Expropriere in fapt. Acordarea de despagubiri reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta

Prejudiciul creat consta in lipsirea proprietarului de exercitiul concret al dreptului de folosinta pentru teren, dar si de valorificarea concreta a tuturor beneficiilor materiale pe care folosinta unui bun le poate asigura titularilor dreptului, astfel incat acordarea despagubirilor pentru lipsa de folosinta este pe deplin justificata si se datoreaza de la data cand proprietarul a fost impiedicat in exercitarea prerogativelor dreptului sau de proprietate .

Reclamantii M.G. si M.C. au solicitat, in contradictoriu cu paratii Municipiul Bucuresti, prin primar general, Primaria Sectorului 2 Bucuresti si S.C. L.C. SA., obligarea paratilor sa lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul teren in suprafata de 509,4 mp, situat in Bucuresti, cu plata sumei de 7.400 lei pentru lipsa de folosinta a terenului in perioada 01.12.2007-31.01.2008 si in continuare, pana la restituirea posesiei, respectiv, 3.700 lei lunar.

In motivare, reclamantii au aratat ca sunt proprietarii terenului in litigiu prin mostenire, in baza certificatului de mostenitor nr. x/2003 si ca autorul acestora, M.C., a dobandit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate, in temeiul Legii nr. 18/1991, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 19x la data de 12.05.2000. Dorind sa edifice o constructie pe acest teren, reclamantii au solicitat Primariei Sectorului 2 Bucuresti eliberarea certificatului de urbanism, respinsa pe motiv ca terenul se afla intr-o zona afectata de lucrari de utilitate publica.

S-a mai aratat ca, in vederea executarii acestei lucrari, C.G.M.B. a adoptat Hotararea nr. 9/2004, prin care s-a dispus transmiterea, in administrarea Consiliului Local al Sectorului 2 Bucuresti, a unor terenuri situate pe raza sectorului 2, in vederea efectuarii unui schimb cu proprietarii suprafetelor de teren afectate de aceasta artera de circulatie.

Reclamantii au aratat ca paratii nu le-au facut, pana la aceasta data, nicio oferta in legatura cu terenul in litigiu, desi si-au exprimat, in cadrul diligentelor facute la diverse servicii ale primariilor, disponibilitatea de a accepta un schimb echitabil de terenuri; la sfarsitul anului 2007, terenul era ocupat de S.C. L.C. S.A., care pretinde ca are contract pentru executarea unor lucrari de strapungere pe traseul Bd. D.G.

Parata L.C. SA a depus cerere prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca nu a avut niciodata si nu are in prezent posesia asupra imobilului care constituie obiectul material al litigiului, motiv pentru care nu poate sta in proces in calitate de parata.

Prin incheierea de sedinta din data de 13 septembrie 2010, tribunalul a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei Primaria Sector 2 Bucuresti; a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Municipiul Bucuresti, prin primar general si SC L.C. SA; a respins, ca neintemeiata, exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata .

Prin sentinta civila nr. 711 din 18 aprilie 2011, Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC L.C. SA; a respins actiunea in contradictoriu cu aceasta parata, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Bucuresti, prin primar general; a admis actiunea si a obligat paratul sa lase reclamantilor, in deplina proprietate si linistita posesie, imobilul teren in suprafata de 509,40 mp, situat in Bucuresti ; a obligat paratul la plata, catre reclamanti, a sumei de 84.350 lei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului pentru perioada 01.12.2007-01.03.2011, precum si la plata sumei de 2.163 lei lunar, incepand cu data de 02.03.2011 si pana la restituirea terenului catre reclamanti.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de judecata a retinut urmatoarele:

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC L.C. SA, tribunalul a constatat ca aceasta nu are calitatea de posesor al terenului, ci numai de detentor precar, ocupand terenul pentru realizarea lucrarilor de modernizare ``Artera D.G. - C. si pasaj suprateran", in temeiul contractului de executie lucrari incheiat cu Municipiul Bucuresti, situatie fata de care SC L.C. SA nu poate sta in judecata in calitate de parata in prezentul litigiu, in care se pune in discutie dreptul de proprietate asupra terenului revendicat de reclamanti.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Bucuresti, prin primar general, tribunalul a constatat ca paratul se afla in posesia terenului ce face obiectul actiunii, cu toate ca imobilul nu a intrat in proprietatea publica sau privata a Municipiului Bucuresti.

