Obligarea autoritatii locale la incheierea contractului de concesiune

In fapt, in calitate de beneficiar al Legii nr. 341/2004, in baza art. 5 lit. e reclamantul a solicitat paratei Primaria mun. Craiova, concesionarea sau inchirierea cu prioritate, fara licitatie, a unei suprafete de teren de 100 mp, pentru construirea unui atelier de reparatii auto, iar la data de 03.06.2005, Primaria Craiova, prin adresa nr. a raspuns reclamantului ca terenurile ce apartin domeniului public sau privat al Primariei se acorda numai prin licitatie publica.
Ulterior, la data de 29.09.200, s-a eliberat reclamantului certificatul de urbanism nr. /29.09.200, referitor la o suprafata de 100 mp situata in zona ``Fabrica de paine`` din Craiovita Noua, insotit de PUZ si plan de amplasament in zona, unde este marcat acest spatiu, fiindu-i promis reclamantului ca in cel mai scurt i se va intocmi si un contract de concesiune .
La scurt timp dupa aceasta localizare, vecinul din partea dreapta a terenului, respectiv Sc Srl, care detine o spalatorie autor pe terenul limitrof, s-a extins cu o platforma betonata exact pe terenul ce-i fusese indicat reclamantului, iar ca urmare a cererii formulata de reclamant cu privire la acest aspect, Primaria Mun. Craiova i-a sugerat sa-si deplaseze amplasamentul pe terenul ramas liber .
Arata reclamantul ca pentru demararea lucrarilor de constructie si dotarea atelierului auto pe care intentioneaza sa-l ridice pe amplasamentul indicat, reclamantul a contractat un credit, iar pentru obtinerea tuturor avizelor, proiectelor si autorizatiilor a facut cheltuieli substantiale, care, prin trecerea timpului, tind sa se piarda prin depasirea termenelor de valabilitate a acestora, insa pentru obtinerea autorizatiei de construire ii este necesara dovada titlului asupra terenului, respectiv contract de inchiriere sau de concesiune, contract pe care Primaria Mun. Craiova refuza sa-l intocmeasca..
In drept cererea se intemeiaza pe dispozitiile art. 1 alin. 1, art. 8, art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu inscrisurile depuse la dosar si a emis adresa catre parata Primaria Mun. Craiova pentru a comunica care este regimul juridic al terenului ce face obiectul litigiului, respectiv pentru terenul in suprafata de 100 mp, situat in Craiova, zona Fabrica de Paine, din Craiovita Noua, pentru care s-a emis certificat de urbanism nr. si de a depune dovezi privind regimul juridic.
La termenul de judecata din data de 04 mai 2011 parata a depus la dosar adresa nr. din care rezulta ca terenul ce face obiectul litigiului apartine domeniului privat al mun. Craiova, asa cum rezulta din certificatul de urbanism nr. /29.09.200.
Instanta, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Dolj in solutionarea cauzei.
Prin sentinta nr.972 din 04.05.2011 pronuntata de Tribunalul Dolj-Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, a fost admisa exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Dolj.
S-a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantul BALOTESCU IOAN-GUSTI, in contradictoriu cu parata PRIMARIA MUNICIPIULUI CRAIOVA - PRIN PRIMAR in favoarea Judecatoriei Craiova.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Analizand cu precadere exceptia necompetentei materiale a instantei, ce face de prisos judecata in fond a pricinii in conformitate cu art. 137 alin. 1 C pr. Civ., se retine ca exceptia invocata este intemeiata, dat fiind ca prin actiunea formulata reclamantul a solicitat obligarea paratei Primaria municipiului Bucuresti la intocmirea contractului de concesionare asupra unui teren apartinand domeniului privat al municipiului Craiova.
Astfel, potrivit disp. art. 1845 C civ ,,Statul, stabilimentele publice si comunale, in ceea ce priveste domeniul lor privat sunt supuse la aceleasi prescriptii ca si particularii, si, ca acestia, le pot opune".
In temeiul art. 4 din Legea nr. 213/1998 ,,domeniul privat al statutului sau al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din toate bunurile aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public . Asupra acestora institutiile au un drept de proprietate privata". In continuarea aceluiasi rationament, conform art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala ,,Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozitiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede astfel".
Din interpretarea dispozitiilor legale sus enuntate a rezultat ca in speta nu este vorba de un litigiu derivat dintr-un contract administrativ in sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, ci un litigiu derivat dintr-un contract de drept comun ce se va solutiona de catre instantele judecatoresti conform dispozitiilor art. 1 C pr. civ.
Normele de competenta materiala sunt de stricta interpretare, astfel incat rezulta ca, in masura in care codul de procedura civila sau legile speciale nu prevad in mod expres competenta materiala a altei instante pentru solutionarea in fond a unei anumite cereri, competenta revine judecatoriei.
