Daune morale pentru suferintele pricinuite cu ocazia deportarii in Transnistria. Prescriptie

In fapt a aratat ca, incepand cu 1 septembrie 1942 a fost ridicat de organele dictaturii instaurate, in vederea deportarii in Transnistria. impreuna cu familia au fost imbarcati in trenuri de marfa, inchise ermetic, pazite de jandarmi. Transportul s-a facut in conditii inumane, au fost supusi agresiunii fizice si verbale. Nu le-au fost satisfacute nevoile minime de viata. La destinatie au fost cazati in grajduri de vite, fara ferestre sau usi, cate 30 persoane in camera .

In concluzie, petentul a sustinut ca au fost supusi la tratamente inumane, munca fortata, infometare.

In drept au fost invocate prevederile art. 998-999 C. civ.

Tribunalul Gorj, prin sentinta civila nr. 279 din 28 iunie 2011, pronuntata in dosar nr. 8226/95/2011, a respins ca prescrisa actiunea formulata de reclamant.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la actiune, avand un obiect material, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. In speta, s-a apreciat ca repararea solicitata are natura patrimoniala, chiar daca sursa prejudiciului nu este una de acest fel. Termenul general de prescriptie pentru creante este de trei ani, conform art. 3 din acelasi act normativ.

Totodata, s-a retinut ca trebuie stabilit momentul de la care se calculeaza acest termen, respectiv care este momentul nasterii dreptului la actiune . In speta, fiind vorba despre repararea unui prejudiciu pricinuit de o fapta ilicita, in temeiul raspunderii civile delictuale, dreptul la actiune curge de la momentul cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea, conform art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

In concret, in pricina de fata, instanta a apreciat ca reclamantul nu putea actiona pe parat in judecata de la momentul repatrierii, anume iulie 1944, atat timp cat regimul politic instaurat in Romania a fost unul totalitar, incat nu se poate presupune ca o persoana ar fi avut sanse sa isi valorifice drepturile .

Cunoscut fiind ca regimul totalitar a existat in Romania pana la momentul Revolutiei romane din decembrie 1989, ulterior reclamantul putea sa se adreseze instantelor judecatoresti pentru valorificarea dreptului la repararea pagubei invocate, cunoscand dupa cum rezulta din motivarea cererii de chemare in judecata atat prejudiciul suferit, cat si autorul faptei ilicite, reclamantul facand referire la regimul politic Antonescu din Romania, implicit la statul roman . Ca atare, in temeiul art. 998-999 C. civ., reclamantul trebuia sa-si exercite dreptul material la actiune in termen de trei ani cu incepere din decembrie 1989. Or, introducand actiunea abia in anul 2011, termenul de prescriptie s-a implinit, astfel ca Tribunalul a respins actiunea ca fiind prescrisa extinctiv.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, solicitand desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.

Apelul a fost apreciat de catre instanta de control judiciar ca nefondat.

Curtea de Apel, facand distinctia intre imprescriptibilitatea drepturilor nepatrimoniale si prescriptibilitatea dreptului la actiune in repararea prejudiciului moral cauzat prin vatamarea unui drept nepatrimonial, a observat ca imprescriptibilitatea drepturilor personale nepatrimoniale a fost prevazuta ca o garantie a protectiei acestor drepturi .

Instanta de apel a apreciat ca, din categoria acestor drepturi imprescriptibile, fac parte in primul rand drepturile personalitatii, drepturile morale de autor ori drepturile derivate din starea civila si capacitatea civila a persoanei, precum dreptul la munca la domiciliu, la viata, la sanatate, la libertate, principiul imprescriptibilitatii drepturilor nepatrimoniale intemeindu-se pe caracterul ``intuitu personae" si perpetuu al acelor drepturi inseparabile de persoana umana.

In speta, s-a constatat ca nu se pun in discutie asemenea drepturi personale nepatrimoniale, ci dreptul la actiunea in repararea prejudiciului moral cauzat prin vatamarea unor asemenea drepturi personale nepatrimoniale, respectiv dreptul la actiunea in repararea prejudiciului cauzat prin masura abuziva a deportarii luata de autoritatile Statului Roman in perioada 1942-1944, actiune cu caracter patrimonial.

Sustinerile apelantului reclamant in sensul ca daunele morale sunt de natura nepatrimoniala nu au fost retinute, retinandu-se, in esenta, ca daunele morale, chiar daca nu pot fi cuantificate ca in cazul daunelor materiale, au continut economic, deoarece prin promovarea actiunii se urmareste dobandirea unor despagubiri de ordin material, o compensare baneasca.

