Decizia C.C.R. nr. 251/2019 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de G.B. in Dosarul nr. XXXX/114/2015 al Tribunalului Buzau - Sectia penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXXD/2017.
2. La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, domnul avocat D.M.C. din cadrul Baroului Buzau, cu delegatie la dosar, si lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
3. Magistratul-asistent refera asupra faptului ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicita admiterea acesteia.
4. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul domnului avocat, care, cu titlu preliminar, depune concluziile scrise in original si un set de documente pe care le considera utile solutionarii exceptiei.
5. Solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala, care sunt neconstitutionale in masura in care permit instantelor de judecata sa aplice procedura simplificata in cazul in care nu toti inculpatii solicita acest lucru. In acest sens face o scurta prezentare a cauzei pe fond si arata ca unul dintre argumentele pentru care autorul exceptiei a fost condamnat a constat in imprejurarea ca celalalt coinculpat a recunoscut savarsirea faptelor. Asa fiind, reglementarea legala criticata este neconstitutionala, deoarece orice proba administrata din momentul admiterii cererii de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate nu face altceva decat sa produca o amanare/prelungire a stabilirii condamnarii, care nu mai poate fi rasturnata. O solutie justa din punct de vedere constitutional ar fi aceea ca instantele fie sa respinga cererile de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate in cazul infractiunilor corelative, fie, eventual, sa disjunga cauza.
6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece prin admiterea cererii de judecare a procedurii abreviate nu sunt afectate dispozitiile constitutionale invocate. In cazurile de indivizibilitate este evident ca este dificil sa se dispuna disjungerea cauzei cu privire la unii dintre inculpati, insa masura dispusa de catre instanta este una justa, intrucat aceasta s-a pronuntat asupra vinovatiei inculpatilor in acelasi moment, respectiv acela al finalizarii cercetarii judecatoresti pentru toti inculpatii. Asa fiind, nu se poate sustine ca judecatorul a incalcat obligatia de a fi impartial. De altfel, intr-un caz contrar, acesta ar fi incompatibil sa judece cauza. In masura in care ar face aprecieri cu privire la vinovatia inculpatilor inainte de momentul pronuntarii hotararii, relevanta in acest sens este si Decizia nr. 17 din 12 noiembrie 2012, pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie cu ocazia solutionarii unui recurs in interesul legii.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
7. Prin Incheierea din 6 iunie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/114/2015, Tribunalul Buzau - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de G.B. intr-o cauza penala in care se fac cercetari cu privire la savarsirea infractiunilor de dare si luare de mita comise de autorul exceptiei, precum si de alti patru coinculpati persoane fizice, dintre care doi au fost condamnati urmand procedura simplificata, iar ceilalti trei - printre care si autorul exceptiei - au fost condamnati urmand procedura obisnuita.
8. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile legale mentionate sunt neconstitutionale, deoarece, in situatia in care unul sau unii dintre inculpati solicita ca judecata sa aiba loc in baza procedurii abreviate, in timp ce celalalt sau ceilalti dintre inculpati solicita ca judecata sa aiba loc in baza procedurii de drept comun, se creeaza o situatie nefavorabila celor din urma prin admiterea cererii celor dintai si se incalca grav prezumtia de nevinovatie a celui/celor care nu recunosc faptele, dandu-se nastere unei puteri de lucru judecat cu privire la situatia de fapt dedusa judecatii.
9. In opinia sa, cea mai echitabila solutie ar fi aceea ca, in cazul in care pozitia procesuala a inculpatilor este divergenta cu privire la aplicarea procedurii abreviate sau comune, instanta sa se pronunte asupra cererilor odata cu solutionarea cauzei pe fond sau sa respinga cererile urmand a proceda la efectuarea cercetarii judecatoresti potrivit procedurii obisnuite.
10. De asemenea, hotararea judecatoreasca pronuntata in baza procedurii simplificate nu este doar una prin care este condamnat inculpatul, ci una prin care instanta valideaza deplin actul de sesizare, inclusiv in privinta situatiei de fapt, fiind practic imposibil sa se revina asupra acesteia printr-o alta hotarare data dupa finalizarea cercetarii judecatoresti ce ii vizeaza pe ceilalti inculpati.