Prin urmare, paratul are legitimare procesuala pasiva in cauza, fiind posesorul imobilului revendicat, iar imprejurarea ca terenul se afla sau nu in proprietatea Municipiului Bucuresti, urmeaza a fi analizata pe fondul cauzei, solutionarea actiunii in revendicare presupunand examinarea si compararea titlurilor de proprietate ale partilor.

Pe fondul actiunii in revendicare, tribunalul a constatat ca autorul reclamantilor, M.C., a dobandit terenul situat in Bucuresti, in baza titlului de proprietate nr. 19x/2000, reclamantul M.G. fiind unicul mostenitor legal al acestuia in ceea ce priveste terenul mentionat, conform certificatului de mostenitor nr. x/2003.

Terenul in litigiu a fost identificat prin raportul de expertiza intocmit de expertul tehnic judiciar H.F. si prin raportul de expertiza intocmit de expertul tehnic judiciar D.C., ca fiind afectat de lucrarile ce se executa in vederea realizarii arterei de legatura intre B-dul D.G. si B-dul C.

Astfel cum rezulta din adresa emisa de Primaria Sectorului 2 Bucuresti, prin Hotararea nr. 9/2004 a Consiliului General al Municipiului Bucuresti a fost transmis in administrarea Consiliului Local al Sectorului 2 terenul situat intre strazile M.B., P. si Raul C., in vederea efectuarii schimbului cu proprietarii suprafetelor de teren afectate cu artera de circulatie Bd. D.G. si de Parcul L.F. De asemenea, prin doua adrese emise in anul 2007, reclamantul a fost instiintat ca terenul proprietatea sa din Aleea B. va face obiectul unui schimb de terenuri, fiind afectat de artera de circulatie Bd. D.G. In aceeasi adresa se arata ca, fata de refuzul proprietarului terenului in ceea ce priveste amplasamentul propus acestuia la schimb, Primaria Sectorului 2 Bucuresti va face demersurile legale in vederea demararii procedurii de expropriere a terenului reclamantului, prin inaintarea documentatiei catre CGMB, sens in care a fost inaintat Primariei Municipiului Bucuresti tabelul centralizator cu persoanele afectate de realizarea arterei de circulatie Bd. D.G. - C., in vederea demararii procedurilor legale de expropriere, conform Legii nr. 33/1994, reclamantul M.G. figurand la pozitia 5 din tabel .

In consecinta, tribunalul a constatat ca reclamantii au facut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, in timp ce paratul Municipiul Bucuresti nu are un titlu de proprietate pentru terenul in litigiu, pe care il poseda fara nici un drept, atat timp cat nu s-a dispus exproprierea imobilului reclamantului M.G. si trecerea acestuia in proprietatea publica a statului.

Avand in vedere ca paratul ocupa fara drept terenul proprietatea reclamantilor incepand cu data de 01.12.2007, impiedicandu-i pe acestia sa exercite doua dintre atributele dreptului de proprietate (posesia si folosinta), tribunalul a obligat paratul la plata, catre reclamanti, a sumei de 84.350 lei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului pentru perioada 01.12.2007-01.03.2011, precum si la plata sumei de 2.163 lei lunar, incepand cu data de 02.03.2011 si pana la restituirea terenului catre reclamanti. In acest sens, tribunalul a constatat ca, prin raportul de expertiza evaluatorie intocmit de expertul tehnic judiciar D.C., s-a stabilit contravaloarea lipsei de folosinta a terenului la suma de 2.163 lei lunar, reprezentand chiria lunara ce ar fi putut fi perceputa de reclamanti pentru terenul in litigiu, daca acesta nu ar fi fost ocupat de parat.

