuia (a se vedea Decizia nr. 82 din 25 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, Decizia nr. 47 din 4 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, Decizia nr. 343 din 18 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, Decizia nr. 423 din 21 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 14 ianuarie 2005, Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, Decizia nr. 494 din 6 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008 si altele).

Numai ca, pentru a ajunge la o astfel de solutie, Curtea a avut in vedere caracterul modic al taxelor de timbru prevazute de lege la acea data, in speta chiar de art. 3 lit. c) din lege, dovada fiind chiar motivarea unora dintre decizii.

Astfel, prin Decizia nr. 183 din 16 noiembrie 1999, Decizia nr. 82 din 25 mai 1999, Decizia nr. 30 din 23 februarie 1999, Curtea a aratat ca, "avand in vedere caracterul modic al sumei stabilite ca taxa de timbru pentru exercitarea caii de atac, nu s-ar putea sustine ca prin cuantumul fixat s-a determinat ingradirea accesului liber la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie".

Iata, asadar, ca elementul determinant in luarea acestor decizii a fost tocmai nivelul scazut al taxelor judiciare de timbru prevazut de Legea nr. 146/1997, asa incat, la momentul actual, un astfel de argument nu mai subzista.

2. Privita tot prin prisma limitarii accesului la justitie, tinem sa precizam ca si in conditiile in care cheltuielile de judecata se stabilesc in sarcina celui cazut in pretentii, dat fiind caracterul anticipativ al taxei, cel ce o plateste este reclamantul care se vede obligat sa achite si taxele datorate de ceilalti mostenitori, instanta neputandu-i sanctiona pentru refuzul de a-si plati cota-parte din taxele ce le incumba.

Prin urmare, mostenitorul care doreste sa intre in posesia cotei sale de mostenire se vede blocat si de pozitia subiectiva a celorlalti mostenitori care nu pot fi obligati sa plateasca anticipat taxa pe care o datoreaza.

3. Art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 incalca si art. 44 din Constitutie .

Este incontestabil faptul ca justitia este un serviciu public, iar de esenta serviciului public este tocmai gratuitatea.

Fireste ca nu vom avea pretentia sa consideram ca accesul liber la justitie presupune gratuitate, insa trebuie sa acceptam, sub aspectul proportionalitatii, ca intre marimea taxei de timbru si costul real al serviciului public trebuie sa existe un anumit echilibru, chiar daca legea nu dispune in mod expres acest lucru.

Astfel, in acord si cu doctrina juridica, taxele reprezinta acele sume de bani datorate bugetului public de persoanele fizice sau juridice care solicita si beneficiaza de un serviciu public din partea anumitor institutii publice. Acest serviciu nu reprezinta insa, de plano, o contraprestatie a sumei de bani platite.

In doctrina chiar s-a cristalizat ideea potrivit careia nu trebuie sa existe un raport de proportionalitate intre cuantumul taxei datorate si intinderea serviciului prestat de autoritatea publica, justificarea instituirii taxelor fiind tocmai aceea de a acoperi o parte din cheltuielile efectuate de autoritatile care presteaza servicii publice.

Daca insa cuantumul taxei datorate este disproportionat de mare fata de cheltuielile ocazionate de prestarea respectivului serviciu, cum este in cazul de fata, cand minimul de taxa datorata este de 6% din mostenire (3% pentru stabilirea masei succesorale si 3% pentru partajul bunurilor), atunci aceasta taxa isi pierde caracterul sau de contributie financiara in intelesul art. 56 alin. (1) si (2) din Constitutie, cu consecinta imposibilitatii mostenitorilor de a o achita, devenind astfel o piedica in calea accesului liber la justitie, si chiar cu consecinta diminuarii drastice a patrimoniilor mostenitorilor si incalcarea implicita a art. 44 din Constitutie .