11. Altfel spus, o noua hotarare, diferita de cea pronuntata anterior, este a priori supusa revizuirii, efectul fiind desfiintarea ambelor hotarari si reluarea judecatii.
12. O asemenea posibilitate are un profund caracter injust, deoarece nu permite celorlalti inculpati care nu solicita judecata in procedura simplificata sa fie judecati de o instanta independenta si impartiala.
13. In aceste conditii, inculpatii ce nu au recunoscut faptele sunt lipsiti de dreptul la aparare astfel cum acesta este garantat de art. 6 paragraful 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
14. In final precizeaza ca, spre deosebire de acordul de recunoastere a vinovatiei, unde, in cadrul art. 478 alin. (5) din Codul de procedura penala, se arata in mod expres ca acordul incheiat cu unul dintre inculpati nu poate aduce atingere prezumtiei de nevinovatie a inculpatilor pentru care nu s-a incheiat acord, in cazul procedurii de recunoastere a invinuirii, o atare dispozitie nu este prevazuta.
15. Tribunalul Buzau - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, dispozitiile legale criticate intrunesc exigentele de claritate, precizie si previzibilitate, avand in vedere ca, potrivit prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, normele juridice nu exista izolat, ci ele trebuie raportate la intreg ansamblul normativ din care fac parte .
16. Simpla recunoastere a vinovatiei nu este determinanta pentru o eficienta asigurare a dreptului la un proces echitabil, ci corecta stabilire a vinovatiei, si, in acest scop, instanta de judecata are posibilitatea de a respinge cererea de recunoastere a vinovatiei formulata de catre inculpat, in absenta unei convingeri temeinice cu privire la sinceritatea declaratiilor acestuia.
17. Accesul liber la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar recunoasterea invinuirii este, de asemenea, o procedura la care inculpatul are dreptul . Or, acest drept, ca orice alt drept fundamental, are caracter legitim numai in masura in care este exercitat cu buna- credinta, in limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale tuturor subiectelor de drept, inclusiv ale inculpatului.
18. Stabilirea de catre legiuitor a procedurii in cazul recunoasterii invinuirii nu aduce nicio ingradire dreptului in sine, ci, dimpotriva, creeaza premisele valorificarii sale in concordanta cu exigentele generale proprii unui stat de drept .
19. In consecinta, nu simpla recunoastere a invinuirii, chiar si integrala, este determinanta pentru a se da eficienta unui proces echitabil desfasurat in limitele legalitatii si impartialitatii, aceasta constituind doar o conditie procedurala, ci stabilirea vinovatiei inculpatului cu privire la faptele retinute in sarcina sa.
20. Nu se poate sustine ca inculpatii care nu solicita sa fie judecati in baza procedurii speciale a recunoasterii vinovatiei ar fi defavorizati in raport cu ceilalti coinculpati care solicita aplicarea acestei proceduri speciale, intrucat incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila. Or, inculpatul care nu recunoaste faptele retinute in sarcina sa nu se afla in aceeasi situatie cu cel care recunoaste integral invinuirea, motiv pentru care instanta, care are obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei si cu privire la persoana inculpatului, in primul caz, va solutiona cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual in care poate lamuri toate imprejurarile, iar in cel de-al doilea, va judeca, potrivit procedurii simplificate, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege. Tratamentul juridic diferentiat instituit prin dispozitiile de lege criticate este, prin urmare, justificat si nu se poate vorbi de existenta unei discriminari, cu atat mai mult cu cat reducerea limitelor de pedeapsa nu reprezinta un drept fundamental, ci constituie un beneficiu acordat de legiuitor in anumite conditii, potrivit politicii sale penale.
21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
22. Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, simpla recunoastere a invinuirii, chiar si integrala, nu este determinanta pentru a se da eficienta unui proces echitabil desfasurat in limitele legalitatii si impartialitatii, aceasta constituind doar o conditie procedurala, ci stabilirea vinovatiei inculpatului cu privire la faptele retinute in sarcina sa. Judecatorul nu este obligat, in absenta convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului - chiar daca acesta recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa -, sa admita cererea formulata de inculpat, ceea ce reprezinta o materializare a principiului constitutional al infaptuirii justitiei de catre instantele judecatoresti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentala.