Impotriva acestei hotarari a formulat apel paratul Municipiul Bucuresti, prin primar general, aratand ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza, intrucat reclamantii nu fac dovada ca imobilul in litigiu a trecut in proprietatea Municipiului, publica ori privata, iar prin Hotararea nr. 9/2004 a C.G.M.B. a fost trecut in administrarea Consiliului Local Sector 2 terenul de 13.500 mp situat in Bucuresti, str. M.B., str. P. si Raul C., fara a se face mentiune cu privire la terenul reclamantilor situat in str. Aleea B.; temeiul care sa conduca la obligarea sa la plata contravalorii lipsei de folosinta era art. 998 - 999 C.civ., cu analizarea indeplinirii conditiilor acestei raspunderi ; in mod gresit a fost obligat sa plateasca reclamantilor, in temeiul art. 480 C.civ., suma de 84.350 lei, fara sa se fi facut dovada ca aceasta institutie i-ar fi impiedicat sa-si foloseasca terenul in perioada analizata; ca in mod gresit a fost obligat la plata periodica a sumei de 2.163 lei pana la restituirea imobilului, in conditiile in care nu s-a dovedit ca acesta ar fi preluat proprietatea ori posesia terenului.

La data de 26.03.2012 s-au depus precizari la motivele de apel, cu urmatoarele sustineri:

In mod gresit a retinut instanta ca paratul are calitatea de posesor al terenului reclamantilor, ce nu a trecut in proprietatea privata ori publica a acestuia, el neexercitand nici in fapt posesia lui.

Prin Hotararea CGMB din 22.01.2004, s-a transmis in administrare terenul in suprafata de 13.500 mp in vederea incheierii unor contracte de schimb cu proprietarii acestor terenuri, catre Consiliul Local al Sectorului 2 al Municipiului Bucuresti.

Or, Primaria Sectorului 2 Bucuresti - Directia de Urbanism Cadastru, cu adresa din 06.11.2008, 1-a instiintat pe parat cu privire la faptul ca nu s-a obtinut schimbul de terenuri, o culpa putandu-i-se retine Primariei Sectorului 2, din cauza modului defectuos in care a pus in executare H.G. nr.9/2004, care a dus la intarzierea demararii procedurilor legale de expropriere conform Legii nr.33/1994.

Instanta de judecata a aplicat in mod gresit dispozitiile legale in materia revendicarii, intrucat nu a verificat faptul daca la data sesizarii instantei posesia imobilului era detinuta de catre vreuna dintre persoanele juridice chemate in judecata, iar rapoartele de expertiza n-au stabilit acest aspect.

Instanta nu a analizat atent actele dosarului, nu le-a interpretat corect si din care ar fi putut constata ca la data investirii sale, ``doar scriptic" s-a pus problema efectuarii de demersuri in vederea afectarii terenului pentru executarea arterei de legatura intre Bd. D.G. si Bd. C.

Posesia de fapt apartine Primariei Sectorului 2 Bucuresti, in calitate de administrator care a demarat lucrarile de executie ale arterei - si nu paratului, in sarcina caruia s-au nascut obligatii doar de la data de 12.11.2008, cand a fost instiintat ca nu s-a putut efectua schimbul de terenuri, urmare a memoriului proprietarilor depus in acest sens cu refuz de schimb.

Lipsa de folosinta invocata si contravaloarea ei solicitata, nu a fost intemeiata in drept . Raspunderea civila delictuala ca temei al cererii, ar fi justificat cercetarea conditiilor legale, or Municipiul Bucuresti n-a savarsit nicio fapta ilicita.

Paratul nu putea fi obligat la plata contravalorii lipsei de folosinta cu incepere de la 06.02.2007, ci, eventual, de la data cererii de chemare in judecata - 06.02.2008, in conditiile in care, nu a detinut posesia imobilului - si a refuzat sa permita folosinta linistita si utila.

