Contract de credit. Actiune in obligarea la incheierea de acte aditionale in temeiu O.U.G. nr. 50/2010

Dispozitiile Legii nr. 288/2010, pentru aprobarea O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori - prin care au fost aduse modificari art. 95 din ordonanta - nu se pot aplica actelor aditionale incheiate si semnate pana la data intrarii in vigoare a acestei legi in vederea asigurarii conformitatii contractelor cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010, acestea producandu-si efectele in conformitate cu termenii contractuali agreati intre parti, neputand fi acordate legii de aprobare efecte retroactive.

________________

Prin sentinta nr. 118 din 26 ianuarie 2011, Tribunalul Comercial Mures a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta V.S. in contradictoriu cu parata B.C.R. SA.

In pronuntarea acestei solutii, judecatorul fondului a retinut ca prin cererea formulata la data 31 august 2010 reclamanta a solicitat obligarea paratei la incheierea unui act aditional la contractele ``Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 614/F/2007 si nr. 675/F/2007, acte prin care partile sa stabileasca : 1) ca dobanda curenta este formata din EURIBOR la care se adauga 1,5 PP; 2) ca nu se va solicita niciun fel de compensatie pentru rambursarea anticipata a creditului de catre imprumutat catre banca, iar in caz de refuz al paratei hotararea judecatoreasca sa tina loc de act aditional la contractele de credit incheiate intre parti.

Reclamanta si-a motivat actiunea in drept pe dispozitiile art. 37 lit. a) si ale art. 68 din O.U.G. nr. 50/2010 aratand ca a incheiat cu parata contractele de credit in 28 septembrie 2007 si 30 august 2007, iar in conformitate cu art. 5 au convenit o dobanda curenta de 7,4%/an, fixa in primele 12 luni, ulterior formata din dobanda de referinta variabila afisata la sediile bancii, la care se adauga marja de 1,5PP. Dupa publicarea in Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 50/2010, parata i-a trimis un sms ca in perioada 13 septembrie 2010-19 septembrie 2010 sa se prezinte la sediul bancii in vederea semnarii actelor aditionale, lucru nerealizabil datorita intervalului ramas de 5 zile lucratoare si numarului mare de clienti, in opinia reclamantei.

Judecatorul fondului a statuat ca prevederea art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 a devenit caduca deoarece prin Legea nr. 288/2010 de aprobare a O.U.G. nr. 50/2010 aceasta a fost modificata, art. II alin. (2) din Legea nr. 288/2010 reglementand situatia actelor aditionale nesemnate de consumatori, considerate ca acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a legii. Ca s-a inlaturat aplicabilitatea imediata a legii noi, excluzandu-se efectele viitoare ale contractelor incheiate sub imperiul legii vechi, avand prioritate principiul efectelor obligatorii ale contractelor in raporturile dintre parti.

Prin decizia nr. 56/A/2011, Curtea de Apel Targu Mures a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat in tot sentinta apelata in sensul ca a admis in parte actiunea si a obligat-o pe parata sa incheie cu reclamanta acte aditionale la contractele de credit bancar 614/F/2007 si 675/F/2007, acte prin care partile vor stabili ca nu se va solicita niciun fel de compensatie pentru rambursarea anticipata a creditului de catre imprumutat catre banca . Restul pretentiilor au fost respinse.

Instanta de apel a motivat ca reclamanta a promovat actiunea la 31 august 2010, perioada in care era in vigoare O.U.G. nr. 50/2010, iar la data solutionarii cauzei in fond era deja adoptata Legea nr. 288/2010 de aprobare a O.U.G. nr. 50/2010.

Prin art. I pct. 39 se modifica art. 95 in sensul ca actul normativ nu se mai aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, cu exceptia prevederilor art. 371, dispozitii completate cu cele ale art. II din Legea nr. 288/2010 care reglementeaza cazurile de retroactivitate, concluzia fiind ca, contractelor depuse judecatii le sunt aplicabile dispozitiile O.U.G. nr. 50/2010 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 288/2010, context in care solicitarea reclamantei de stabilire a dobanzii contractuale in raport de art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificat nu poate fi primita.

S-a apreciat, deci, ca banca este cea care stabileste cuantumul celor doua componente ale dobanzii variabile, acest drept nefiind la latitudinea consumatorului care este protejat prin institutia notificarii de consecintele acceptarii tacite a clauzelor contractuale conform art. II alin. (2) din Legea nr. 288/2010 si Decizia nr. 1656/2010 a Curtii Constitutionale.

S-a apreciat, totodata, ca pentru conformitatea actelor aditionale cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010, date fiind dispozitiile art. 67, 68 lit. c), se impune eliminarea din continutul actului aditional a oricaror prevederi privind stabilirea in sarcina reclamantei a achitarii vreunei compensatii pentru rambursarea anticipata a creditelor ce formeaza obiectul contractelor incheiate cu parata.

In contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta V.S. in temeiul art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ. solicitand modificarea in parte a deciziei cu consecinta obligarii paratei la incheierea unui act aditional la contractele de credit si in sensul stabilirii ca dobanda curenta este formata din EURIBOR la care se adauga 1,5P.P.

In esenta, recurenta a criticat decizia instantei de apel sub aspectul aplicarii O.U.G. nr. 50/2010 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 228/2010, desi la data promovarii actiunii legea de modificare a ordonantei nu era publicata.

Cu privire la aplicabilitatea litigiului a legii in vigoare la data promovarii actiunii, recurenta a invocat practica Curtii Constitutionale (dec. 1354/2010 si a Inaltei Curti precum si practica CEDO, Hotararea din 8 martie 2006: cauza Blecic c. Croatia).

Ca atare, recurenta, a invocat incidenta in cauza a prevederilor art. 37 lit. a), b) si c) din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificat cu privire la formula dobanzii curente coroborat cu art. 4 pct. 2 din conditiile generale de creditare si art. 5 din contract, care refera la ``dobanda de referinta variabila", criticand retinerea instantei de apel conform careia banca, discretionar, poate stabili cele doua componente ale dobanzii, marja fiind cea convenita prin contract .

Recursul este fondat pentru considerentele care urmeaza:

Intre reclamanta recurenta, persoana fizica, si intimata parata B.C.R. SA au intervenit doua contracte credit 614/F din 30 august 2007 si 675/F din 28 septembrie 2007 in care marja convenita pentru calculul dobanzii, fixa pentru primul an si variabila ulterior, a fost de 1,5P.P.

La data de 21 iunie 2010 a intrat in vigoare O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori care transpun si implementeaza in legislatia nationala Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008.

Sub incidenta acestui act normativ reclamanta a promovat la data de 31 august 2010 prezenta actiune prin care a solicitat obligarea paratei la incheierea actelor aditionale, in conformitate cu dispozitiile art. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010 in sensul ca dobanda este formata din EURIBOR la care se adauga 1,5P.P. marja fixa pe toata durata derularii contractelor.

Conform art. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010, ``dobanda va fi raportata la fluctuatiile indicilor de referinta EURIBOR/LIBOR rata dobanzii de referinta a B.N.R., in functie de valuta creditului, la care creditorul poate adauga o anumita marja, fixa pe toata durata derularii contractului".

Potrivit art. 95 alin. (1) din ordonanta, ``Pentru contractele aflate in derulare, creditorii au obligatia, ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta", iar potrivit alin. (2) ``Modificarea contractelor aflate in derulare se va face prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta".

Cum intimata creditoare nu a procedat in intervalul de 90 de zile la incheierea actelor aditionale la cele doua contracte de credit in sensul art. 37 lit. a), actiunea reclamantei este intemeiata si sub acest aspect.

La aceasta interpretare si constatare obliga si decizia Curtii Constitutionale nr. 1656/2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 50/2010, care a statuat ca dezbaterea legii de modificare a ordonantei de catre Camera decizionala a avut loc dupa epuizarea efectelor art. 95, a termenului de 90 de zile in care creditorii trebuiau sa-si indeplineasca obligatiile prevazute de ordonanta .

Dispozitiile art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, astfel cum au fost modificate prin Legea de aprobare nr. 288 incepand cu 2 ianuarie 2011, trebuie citite si interpretate in coroborare cu art. II alin. (l) din aceeasi lege, care prevad ca ``Actele aditionale incheiate si semnate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi in vederea asigurarii conformitatii contractelor cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010 isi produc efectele in conformitate cu termenii contractuali agreati intre parti".

Curtea Constitutionala concluzioneaza in sensul ca: ,,modificarile aduse art. 95 din ordonanta de urgenta nu pot opera ... decat de la data intrarii in vigoare a legii de aprobare a ordonantei de urgenta, altfel ar fi inlaturate efectele produse de ordonanta de urgenta pana la data intrarii in vigoare a legii de aprobare si ar opera retroactiv", in acest sens fiind si prevederile art. II alin. (2) din Legea de aprobare a ordonantei de urgenta.

Ca atare, Inalta Curte, constatand ca in mod gresit instanta de apel, cu privire la capatul de cerere avand ca obiect formula de calcul a dobanzii a facut aplicarea Legii de modificare nr. 288/2010 acordandu-i efecte retroactive, iar nu a dispozitiilor art. 95 si 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificata, a admis recursul in raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. in care se incadreaza criticile recurentei si a modificat in parte decizia atacata in sensul obligarii intimatei parate la incheierea actelor aditionale si in conformitate cu art. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificata, in sensul ca dobanda este formata din EURIBOR la care se adauga 1,5 PP marja fixa pe toata durata derularii celor doua contracte, mentinand restul dispozitiilor deciziei atacate.