Despagubirile sunt acordate, asa cum s-a retinut in jurisprudenta CEDO, ca o reparatie pentru starea de teama, de nesiguranta cauzata prin vatamarea drepturilor personale, urmarindu-se realizarea unei satisfactii echitabile in considerarea prejudiciului material si moral, ambele apreciate in echitate.

Daunele morale, reflectandu-se in compensatie baneasca, capata un caracter pecuniar, devin un drept de creanta cu caracter patrimonial.

Curtea de Apel a mai retinut ca, prin actiunea formulata, reclamantul tinde a valorifica pretentii patrimoniale, actiunea sa fiind in reparatia patrimoniala a daunei morale, iar nu o actiune in reparatie morala.

Prin urmare, s-a apreciat ca, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 - dispozitii incidente in cazul actiunii in raspundere pentru pagube cauzate prin fapta ilicita si in cazuri similare.

Regula speciala de determinare a inceputului prescriptiei extinctive, cuprinsa in art. 8 din decret se distinge prin stabilirea alternativa a doua momente de la care prescriptia poate incepe sa curga si anume, fie de la momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si pe cel care raspunde de ea, fie de la momentul obiectiv al datei la care trebuia, dupa imprejurari, sa cunoasca aceste elemente.

Ca atare, s-a apreciat ca reclamantul putea sa promoveze actiunea, in temeiul art. 998 - 999 C. civ., incepand cu data caderii regimului totalitar, deci din 1990, asa cum corect a retinut instanta de fond .

Promovarea de catre reclamant a cererii de chemare in judecata abia in anul in 2011, cu depasirea termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul-lege nr. 167/1958, fara a arata si dovedi ca in intervalul de timp cuprins intre anii 1990 - 2011 s-ar fi aflat intr-un caz de intrerupere sau de suspendare a cursului prescriptiei, s-a constatat ca este tardiva.

Fata de aceste considerente, Curtea de Apel Craiova, sectia I-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, prin decizia nr. 324 din 6 octombrie 2011, a respins apelul ca nefondat.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs reclamantul.

In motivarea recursului s-au reiterat, in esenta, criticile formulate in apel, invederandu-se ca in mod gresit actiunea a fost respinsa ca tardiv formulata, intrucat daunele morale nu deriva dintr-o cerere intemeiata pe dispozitiile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 105/1999 si ca atare actiunea nu este supusa prescriptiei. Recurentul a invederat, totodata, ca a aflat abia in anul 2010 de posibilitatea de a solicita daune morale, dupa lectura unui articol in ziar.

Intimata, desi legal citata, nu a formulat intampinare.

Analizand decizia recurata din perspectiva motivelor de recurs invocate, Inalta Curte retine ca, desi recurentul nu a indicat temeiul de drept pe care il invoca in sustinerea acestora, motivele pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intrucat se invoca lipsa de temei legal a hotararii, afirmandu-se ca in cauza nu sunt incidente prevederile Decretului nr. 167/1958.

Criticile formulate de recurent sunt, in opinia Inaltei Curti, neintemeiate.

Astfel, in mod legal, s-a apreciat de catre instanta de apel ca dreptul la actiune al reclamantului este supus regulilor referitoare la prescriptie, fiind pe deplin aplicabile prevederile Decretului 167/1958, intrucat drepturile in discutie nu au un caracter intuitu personae, in sensul de a fi inseparabile de individ.

Dreptul la actiunea privind repararea prejudiciului moral cauzat prin vatamarea unor drepturi personale nepatrimoniale are un caracter patrimonial, fiind supus prescriptiei.

. . Momentul de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie extinctiva este cel al caderii regimului totalitar, 1990, an incepand cu care se apreciaza ca au existat garantiile la care se refera art. 6 din CEDO si anume ca cererile reclamantului vor fi efectiv ascultate de un judecator independent, impartial si supus numai legii.

Inalta Curte apreciaza, de asemenea, ca este corecta concluzia instantei de apel in sensul ca reclamantul nu a dovedit motivele obiective care au fost de natura a-l impiedica sa exercite actiunea pana in anul 2011, iar imprejurarea ca a aflat din presa abia in anul 2010 despre posibilitatea de a solicita in justitie acordarea daunelor morale nu reprezinta o cauza prevazuta de lege care sa aiba ca efect suspendarea sau intreruperea cursului prescriptiei extinctive.

Prin urmare, apreciind ca solutia pronuntata de instanta de apel este legala, Inalta Curte, in baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E


Respinge recursul declarat de reclamantul F.D. impotriva deciziei nr. 324 din 6 octombrie 2011, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, sectia I civila si pentru cauze cu minori si de familie, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 21 martie 2012.