Prin decizia civila nr. 300/A din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie a respins, ca nefondat, apelul.

Instanta de apel a retinut ca sustinerea paratului vizand lipsa calitatii sale de posesor al terenului reclamantilor, pe motiv ca prin Hotararea CGMB din 22.01.2004 terenul fusese transmis spre administrare catre Consiliul Local al Sectorului 2 Bucuresti, in vederea incheierii contractelor de schimb cu proprietarii terenului - nu poate fi primita, astfel incat sa conduca la o reformare a sentintei si respingerea actiunii in revendicare ca neintemeiata.

Aceasta intrucat pe de o parte, actiunea in revendicare este indreptata nu doar impotriva unui posesor, ci si impotriva altei persoane care detine bunul fara drept, iar pe de alta parte, pentru ca posesia vizeaza exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se comporta ca un proprietar.

Or, transmiterea in administrare in scopul realizarii unui schimb de terenuri nu se confunda cu transmiterea insasi a posesiei, ci a unei detineri limitate asupra bunului, strict servind scopului efectuarii schimbului de terenuri - care, in niciun caz, nu cadea in atributiunea Consiliului Local Sector 2, ci tot a Municipiului Bucuresti, acesta fiind si cel indrituit de lege sa procedeze la expropriere .

Imprejurarea ca institutia corespunzatoare a Consiliului Local Sector 2 Bucuresti a comunicat tarziu refuzul proprietarilor de a efectua schimbul oferit, nu este de natura sa-l converteasca pe Consiliul Local Sector 2 in posesorul terenului asupra caruia, in fapt, a dispus insusi apelantul - parat, afectandu-se astfel dreptul de proprietate al reclamantilor.

Comunicarea defectuoasa intre Sector si Municipiu nu prezinta relevanta cu privire la incalcarea dreptului de proprietate si antrenarea raspunderii civile intr-o actiune in revendicare a Consiliului Local Sector 2, care nu a dispus cu privire la teren, ca si un proprietar, astfel cum este cazul Municipiului Bucuresti, prin masurile de incheiere a unui contract de construire, care sa includa si terenul reclamantilor, in temeiul unei autorizatii de construire data in acest sens si demararea si a executarilor, fara verificarea prealabila a conditiilor vizand toti proprietarii de terenuri din zona de lucrari.

Sustinerea necuprinderii terenului in litigiu in proprietatea publica ori privata a Municipiului Bucuresti, nu prezinta relevanta in speta, in conditiile in care, obiectul litigiului il constituie revendicarea promovata de catre titularii dreptului de proprietate, nu in contra altui pretins proprietar, ci impotriva celor care-l poseda, detin fara drept, respectiv, efectueaza acte de dispozitie, de grevare asupra terenului, ca si proprietarii insisi, fara insa ca apelantul parat sa aiba o astfel de calitate .

Demararea lucrarilor pe terenul reclamantilor a insemnat o incalcare a dreptului de proprietate si o impiedicare de folosire a bunului de catre proprietari, fapt ce a dat nastere la un prejudiciu din culpa paratului, care s-a cerut a fi acoperit prin plata de despagubiri constand, pe de o parte, in contravaloarea lipsei de folosinta pentru perioada solicitata si restituirea bunului.

Faptul ca nu s-a mentionat ca atare si temeiul art. 998 C.civ., nu constituie o nelegalitate care sa conduca la nulitatea hotararii apelate, daca pretentiile din actiune, prin continut, contureaza acest temei ce a fost avut in vedere de catre judecator si parti, iar conditiile acestei raspunderi rezulta cert din actele spetei.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs,intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., paratul Municipiul Bucuresti, prin primar general, formuland urmatoarele critici:

