Judecata actiunii civile, in lipsa partilor, desi nu s-a cerut judecata in lipsa

In lipsa unei dispozitii legale, in situatia redata, instanta, invocand gresit dispozitiile art. 128 si ale art. 129 alin. 2 C.pr.civ., nu poate trece la judecarea cauzei, ca sanctiune, fondata eronat pe art. 723 alin. 1 C.pr.civ., pentru reclamantul care, desi legal citat, nu se prezinta spre a-si sustine actiunea .

Procedand la judecarea cauzei, in lipsa partilor, care nu au cerut judecata in lipsa, se incalca dreptul la aparare si principiul contradictorialitatii prin hotararea de respingere a actiunii ca prescrisa sau ca nefondata.


La data de 7 iunie 1999, reclamantul R.V. a chemat in judecata Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand sa fie obligat la plata sumei de 30.000 de USD sau contravaloarea acestora in lei la momentul platii, cu titlu de despagubiri, ca urmare a erorilor judiciare savarsite impotriva sa de catre organele de politie si procuratura, in dosarele nr. 88/P/1985 al Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 5 Bucuresti si nr. 84/P/1989 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, precum si pentru privarea de libertate in baza mandatului de arestare preventiva nr. 17/1988/1985.

In motivarea actiunii, reclamantul arata ca: la data de 9 septembrie 1984 ofiteri ai fostei militii l-au perchezitionat, interogat si i-au confiscat aparatura electronica, iar la 17 ianuarie 1985, in baza unui mandat de retinere preventiva a fost arestat pana la data de 2 mai 1985; ulterior s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala.

La data de 18 octombrie 2000, reclamantul si-a majorat cuantumul pretentiilor la 50.000 de USD.

Tribunalul Bucuresti, sectia a IV a, prin sentinta civila nr.1676 din 18 noiembrie 2002, a respins actiunea ca prescrisa si ca neintemeiata.

S-a retinut ca, in conformitate cu prevederile art. 505 alin. 2 Cod procedura penala, actiunea pentru repararea pagubei produse pentru erori judiciare poate fi pornita in termen de 1 an de la data ramanerii definitive a hotararii de achitare sau de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire penala; ori, in cauza, acest termen a fost cu mult depasit.

Referitor la privarea reclamantului de libertate, s-a retinut ca reclamantul ar fi putut sa promoveze o actiune in daune in termenul de 3 ani prevazut de art.1 si 3 din Decretul nr.167/1958 care incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut cine este persoana vinovata.

De asemenea, s-au inlaturat sustinerile reclamantului privind repunerea in termen.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul sustinand ca instanta de fond a solutionat cauza in lipsa partilor, fara sa se fi solicitat judecarea in lipsa, apreciind prin ``propriile simturi`` ca reclamantul a fost prezent in sala de judecata si a plecat; instanta nu a incercat sa stabileasca identitatea persoanei care a parasit sala; judecarea procesului in lipsa sa, cu incalcarea grava a prevederilor imperative ale art.242 Cod procedura civila i-a produs grave prejudicii prin incalcarea dreptului sau la aparare, a principiului contradictorialitatii privandu-l de beneficiul unui proces echilibrat; s-a apreciat gresit ca actiunea sa este prescrisa, ca nu a operat o repunere in termen si, in plus, solutia este si contradictorie constatandu-se ca actiunea este prescrisa ea a fost respinsa si ca nefondata.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III a, prin decizia civila nr. 684 din 6 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca: imprejurarea ca instanta de fond l-a identificat pe reclamant, prin ``propriile simturi``, fara a-i solicita un act de identitate, nu este de natura a atrage nulitatea, deoarece reclamantul nu se afla la prima experienta procesuala, iar potrivit art. 128 si art. 129 alin. 2 Cod procedura civila judecatorul poate ordona masurile necesare judecarii cererii; reclamantul nu a inteles sa se prezinte la nici unul din termenele fixate de instanta; in consecinta instanta de fond a facut o corecta aplicare a art. 723 alin.1 Cod procedura civila; solutia instantei de fond este legala si temeinica si cu privire la prescriptia dreptului la actiune si referitor la repunerea in termen.

Recursul reclamantului este fondat.

In conformitate cu prevederile art.242 pct.2 Cod procedura civila instanta va suspenda judecata (deci este o dispozitie cu caracter imperativ) daca nici una din parti nu se prezinta la strigarea cauzei.

Singura exceptie de la aceasta prevedere imperativa este mentionata in alineatul al doilea al acestui articol, respectiv in situatia cand s-a ``cerut in scris judecarea in lipsa``.

Instanta de fond a incalcat dispozitiile mai inainte mentionate si a solutionat cauza, mentinand, in practicaua sentintei, ``ca reclamantul prezent in sala intelege sa paraseasca sala``, neexistand insa nici-o dovada in acest sens.

Considerentul deciziei pronuntate in apel, in sensul ca identificarea reclamantului de catre instanta prin ``propriile simturi`` ar fi suficienta, nu poate fi retinuta.

Imprejurarea ca actiunea s-a judecat in lipsa tuturor partilor, fara ca vreuna din ele sa fi solicitat in scris judecarea in lipsa, este gresit justificata printr-un argument care nu-si gaseste orespondenta in Codul de procedura civila, respectiv acela al pedepsirii atitudinii reclamantului, de a nu se prezenta la termen, considerata ca un abuz . Iar ``sanctiunea pentru acest abuz``, instanta a apreciat-o ca fiind tocmai judecarea cauzei, in lipsa reclamantului, chiar daca nu s-a solicitat judecarea in lipsa . Acest rationament confirma sustinerea recurentului-reclamant in legatura cu nelegalitatea hotararii care s-a pronuntat cu nerespectarea normelor procedurale, care atrag nulitatea, intrucat s-au incalcat dreptul la aparare si principiul contradictorialitatii.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat decizia recurata cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, cu indrumarea de a fi avute in vedere si celelalte critici formulate in recurs.