Constatare contract de vanzare-cumparare autovehicul. Radierea din circulatie a vehiculului si scoaterea din evidenta fiscala

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, in fapt, in anul 1998 s-a inteles cu paratul sa-i vanda autoturismul mai sus mentionat, fara ca intelegerea sa se materializeze in vreun inscris sub semnatura privata, deoarece paratul ii este nepot. La incheierea tranzactiei, i-a predat autoturismul, talonul, cartea de identitate, cele doua randuri de chei, urmand ca in cel mai scurt timp posibil, paratul sa se ocupe de perfectarea actelor. Paratul nu si-a indeplinit insa obligatia asumata, desi au trecut mai multi ani de la predarea masinii, iar incercarea sa de a rezolva litigiul pe cale amiabila a ramas fara rezultat. A aratat ca este nevoit sa achite an de an impozitul aferent vehiculului care figureaza inscris pe numele sau.
In drept, si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 1073, 1294 din Codul civil.
Paratul nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in instanta pentru a formula alte cereri sau a propune probe.
Prin cererea din 16.05.2011, reclamantul a evaluat obiectul cererii la suma de 400 lei.
La termenul din 23.06.2011, instanta a dispus repunerea cauzei pe rol si, fata de dispozitiile art. 129 al. 5 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, a dispus citarea reclamantului cu mentiunea daca mai solicita si alte probe in afara inscrisurilor depuse la dosar si sa indice, dupa caz, ce alte probe mai solicita, cu respectarea art. 112 pct. 5 Cod procedura civila.
Prin cererea depusa la 06.09.2011 (fila 26), reclamantul a precizat ca nu mai are alte probe de administrat in afara inscrisurilor de la dosar, reiterand cererea de judecare in lipsa .
Prin sentinta civila nr. ....din data de 06.10.2011 Judecatoria Buzau a respins actiunea .
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca in ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare a unui autovehicul este un contract consensual, valabil incheiat prin simplul acord de vointa al partilor, nefiind necesar ca manifestarea de vointa a partilor sa imbrace o forma speciala, pentru a produce efecte juridice civile. Astfel, art. 1295 din Codul civil, in forma in vigoare in anul 1998, prevedea ca ``vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat.`` In acelasi sens, sunt si dispozitiile art. 1674 din Noul Cod civil, in vigoare de la data de 01.10.2011.
Potrivit art. 1, art. 2 alin. (1) si (3) din H.G. nr. 610/1992, documentul care atesta dreptul de proprietate asupra vehiculului este cartea de identitate, ce contine date despre vehicul si persoanele pe numele carora acesta a fost inmatriculat succesiv, datele despre detinator fiind inscrise de catre organul de politie care efectueaza inmatricularea, pe baza dovezii ca acesta a achitat taxele cuvenite statului si ca vehiculul este asigurat, art. 3 stabilind ca la instrainarea vehiculului, detinatorul acestuia va transmite dobanditorului cartea de identitate a vehiculului.
Procedura de radiere si inmatriculare in circulatie a autovehiculelor este reglementata prin art. 9-14 din Instructiunile nr. 290/2802/1189/1993 ale Ministerului de Interne, Finantelor si Transporturilor de aplicare a H.G. nr. 610/1992, in vigoare in anul 1998 si in prezent, iar ulterior si prin O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cartii de identitate si certificarea autenticitatii vehiculelor rutiere in vederea comercializarii, inmatricularii sau inregistrarii acestora in Romania si prin Ordinul Ministerului Administratiei si Internelor nr. 1.501/2006 privind procedura inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarea autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificarile si completarile ulterioare.
Desi din punct de vedere juridic, contractul de vanzare-cumparare a unui autovehicul este valabil incheiat fara a imbraca o anumita forma, procedura de radiere si inmatriculare din circulatie presupune, totusi, existenta unui inscris constatator care sa probeze transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator, in vederea operarii acestuia in cartea de identitate a vehiculului.
Din cuprinsul actelor normative mai sus amintite, rezulta ca obligatia de a efectua formalitatile de inmatriculare a vehiculului pe numele noului detinator incumba acestuia din urma. Potrivit art. 1073 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, art. 1075 din Codul civil stabilind ca, orice obligatie de a face se schimba in dezdaunari, in caz de neexecutare din partea debitorului.
In speta, reclamantul si paratul nu au intocmit un inscris care sa ateste incheierea contractului de vanzare-cumparare privind autoturismul marca Dacia 1300 cu numarul de inmatriculare .....Pe de alta parte, reclamantul nu a propus probe din care sa rezulte ca intre el si parat ar fi intervenit intr-adevar o astfel de conventie (martori, interogatoriu, etc.), desi potrivit art. 1169 din Codul civil si art. 129 alin. 1 teza I din Codul de procedura civila, reclamantului ii incumba sarcina probei, iar instanta i-a pus in vedere sa completeze probele conform dispozitiilor art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, acesta limitandu-se la a propune proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Singurul inscris depus de reclamant la dosarul cauzei consta in adresa nr. R/1661/14.05.2010 emisa de Inspectoratul de Politie Judetean Buzau (fila 5) potrivit careia detinatorul autoturismului marca Dacia 1300 mai sus indicat nu a putut fi identificat in urma verificarilor efectuate, ceea ce conduce la concluzia ca autoturismul nu se mai afla in posesia reclamantului, nu insa si la aceea ca paratul ar fi dobandit posesia si dreptul de proprietate asupra acestuia in anul 1998, ca urmare a unui contract de vanzare-cumparare, asa cum a sustinut reclamantul.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul.
In dezvoltarea motivelor de recurs acesta arata in esenta ca instanta de fond trebuia sa ia in considerare faptul ca paratul ,desi legal citat nu s-a prezentat in fata instantei si ca acesta situatie echivaleaza cu o recunoaste tacita din partea acestuia , ca vanzarea - cumpararea de autoturisme este un contract consesual si este valabil prin simplu acord de vointa al partilor asa cum este stipulat de art. 1295 c. civ., si ca nu era necesara incheierea unui inscris .
Mai arata recurentul ca nu mai este in posesia certificatului de inmatriculare si numerelor de inmatriculare si intelege sa suplimenteze probatoriu cu martori si interogatoriu paratului.
Recursul este neintemeiat.
Potrivit art. 305c. proc. civ. in instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, care pot fi depuse pana la inchiderea dezbaterilor, iar conform art.129 alin 51 din acelasi cod partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile legii.
Ca urmare solicitarea recurentului de a fi administrate proba cu martori si interogatoriu in recurs va fi respinsa din moment ce prin cererea depusa la dosarul fondului la data de 06.09.2011 ( fila 26 ), a precizat ca nu mai intelege sa administreze alte probe in cauza.
Pe de alta parte reclamantul a indicat ca valoarea autoturismului la 400 lei si intr-o atare situatie nu se poate administra proba cu martori deoarece dispozitiile art. 1191c. civ . arata ca dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decit sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata.
In mod justificat prima instanta a respins actiunea din moment ce aceasta nu a fost dovedita , asa cum cere art.1169 c. civ. Potrivit acestui text de lege cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
In speta reclamantul nu a dovedit ca este proprietarul autoturismului in litigiu si ca intre el si parat a intervenit vanzarea - cumpararea acestuia .
Dispozitiile art. 1295 c. civ. opereaza numai in situatia in care partile au dovedit incheierea conventiei .
Asa fiind , in baza art. 312 c. proc. civ. recursul urmeaza a fi respins ca nefondat.