I. In mod gresit instanta de apel a retinut ca recurentul-parat este posesor al terenului in litigiu, intrucat prin HCGMB nr. 9/2004 a fost transmis spre administrare catre Consiliul Local Sector 2 Bucuresti terenul in suprafata de 13.500 mp situat in str. M.B., str. P. si Raul C., in vederea incheierii unor contracte de schimb cu proprietarii acestor terenuri. Ulterior, prin autorizatia de construire din 01.08.2006 s-a mentionat clar ca inceperea lucrarilor de investitii se va face in conformitate cu Anexa I cap. C din Legea nr. 50/1991, numai dupa obtinerea autorizatiei de construire a organizarii executiei lucrarilor si va include avizul Brigazii Politiei Rutiere, iar pana la aceasta data nu a fost emis acest act si nu s-a dat nici un ordin de executie de catre parat executantului lucrarilor, SC L.C. SA.

Faptul ca executantul lucrarii a ocupat terenul in litigiu si a inceput realizarea unor lucrari nu poate atrage raspunderea paratului, cat timp aceasta a actionat fara a fi autorizata in acest sens.

De asemenea, paratul a fost instiintat prin adresa din 06.11.2008 de catre Primaria Sector 2 Bucuresti, despre faptul ca pana la acea data nu a fost posibila efectuarea schimbului de teren cu o parte din proprietarii afectati, printre care si reclamantul, astfel incat nu se poate retine ca paratul ar fi detinut sau detine imobilul in posesie, nici ca ar avea vreo culpa in lipsirea de folosinta a proprietarului cu privire la terenul pe care il detine.

Instanta de judecata a aplicat gresit dispozitiile legale din materia revendicarii, urmare a faptului ca nu a verificat, la momentul formularii actiunii si a solutionarii acesteia, daca posesia imobilului era detinuta de vreuna din persoanele chemate in judecata, sens in care in mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parat.

In mod gresit instanta a procedat la solutionarea actiunii in revendicare, nefiind indeplinite conditiile de promovare a unei astfel de actiuni, respectiv, respectiv, reclamantul nu a fost deposedat in fapt de bunul sau, litigiul avand natura administrativa si nu civila.

II. Pasivitatea reclamantului, care a nu a folosit acel teren pe ratiunea ca va fi afectat de lucrari de utilitate publica nu justifica obligarea paratului la despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului, deoarece nimeni nu poate invoca in aparare propria culpa.

Calcularea prejudiciului aferent lipsei de folosinta raportat la faptul ca pe acel teren reclamantul ar fi putut construi o parcare nu are nicio o relevanta cat timp acest lucru nu a fost dovedit, iar intrunirea conditiilor raspunderii civile delictuale nu a fost verificata de instanta.

Instanta de apel nu a analizat motivul de apel vizand faptul ca in mod gresit a fost obligat paratul la plata contravalorii lipsei de folosinta cu incepere din data de 01.12.2007, cat timp, chiar daca s-ar fi constatat o lipsa de folosinta, aceasta ar fi trebuit calculata de la data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv, de la 06.02.2008.

Recursul este nefondat, pentru urmatoarele argumente:

I. Actiunea in revendicare reprezinta actiunea reala prin care proprietarul ce a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar.

Actiunea in revendicare este o actiune reala, pentru ca se intemeiaza pe insusi dreptul de proprietate care, ca orice drept real, este opozabil tuturor, o astfel de actiune putand fi introdusa impotriva oricui detine bunul fara nici un titlu si aduce atingere dreptului de proprietate .

De asemenea, actiunea in revendicare este o actiune petitorie, pentru ca pune in discutie existenta dreptului de proprietate al reclamantului, iar pentru a fi admisa trebuie ca acesta sa dovedeasca dreptul sau de proprietate asupra bunului revendicat si ca imobilul solicitat este identic cu cel asupra caruia pretinde ca are un drept de proprietate .

Pornind de la definitia actiunii in revendicare, rezulta ca ea poate fi exercitata impotriva posesorului, adica a celui care detine, fara drept, bunul revendicat.