Instanta de contencios administrativ este competenta potrivit art. 8 alin. 2 si art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, sa solutioneze numai acele litigii legate de contractele administrative, respectiv a acelor contracte care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica sau a altor categorii de contracte administrative reglementate expres prin legi speciale.
In speta, cererea avand ca obiect incheierea unui contract de concesiune, vizeaza cu un spatiu care apartine domeniului privat al Municipiului Craiova, asa cum rezulta atat din cuprinsul certificatului de urbanism nr. 2377/29.09.2009, emis de catre parata, astfel incat nu se incadreaza in sfera de reglementare a art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
In raport de situatia de fapt existenta in cauza si prevederile legale aplicabile, solutionarea litigiului apartine Judecatoriei, ca instanta cu plenitudine de competenta in materie civila, si nu instantei de contencios administrativ, care judeca numai acele cauze date de legiuitor expres in competenta acesteia.
Pentru aceste considerente, in conformitate cu dispozitiile art. 159 C pr. Civ., instanta a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Dolj si a declinat cauza spre competenta solutionare in favoarea Judecatoriei Craiova.
La Judecatoria Craiova cauza a fost inregistrata la data de 10.05.2011 sub nr. 13785/215/2011.
S-a depus la dosar adresa nr. emisa de Primaria Municipiului Craiova privind regimul juridic al terenului in cauza, si Certificat de Urbanism nr. /29.09.200.
Prin sentinta civila nr.10298/08.06.2011 pronuntata de Judecatoria Craiova a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul Balotescu Ioan Gusti in contradictoriu cu parata Primaria Municipiului Craiova prin Primar.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca potrivit certificatului seria eliberat de Comisia Parlamentara a Revolutionarilor din Decembrie 1989, reclamantul a fost confirmat cu titlul de luptator pentru victoria revolutiei romane din decembrie 1989.
Instanta retine ca potrivit dispoz. Art. 5 alin. 1 lit. c din Legea 341/12.07.2004, reclamantul, ca luptator pentru victoria revolutiei romane din decembrie, ar putea beneficia de concesionarea cu prioritate, fara licitatie, a unei suprafete de teren de pana la 100 mp din domeniul public, pentru construirea unui spatiu comercial sau de prestari servicii cu o clauza de neinstrainare timp de 10 ani de la data dobandirii.
Insa, din adresa nr. emisa de Primaria Municipiului Craiova - directia Patrimoniu ``Serviciul Administrare Domeniu Public si privat``, instanta a retinut ca reclamantul nu mai poate beneficia de aceasta concesionare deoarece a primit o suprafata de teren in conditiile Legii 18/1991, astfel: potrivit Hotararii nr. a Comisiei Judetene pentru stabilirea Dreptului de Proprietate privata asupra terenurilor (legea nr. 1/2000) reclamantul a fost validat cu 10.000 mp teren pentru construirea de locuinte.
Astfel, reclamantul, potrivit dispoz. art. 13 alin. 13 din Legea 341/2004 nu mai poate beneficia de prevederile invocate, respectiv art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004.
Reclamantul a motivat ca nu are in posesie acest teren, dar atata timp cat, potrivit adresei mentionate anterior reclamantul a fost validat cu suprafata de 10.000 mp teren pentru construirea de locuinte (HCJ nr.), adresa care nu a fost revocata pana la acest moment, instanta nu a putut retine intemeiate sustinerile reclamantului.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul B. I.-G., care a aratat, in esenta, ca instanta a interpretat in mod eronat prevederile Legii nr.341/2004; astfel, apelantul nu a fost pus in posesie niciodata pe terenul solicitat in baza Legii nr.42/1990, iar in alta ordine de idei, indiferent de situatia validarii sau a punerii in posesie asupra suprafetei de 10.000 mp., aceasta nu are nicio legatura cu solicitarea de atribuire prin concesionare a unei suprafete de 100 mp, fata de prevederile art.13, alin.3 din Legea nr.341/2004, din care reiese ca beneficiarii acestui act normativ nu vor mai beneficia ``de aceleasi drepturi`` precum cele prevazute de Legea nr.42/1990.
Apelul este fondat.
Potrivit art.13, alin.3 din Legea nr.341/2004, ``persoanele beneficiare ale prezentei legi, care au detinut drepturi prin atribuire de proprietate, concesionare sau inchiriere in conformitate cu prevederile Legii nr.42/1990, nu vor mai beneficia de aceleasi drepturi conform prezentei legi``.
Din reglementarea legala citata rezulta ca este vorba despre ipoteze diferite, de drepturi distincte cuvenite beneficiarilor acestui act normativ, si anume: ``atribuire de proprietate`` (ceea ce echivaleaza cu constituirea dreptului de proprietate funciara), concesionarea unui bun sau inchirierea unui bun.