23. Prin urmare, instanta are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar si in conditiile unei recunoasteri totale a faptelor retinute in sarcina sa, atunci cand nu este lamurita asupra imprejurarilor de fapt ale cauzei si considera ca judecata nu poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ci trebuie sa se faca potrivit dreptului comun.
24. In sensul celor de mai sus, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin deciziile nr. 726 din 29 octombrie 2015 si nr. 107 din 25 februarie 2016.
25. De asemenea, art. 16 din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri indiferent de natura lor (deciziile nr. 53 din 19 februarie 2002 si nr. 1.615 din 20 decembrie 2011). Or, inculpatul care nu recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa nu se afla in aceeasi situatie juridica cu cel care recunoaste integral invinuirea, motiv pentru care instanta, care are obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei si cu privire la persoana inculpatului, in primul caz, va solutiona cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual in care poate lamuri toate imprejurarile, iar in cel de-al doilea, va judeca, potrivit procedurii simplificate, daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege. Tratamentul juridic diferentiat este justificat fara a se converti intr-o discriminare, cu atat mai mult cu cat reducerea limitelor speciale de pedeapsa nu reprezinta un drept fundamental, ci constituie un beneficiu acordat de legiuitor in anumite conditii, potrivit politicii sale penale (a se vedea Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015).
26. Totodata, stabilirea de catre legiuitor a procedurii in cazul recunoasterii invinuirii nu aduce nicio ingradire accesului liber la justitie in sine, ci, dimpotriva, creeaza premisele valorificarii sale in concordanta cu exigentele generale proprii unui stat de drept . Instanta se pronunta asupra cererii inculpatului dupa examinarea concluziilor procurorului si a celorlalte parti. Totodata, daca admite cererea, instanta intreaba partile si persoana vatamata daca propun administrarea de probe cu inscrisuri . Ca urmare, normele legale criticate sunt in masura sa asigure accesul liber la justitie al tuturor partilor participante la procesul penal, fara a afecta unicitatea, impartialitatea si egalitatea pentru toti a justitiei si fara a pune in discutie prezumtia de nevinovatie.
27. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile scrise si documentele depuse, sustinerile reprezentantului legal al autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
28. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
29. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 375 cu denumirea marginala Procedura in cazul recunoasterii invinuirii si ale art. 377 cu denumirea marginala Cercetarea judecatoreasca in cazul recunoasterii invinuirii, ambele din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins:
- Art. 375 din Codul de procedura penala:
"(1) Daca inculpatul solicita ca judecata sa aiba loc in conditiile prevazute la art. 374 alin. (4), instanta procedeaza la ascultarea acestuia, dupa care, luand concluziile procurorului si ale celorlalte parti, se pronunta asupra cererii.
(11) Inculpatul poate recunoaste faptele si solicita judecarea cauzei in conditiile prevazute la art. 374 alin. (4) si prin inscris autentic.
(12) In cazurile prevazute la alin. (1) si (11), daca inculpatul este minor, este necesara si incuviintarea reprezentantului sau legal.
(2) Daca admite cererea, instanta intreaba partile si persoana vatamata daca propun administrarea de probe cu inscrisuri .
(3) Daca respinge cererea, instanta procedeaza potrivit art. 374 alin. (5)-(10).";
- Art. 377 din Codul de procedura penala:
"(1) Daca a dispus ca judecata sa aiba loc in conditiile prevazute la art. 375 alin. (1), instanta administreaza proba cu inscrisurile incuviintate.
(2) Inscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanta se pronunta asupra cererii prevazute la art. 375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat in acest scop. Pentru prezentarea de inscrisuri instanta nu poate acorda decat un singur termen.
(3) Dispozitiile art. 383 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(4) Daca instanta constata, din oficiu, la cererea procurorului sau a partilor, ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare trebuie schimbata, este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma. Dispozitiile art. 386 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(5) Daca pentru stabilirea incadrarii juridice, precum si daca, dupa schimbarea incadrarii juridice, este necesara administrarea altor probe, instanta, luand concluziile procurorului si ale partilor, dispune efectuarea cercetarii judecatoresti, dispozitiile art. 374 alin. (5)-(10) aplicandu-se in mod corespunzator."
30. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectarii Constitutiei si a legilor, art. 16 referitor la Egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justitie si art. 23 alin. (11) si (12) referitor la prezumtia de nevinovatie si principul legalitatii pedepsei, precum si dispozitiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 1 - Interzicerea generala a discriminarii din Protocolul nr. 12 la Conventie, precum si dispozitiile art. 7 si art. 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
31. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul exceptiei a criticat prevederile art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala, deoarece hotararea judecatoreasca pronuntata in baza procedurii simplificate nu este doar una prin care este condamnat inculpatul, ci una prin care instanta valideaza deplin actul de sesizare, inclusiv in privinta situatiei de fapt retinute prin rechizitoriu si recunoscute ca atare prin depozitiile inculpatilor care au solicitat aplicarea acestei proceduri. O astfel de posibilitate are un profund caracter injust, deoarece, prin admiterea cererii celor ce solicita ca judecata sa aiba loc in baza procedurii simplificate, se da nastere unei puteri de lucru judecat cu privire la situatia de fapt dedusa judecatii de natura sa creeze o situatie nefavorabila inculpatilor care solicita ca judecata sa aiba loc in baza procedurii de drept comun si se incalca grav prezumtia de nevinovatie a celui/celor care nu recunoaste/recunosc faptele. O asemenea posibilitate are un profund caracter injust, deoarece nu permite celorlalti inculpati care nu solicita judecata in procedura simplificata sa fie judecati de o instanta independenta si impartiala.
32. O asemenea critica nu poate fi primita, deoarece adevarul judiciar nu poate fi decat unul singur, iar imprejurarea ca unul dintre inculpati nu-l recunoaste ca atare nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci, mai degraba, imbraca aspecte deficitare de intelegere a anumitor fapte antisociale ce intra in sfera ilicitului penal.
33. Astfel, prin Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, Decizia nr. 753 din 13 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, Decizia nr. 723 din 6 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 263 din 13 aprilie 2017, Curtea a retinut ca procedura simplificata de judecata in cazul recunoasterii invinuirii nu constituie o noutate in materie procesual penala, fiind reglementata pentru prima data de dispozitiile art. 3201 din vechiul Cod de procedura penala - introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor -, cu titlul de derogare de la dreptul comun, si presupune solutionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecatoreasca propriu- zisa devine redundanta, intrucat in faza de urmarire penala au fost dezlegate toate aspectele legate de existenta infractiunii si de vinovatia inculpatului.
34. Asa fiind, uzul procedurii in cazul recunoasterii invinuirii nu este un drept fundamental, ci reprezinta un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, in anumite conditii, printre care se numara si recunoasterea in totalitate a faptelor retinute in sarcina inculpatului. De aceea, tocmai caracterul integral al recunoasterii invinuirii este cel care face inutila efectuarea cercetarii judecatoresti, asa cum este reglementata aceasta de dispozitiile art. 374 alin. (5)-(10) din Codul de procedura penala.
35. Nu poate fi primita critica autorului potrivit careia instanta, admitand cererea prin care se solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, va putea pronunta o hotarare in dezacord cu realitatea faptica ce rezulta/poate rezulta in cursul cercetarii judecatoresti obisnuite. Instanta nu este obligata sa admita cererea inculpatului nici macar in situatia in care recunoasterea invinuirii este totala, deoarece determinanta pentru respectarea dreptului la un proces echitabil in limitele legalitatii si impartialitatii este stabilirea vinovatiei inculpatului cu privire la faptele retinute in sarcina sa, si nu simpla recunoastere a acestei invinuiri. De aceea, judecatorul nu este obligat, in absenta convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului - chiar daca acesta recunoaste sau nu in totalitate faptele retinute in sarcina sa -, sa admita cererea formulata, ceea ce reprezinta o materializare a principiului constitutional al infaptuirii justitiei de catre instantele judecatoresti in acord cu dreptul la un proces echitabil si cu principiul legalitatii pedepsei si al prezumtiei de nevinovatie. Prin urmare, instanta are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar si in conditiile unei recunoasteri totale a faptelor retinute in sarcina sa, atunci cand nu este lamurita asupra imprejurarilor de fapt ale cauzei si considera ca judecata nu poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ci trebuie sa se faca potrivit dreptului comun, dupa cum, chiar daca este lamurita asupra imprejurarilor de fapt ale cauzei, poate respinge o astfel de cerere in situatia in care recunoasterea este conditionata (asa cum s-a intamplat in prezenta speta), intrucat o astfel de procedura este incidenta nu numai daca probele sunt suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, ci si daca inculpatul recunoaste in totalitate faptele (acestea fiind conditii cumulative, a se vedea art. 349 din Codul de procedura penala). In sensul celor de mai sus, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin deciziile nr. 726 din 29 octombrie 2015 si nr. 107 din 25 februarie 2016.