Posesia reprezinta o stare de fapt constand in stapanirea unui lucru, in exercitarea unei puteri de fapt, in cadrul careia posesorul se comporta ca si cand el ar fi adevaratul titular al dreptului real asupra acelui lucru. Cu alte cuvinte, posesorul are animus sibi habendi, respectiv, convingerea ca detine ca proprietar (poseda pentru sine).

Stapanirea in fapt a unui bun in lipsa elementului animus sibi habendi se realizeaza sub forma detentiei precare, in cadrul careia cel ce stapaneste bunul o face nu pentru sine, ca posesorul, ci pentru altul, de regula, intotdeauna pe baza unei situatii juridice nascute dintr-un act juridic si nu dintr-o situatie de fapt . Mai mult, detentorul precar nu neaga, ci dimpotriva, recunoaste dreptul celui de la care si pentru care detine bunul.

In speta, recurentul-parat contesta calitatea sa procesuala pasiva, prin aceea ca nu detine posesia terenului revendicat, cu justificarea, pe de o parte, ca prin HCGMB nr. 9/2004 terenul in litigiu a fost transmis spre administrare Consiliului Local Sector 2 Bucuresti, sens in care posesia ar apartine acestei entitati, iar pe de alta parte, ca terenul a fost ocupat fara drept de catre societatea comerciala executanta a lucrarilor de expropriere, in lipsa unui ordin de incepere a lucrarilor ori a unei autorizatii de construire. Raportat la aceste sustineri, recurentul-parat concluzioneaza ca in lipsa posesiei, actiunea in revendicare nu poate fi indreptata impotriva sa, fiind, astfel, lipsit de calitate procesuala pasiva.

Aceasta critica insa nu poate fi primita, fiind contrazisa in totalitate de probatoriile administrate in cauza care au stat la baza stabilirii situatiei de fapt de catre instantele fondului, sens in care in mod corect, instantele anterioare au constatat ca Primaria Sector 2 Bucuresti nu poate sta in judecata ca atare, reprezentand doar o structura functionala ce aduce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, neavand capacitate procesuala de folosinta; ca parata SC L.C. SA, ca executant al lucrarilor de expropriere, nu are calitatea de posesor al terenului, ci numai pe aceea de detentor precar, situatie fata de care nici aceasta parte nu poate avea calitate procesuala pasiva in prezenta actiune in revendicare, in cadrul careia, asa cum s-a aratat anterior, paratul trebuie sa aiba convingerea ca poseda pentru sine si ca recurentul-parat justifica calitatea procesuala pasiva, fiind singura entitate detinatoare fara drept a terenului revendicat.

Este adevarat ca prin Hotararea nr. 9/2004 a CGMB, s-a transmis ``..din administrarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti in administrarea Consiliului Local al Sectorului 2 Bucuresti, terenul in suprafata de 13.500 mp situat intre str. M.B., str. P. si Raul C. ..." dar aceeasi hotarare stipuleaza ca ``terenul transmis in administrarea Consiliului Local Sector 2 urmeaza a face obiectul unui contract de schimb cu proprietarii suprafetelor de teren afectate de artera de circulatie intre B-dul D.G. si B-dul C. si parcul public L.F.".

Ulterior adoptarii Hotararii nr. 9/2004 a CGMB, s-a incheiat intre recurentul-parat, in calitate de ``achizitor" si SC L.C. SA, in calitate de ``executant", contractul de executie lucrari nr. 27xx/2006, avand ca obiect ``executia lucrarilor de modernizare artera D.G. si pasaj subteran", aspect din care rezulta in mod evident calitatea de posesor asupra terenului revendicat a recurentului-parat.

Prin adresa nr. 5xx/2006 emisa de Primaria Sector 2 Bucuresti, ca urmare a solicitarii eliberarii certificatului de urbanism, de catre reclamantul M.G., se arata ca terenul situat in Aleea B. ``urmeaza a fi afectat de traseul viitoarei artere rutiere intre str. D.G. si Bd. C.", recomandandu-se reclamantului sa se adreseze serviciului de specialitate pentru formalitatile legate de schimbul acestui teren .