4. Art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 incalca si art. 56 din Constitutie .

Prin Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, invocata si in Decizia nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, la care se ataseaza prezenta opinie separata, Curtea a statuat ca, "in conformitate cu principiile generale ale fiscalitatii, orice taxa instituita pentru persoane fizice sau juridice trebuie sa fie urmata de un serviciu sau o lucrare efectuata in mod direct si imediat de catre organe sau institutii publice", ceea ce a condus la concluzia din prezenta decizie ca, "in conditiile in care ar exista o vadita disproportie intre taxa datorata si serviciul public efectiv prestat, taxa nu a fost instituita in considerarea contraprestatiei datorate de stat, ceea ce ar fi contrar art. 56 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia A�Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscaleA�".

Numai ca aceasta concluzie a Curtii a operat doar in ceea ce priveste dispozitiile art. 8¹ din Legea nr. 146/1997, apreciindu-se ca eliberarea unor copii de pe hotararile judecatoresti, cu mentiunea ca sunt definitive si irevocabile, nu reprezinta in fapt decat simple operatiuni tehnico-materiale care nu implica in sine costuri foarte ridicate.

Rationamentul Curtii, corect de aceasta data, trebuia dus mai departe, pentru ca, in realitate, dezbaterea succesorala in fata instantei impune aceleasi costuri, indiferent de intinderea masei succesorale, si, prin urmare, daca la un anumit cuantum al masei succesorale s-ar putea justifica o taxa minima de 6%, la un cuantum al masei succesorale de zeci sau sute de ori mai mare, o asemenea taxa nu se mai justifica.

5. Motivarea din expunerea de motive a legii, in sensul ca taxele astfel instituite trebuie sa descurajeze dezbaterea succesiunilor in fata instantelor de judecata, nu se sustine din mai multe motive, astfel:

a) un prim motiv si poate cel mai important este acela ca mostenitorii, nu de putine ori, nu se pot intelege in fata notarului, mai ales ca acesta nu are la indemana instrumente juridice cu care sa ii convinga pe mostenitori sa se inteleaga (procedura fiind esentialmente gratioasa, necontencioasa si facultativa);

b) daca legiuitorul a ajuns la concluzia ca datorita cuantumului scazut al taxei pentru cererile introduse la instantele judecatoresti (mai mic decat al taxelor notariale) s-a ajuns la o migratiune a solicitantilor de la notariate catre instante, ar fi fost suficient sa urce nivelul taxelor pentru cererile introduse in fata instantelor la nivelul taxelor notariale;

c) tot pentru a descuraja migratia de la notariate catre instante, legiuitorul avea si posibilitatea egalizarii acestor taxe cu taxele datorate pentru actiuni si cereri evaluabile in bani, cele doua tipuri de cereri fiind de altfel apropiate in ceea ce priveste procedura de urmat, cu administrare de probe, dezbateri contradictorii etc.

Numai ca legiuitorul a optat pentru instituirea unor taxe in cote procentuale care depasesc cu mult cotele stabilite prin aceeasi lege pentru actiunile si cererile evaluabile in bani .

Astfel, pentru o actiune in justitie al carei obiect nu depaseste 250.000 lei, taxa este de 6.611 lei, ceea ce echivaleaza cu o cota de 2,64%, pentru ca orice depasire a sumei de 250.000 lei sa fie taxata cu 1%, diferenta de taxa fiind evidenta .

In atare situatie se pune intrebarea, retorica, fireste, daca nu exista o disproportie vadita intre taxa datorata si serviciul efectiv prestat de catre autoritate pentru a fi aplicabil rationamentul Curtii exprimat prin Decizia nr. 1.202 din 5 octombrie 2010.

Raspunsul nu poate fi decat afirmativ; astfel, pentru judecarea unei cereri evaluabile in bani cuantumul taxei este de cel putin 6 ori mai mic decat pentru o cerere privind dezbaterea succesorala, asa incat putem rationa ca exista o vadita disproportie intre cuantumul taxei datorate si intinderea serviciului astfel prestat.

Pentru aceste motive ne mentinem punctul de vedere potrivit caruia art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 incalca prevederile art. 21, 44 si 56 din Constitutie, astfel incat ar fi trebuit declarat neconstitutional.

Judecatori,
Petre Lazaroiu Acsinte Gaspar

Pronuntata de: Curtea Constitutionala

Consultă un avocat online