Beneficiul legal al constituirii dreptului de proprietate funciara este reglementat de art.5, alin.1, lit.g din lege, care face vorbire despre ``atribuirea, in limita posibilitatilor, in proprietate a 10.000 mp de teren in extravilan si 500 mp de teren in intravilan - acesta din urma pentru destinatia de locuinta, daca nu a avut sau nu are in proprietate un alt spatiu locativ``.
Inchirierea sau concesionarea unui bun sunt beneficii reglementate de art.5, alin.1, lit.c din aceeasi lege, care le mentioneaza in modul urmator: `` cumpararea sau inchirierea cu prioritate, fara licitatie, din fondul de stat, a unui spatiu comercial sau de prestari de servicii corespunzator, cu o suprafata utila de pana la 100 mp, inclusiv in indiviziune, sau concesionarea ori inchirierea cu prioritate, fara licitatie, a unei suprafete de teren de pana la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spatiu comercial sau de prestari de servicii``.
Totodata, art.5 alin.1 din lege statueaza ca persoanele prevazute la art.3, alin.1, lit.b (persoanele care au calitate de ``luptator pentru Victoria Revolutiei din Decembrie 1989``), precum si la art.4, alin.1(urmasi ai eroilor martiri) beneficiaza, pe langa indemnizatia calculata conform prevederilor art.4, si de drepturile reglementate de acest articol, la alin.1, literele a - n``.
Din modul de formulare a acestor texte de lege rezulta ca, drepturile reglementate prin fiecare din ipotezele prevazute de literele a - n ale art.5, alin.1 sunt cumulative cu indemnizatia reparatorie lunara prevazuta de art.4 din lege, insiruirea lor evidentiind, totodata, caracterul lor cumulativ in cadrul aceluiasi articol si al aceluiasi alineat.
In ceea ce priveste drepturile enuntate de litera c), instanta constata ca acestea au caracter alternativ, si nu cumulativ, fapt ce rezulta din folosirea conjunctiei ``sau`` in corpul textului de lege citat; cu alte cuvinte, persoana care are calitatea impusa de lege va putea fie sa cumpere, fie sa inchirieze cu prioritate un spatiu comercial sau de prestari servicii, fie sa concesioneze, fie sa inchirieze cu prioritate un teren de pana la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui astfel de spatiu, cumulativ cu celelalte drepturi prevazute de celelalte ipoteze legale, printre care si dreptul la constituirea dreptului de proprietate funciara prevazut de litera g.
In speta se impune, pentru o justa rezolvare a pretentiei deduse judecatii, o astfel de interpretare sistematica a dispozitiilor legale incidente, prin raportarea dispozitiilor art.13, alin.3 din actul normativ analizat la continutul art.5 din aceeasi lege.
Se mai retine ca art.13, alin.3 din Legea nr.341/2004 face trimitere la Legea nr.42/1990, care a fost abrogata prin actul normativ analizat; Legea nr.42/1990 reglementa anumite beneficii legale prin art.10, literele a - t, la litera ``t`` fiind prevazuta ``acordarea unei suprafete de teren in conditiile Legii fondului funciar nr.18/1991``, drepturile respective avand, de asemenea, caracter cumulativ, fara ca actul normativ respectiv sa prevada vreun drept de concesionare a unui teren din domeniul public, drept ce a fost prevazut de abia in legea ulterioara (341/2004).
Prin urmare, fata de aceasta raportare a art.13, alin.3 din Legea nr.341/2004 la dispozitiile aceluiasi act normativ si la dispozitiile actului normativ anterior, se retine ca dreptul la constituire al beneficiarului legii are caracter cumulativ fata de dreptul de concesionare sau de inchiriere, acestea doua din urma avand caracter alternativ (unul in raport cu celalalt).
Asa fiind, faptul ca apelantul-reclamant fost validat cu suprafata de teren extravilan de 10.000 mp printr-o hotarare a comisiei judetene nu constituie un impediment la realizarea unui drept prevazut in mod distinct de lege, dreptul la concesionarea unui teren in vederea edificarii pe acesta a unui spatiu comercial.
Totodata, se constata ca, fata de probele administrate, in cauza s-a derulat prima etapa a formarii acordului de vointa intre concedent si concesionar, fiind individualizat bunul ce va face obiectul concesiunii, prin emiterea catre apelantul-reclamant a certificatului de urbanism nr. /29.09.200, in baza Legii nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.
In acest context al starii de fapt si de drept, apare ca nejustificat refuzul intimatei-parate de a incheia contractul de concesiune cu privire la terenul respectiv, actiunea reclamantului fiind intemeiata.
In temeiul art.296 C.pr.civ, Tribunalul va admite apelul, va schimba in totalitate sentinta Judecatoriei si va obliga parata sa-i intocmeasca reclamantului contract de concesiune pentru suprafata de teren de 100 mp pentru care a fost emis certificatul de urbanism nr. /29.09.200.