De asemenea, prin adresa din 24.04.2007 emisa de aceeasi autoritate locala la solicitarea, din partea aceluiasi reclamant, de relatii privind regimul juridic al terenului situat in fosta str. G.N., se arata ca prin titlul de proprietate nr. 19xx/2000 s-a atribuit autorului reclamantului terenul in suprafata de 509,40 mp situat la adresa anterior mentionata; ca, potrivit Hotararii nr. 9/2004 a CGMB terenul a fost transmis in administrare Consiliului Local Sector 2 pentru a efectua schimbul de terenuri in vederea exproprierii; ca, prin mai multe adrese reclamantului i s-a adus la cunostinta ca terenul va face obiectul unui schimb, fiind afectat de artera de circulatie D.G.; ca, dezacordul reclamantului cu privire la terenul propus la schimb obliga autoritatea locala la inceperea demersurilor legale in vederea exproprierii terenului pe care il detine in proprietate, prin inaintarea documentatiei catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti, ca autoritate competenta, care va dispune in acest sens si ca, prin adresa din 06.11.2009 inregistrata la Primaria Municipiului Bucuresti, a fost inaintat tabelul centralizator cu persoanele afectate de realizarea arterei de circulatie D.G. - C., in vederea demararii procedurilor de expropriere conform Legii nr. 33/1994, numitul M.G. figurand la pozitia 5 din tabel .

Din continutul acestor adrese, coroborate cu inscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate ale reclamantului si cu concluziile rapoartelor de expertiza efectuate in cauza, instantele de fond au concluzionat in mod corect ca recurentul-parat poseda fara drept terenul revendicat din data de 01.12.2007, astfel cum a fost indicata de catre reclamanti.

Imprejurarea ca parata SC L.C. SA a ocupat terenul revendicat si a demarat inceperea lucrarilor de expropriere fara a avea autorizatie in acest sens, nu are nicio o relevanta in cauza, reprezentand o chestiune ce tine de raporturile juridice dintre recurentul-parat si aceasta societate, grefate pe contractul de executie lucrari incheiat intre aceste parti, care excede actualului cadru procesual.

Asa cum s-a aratat in considerentele anterioare, SC L.C. SA a avut, cel mult, calitatea unui detentor precar, ce a actionat in baza unui contract avand ca obiect executia lucrarilor de modernizare aferente exproprierii, in numele si pe seama recurentului-parat, ca autoritate abilitata legal intr-o asemenea procedura .

Nici Consiliul Local al Sectorului 2 si nici SC L.C. SA nu se pot substitui adevaratului posesor, in speta, Municipiul Bucuresti, intrucat acesta a fost singura entitate ce a actionat ca un adevarat proprietar, dispunand cu privire la teren fara a avea justificare legala, inclusiv prin incheierea contractului de executare a lucrarilor in vederea exproprierii anterior emiterii unei hotarari in acest sens, situatie fata de care nu are nicio relevanta apartenenta terenului in discutie la domeniul public sau privat, atata vreme cat actiunea in revendicare este indreptata impotriva posesorului fara drept .

Imprejurarea ca la termenul de judecata din 3 aprilie 2013, in recurs, reprezentanta recurentului-parat a depus, in copie, Hotararea de expropriere nr. 188/2012 este, de asemenea, irelevanta, in conditiile in care instanta de judecata a fost investita cu solutionarea unei actiuni in revendicare in care reclamantul al carui drept de proprietate, golit de continut prin impiedicarea exercitarii atributelor esentiale ale acestuia, a opus paratului titlul sau de proprietate, iar paratul nu a dovedit ca detine vreun titlu .

II. Referitor la acordarea de despagubiri pentru lipsa de folosinta, la cuantumul acestora si la momentul de la care au fost acordate, contrar sustinerilor recurentului-parat, instanta de apel in mod corect, pe baza probatoriilor administrate in cauza, s-a pronuntat asupra acestor aspecte, o astfel de critica fiind, de asemenea, nefondata.