36. Pe de alta parte, nu se poate sustine ca inculpatii care nu solicita sa fie judecati in baza procedurii speciale a recunoasterii vinovatiei ar fi defavorizati in raport cu ceilalti coinculpati care solicita aplicarea acestei proceduri speciale, intrucat incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila.
37. Or, inculpatul care nu recunoaste faptele retinute in sarcina sa nu se afla in aceeasi situatie cu cel care recunoaste integral invinuirea, motiv pentru care instanta, care are obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei si cu privire la persoana inculpatului, in primul caz, va solutiona cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual in care poate lamuri toate imprejurarile, iar in cel de-al doilea, va judeca, potrivit procedurii simplificate, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.
38. Tratamentul juridic diferentiat instituit prin dispozitiile de lege criticate este justificat si nu creeaza vreo discriminare, cu atat mai mult cu cat reducerea limitelor de pedeapsa nu reprezinta un drept fundamental, ci constituie un beneficiu acordat de legiuitor in anumite conditii, potrivit politicii sale penale.
39. In plus, nu poate fi primita sustinerea referitoare la incalcarea principiului egalitatii in fata legii, deoarece, in masura in care instanta respinge cererea formulata, va judeca cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual care respecta principiile constitutionale invocate si in care pot fi lamurite toate imprejurarile. De asemenea, art. 16 din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri indiferent de natura lor (deciziile nr. 53 din 19 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, si nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012). Or, inculpatul care nu recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa nu se afla in aceeasi situatie juridica cu cel care recunoaste integral invinuirea, motiv pentru care instanta, care are obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei si cu privire la persoana inculpatului, in primul caz, va solutiona cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual in care poate lamuri toate imprejurarile, iar in cel de-al doilea, va judeca, potrivit procedurii simplificate, daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege.
40. De asemenea, nu poate fi primita nici critica referitoare la incalcarea art. 21 din Constitutie, deoarece accesul liber la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar recunoasterea invinuirii este, de asemenea, o procedura la care inculpatul are dreptul . Or, acest drept, ca orice alt drept fundamental, are caracter legitim numai in masura in care este exercitat cu buna-credinta, in limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale tuturor subiectelor de drept, inclusiv ale inculpatului.
41. Stabilirea de catre legiuitor a procedurii in cazul recunoasterii invinuirii nu aduce nicio ingradire dreptului in sine, ci, dimpotriva, creeaza premisele valorificarii sale in concordanta cu exigentele generale proprii unui stat de drept .
42. Asa fiind, Curtea constata ca, deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele si solutia deciziilor mai sus mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
43. In sfarsit, Curtea mai constata ca, in prezenta cauza, autorul exceptiei pretinde neconstitutionalitatea normelor procesual penale criticate si din compararea acestora cu normele ce reglementeaza procedura acordului de recunoastere a vinovatiei, respectiv art. 478 alin. (5) din Codul de procedura penala. Or, examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins incalcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi ori a mai multor dispozitii legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Procedandu-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia ca, desi fiecare dintre dispozitiile legale este constitutionala, numai coexistenta lor ar pune in discutie constitutionalitatea uneia dintre ele. Prin urmare, in privinta acestor sustineri, nu ne aflam in prezenta unei chestiuni privind constitutionalitatea unor texte de lege.
44. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de G.B. in Dosarul nr. XXXX/114/2015 al Tribunalului Buzau - Sectia penala si constata ca dispozitiile art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 23 aprilie 2019.