Prin cererea introductiva de instanta reclamantii au solicitat obligarea paratilor la ``plata sumei de 7.400 lei pentru lipsa de folosinta a terenului in perioada 01.12.2007-31.01.2008 si in continuare pana la restituirea posesiei, respectiv, 3.700 lei lunar".

Prin raportul de expertiza intocmit de expert D.C., avand ca obiect ``stabilirea lipsei de folosinta asupra terenului ce face obiectul cauzei pentru perioada 01.12.2007 pana la zi, respectiv, data efectuarii expertizei, prin stabilirea unei sume lunare", s-a stabilit o suma de 2.163 lei, reprezentand chiria lunara ce ar fi putut fi perceputa de reclamanti pentru terenul in litigiu, daca nu ar fi fost ocupat de parat, la plata careia acesta a fost obligat incepand cu data de 02.03.2011 si pana la restituirea terenului catre reclamanti.

Recurentul-parat nu a contestat acest raport de expertiza si a nu a formulat obiectiuni contrare concluziilor expertului de specialitate.

Instanta de judecata a cenzurat solicitarile reclamantilor si a acordat despagubiri reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta in cuantumul stabilit de raportul de expertiza anterior mentionat, incepand cu data indicata de catre reclamanti ca fiind cea de la care au fost impiedicati in exercitarea dreptului lor de proprietate, respectiv, 01.12.2007, in conditiile in care din actele si lucrarile dosarului a rezultat cu evidenta ca recurentul-parat poseda acest teren cel putin de la data incheierii contractului de executie cu SC L.C. SA, respectiv, 24.07.2006, instanta pronuntandu-se insa numai asupra a ceea ce a fost investita.

Ocuparea terenului si demararea lucrarilor de expropriere in lipsa declansarii procedurii prevazute de lege reprezinta o incalcare a dreptului de proprietate manifestata prin impiedicarea de a exercita atribute esentiale ale acestui drept precum posesia si folosinta, in virtutea carora reclamantii ar fi putut realiza venituri considerabile in ipoteza inchirierii, asa cum a rezultat si din expertiza efectuata in cauza.

Aceasta situatie a fost, asadar, una prejudiciabila pentru reclamanti si, in mod, corelativ, imputabila recurentului-parat in calitate de posesor si autoritate abilitata in procedura exproprierii, astfel incat acordarea despagubirilor pentru lipsa de folosinta este pe deplin justificata.

Prejudiciul creat consta in lipsirea reclamantilor de exercitiul concret al dreptului de folosinta pentru terenul in litigiu, dar si de valorificarea concreta a tuturor beneficiilor materiale pe care folosinta unui bun le poate asigura titularilor dreptului, astfel incat acestia sunt indreptatiti la contravaloarea lipsei de folosinta.

Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul creat este evidenta, fiind reprezentata de ocuparea fara drept a terenului in discutie, de catre recurentul-parat, si lipsa de preocupare pentru clarificarea situatiei juridice a acestuia.

Imprejurarea ca reclamantii nu au indicat, ca temei juridic al solicitarii acordarii de despagubiri pentru lipsa de folosinta, dispozitiile art. 998-999 Cod civil vechi, nu are relevanta, atata timp cat din pretentiile formulate sub acest capat de cerere, se contureaza situatia reglementata si conditiile impuse de textul legal mentionat.

Contrar sustinerilor recurentului-parat, despagubirile pentru lipsa de folosinta, in masura in care nu intra sub incidenta termenului de prescriptie, se datoreaza de la data cand proprietarul a fost impiedicat in exercitarea prerogativelor dreptului sau de proprietate, iar nu de la data introducerii actiunii, care este, de regula, cu mult ulterioara faptului prejudiciabil.

Pentru aceste considerente, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Inalta Curte a respins recursul, ca nefondat.