Evacuare. Respingere pentru ca reclamantul sa intenteze o actiune in revendicare impotriva paratului

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin Ordonanta Presedintiala nr. 1770/17.10.2011, a fost admisa, in parte, cererea de ordonanta presedintiala formulata de catre reclamanta S.P. impotriva paratului K.A. si, pe cale de consecinta, s-a dispus reintegrarea reclamantei in locuinta sa din localitatea Cristestii-Ciceului, nr. adm. a��, jud. Bistrita-Nasaud, pana la solutionarea irevocabila a dosarului civil nr. x/186/2011 al Judecatoriei Beclean.
Din cuprinsul actelor si al lucrarilor dosarelor atasate, instanta a mai retinut ca, prin sentinta civila nr. 471/2012 pronuntata in dosarul nr. x/186/2011 al Judecatoriei Beclean, s-a dispus anularea, ca insuficient timbrata, a actiunii precizata de catre reclamanta S.P. impotriva paraului K.A., avand ca obiect partaj judiciar.
Impotriva acestei sentinte, partile nu au promovat recurs, astfel ca hotararea pronuntata a ramas irevocabila la data expirarii termenului caii de atac (07.05.2012), potrivit dispozitiilor art. 377 alin. 2 pct. 1 din vechiul Cod de procedura civila.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse in prezentul dosar, respectiv extrasul de CF nr. 25183 Uriu nr. topo. 261 instanta a retinut ca reclamantul si-a intabulat la data de 25.02.2011 dreptul de proprietate asupra imobilelor de categorie constructii (casa de locuit) si teren aferent, in suprafata de 1.750 mp, imobile situate in loc. Cristestii Ciceului, la nr. 253, drept dobandit de catre acesta potrivit SC nr. 457/2009 a Judecatoriei Beclean.
Fata de imprejurarea ca temeiurile ce au stat la baza admiterii cererii de ordonanta presedintiala avand ca obiect reintegrarea in spatiu a paratei au incetat, in sensul ca dosarul civil nr. x/186/2011 (avand ca obiect partaj judiciar) a fost solutionat prin admiterea exceptiei timbrarii insuficiente, instanta a retinut ca in cauza sustinerile reclamantului legate de evacuarea paratei din imobilul casa ocupat de aceasta fara un
titlu legitim sunt fondate.
Astfel, actiunea in evacuare promovata de catre acesta este una ce se circumscrie atributelor conferite reclamantului in calitatea sa de unic proprietar asupra imobilului in discutie, respectiv dreptului de posesie, folosinta si dispozitie (garantat de dispozitiile art. 555 si urmatoarele din Noul Cod Civil). Instanta a apreciat, ca apararea paratei intemeiata pe necesitatea promovarii de catre reclamant a unei actiuni in revendicare este una eronata. Parata, asa cum s-a retinut in mod temeinic de catre instanta cu ocazia solutionarii cererii de ordonanta presedintiala, a dobandit calitatea de ``persoana tolerata`` in spatiul ocupat de catre aceasta, in virtutea relatiei de concubinaj intretinuta cu defunctul frate al reclamantului.
In considerarea respectarii prerogativelor dreptului de proprietate consacrate de dispozitiile art. 555 si urm. din Noul Cod Civil (aplicabil potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 6 din Noul Cod Civil), drept real ce confera titularului sau atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita in plenitudinea lor, in putere proprie si in interesul sau propriu, a fost admisa actiunea .
Raportat la solutia adoptata si la dispozitiile art. 274 din vechiul Cod procedura civila, parata a fost obligata la plata sumei de 210,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamant.
Prin decizia civila nr. 110/A/3.10.2013 a Tribunalului Bistrita-Nasaud, a fost admis apelul declarat de parata S.P., impotriva sentintei civile nr. 755/2013 pronuntata de Judecatoria Beclean, care a fost schimbata in intregime in sensul ca a fost respinsa ca neintemeiata actiunea introductiva formulata de reclamantul K.A., in contra paratei, avand ca obiect evacuare, si a fost inlaturata dispozitia de obligare a paratei la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata .
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca reclamantul este unic proprietar asupra imobilului litigios si trebuie sa se bucure de atributele de posesie, folosinta si dispozitie, si numai el le poate exercita in plenitudinea lor, in putere proprie si in interesul sau propriu.
Tribunalul a observat ca prima instanta a omis sa dea eficienta regulilor legale care au dispus asupra modului in care se apara dreptul de proprietate privata, actiunea de fata avand tocmai acest scop. Noul Cod Civil dispune, prin articolul 563, ca acest demers consta in exercitarea actiunii in revendicare. In opinia instantei de apel evacuarea poate functiona doar in cadrul raportului juridic de locatiune. Originea actiunii in evacuare (actiune cu caracter personal fata de cea in revendicare - cu regim juridic de actiune reala) o constituie Legea 5/1973.
Apoi, evacuarea a fost prevazuta de Legea 114/1996 a locuintei (de abrogare a legii evocata inainte), in art. 25 (abrogat prin Legea 71/2011), cuprins in Capitolul 3, intitulat ``Inchirierea locuintelor``, deci tot in contextul unui raport de locatiune.
Eliberarea imobilului si lasarea acestuia in posesia si folosinta proprietarului a reprezentat doar o masura ce a derivat implicit si necesar din dispozitia principala de obligare a paratului ce a pretins ca foloseste bunul fara niciun drept care sa poata fi opus reclamantului proprietar, cu efect de paralizare a actiunii in revendicare, de a-i recunoaste secundului dreptul real cel mai deplin.
Tribunalul a apreciat ca nelegal a fost admisa cererea de evacuare formulata de K.A., prin ocolirea actiunii in revendicare, cele doua avand evident un regim juridic diferit.
Pentru toate argumentele aratate, instanta a admis apelul, a schimbat in intregime sentinta atacata si a respins cererea introductiva ca neintemeiata.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul K.A., solicitand instantei modificarea in totalitate a deciziei pronuntate in apel si in consecinta, mentinerea sentintei pronuntata de judecatorie, cu cheltuieli de judecata .
In motivarea recursului, reclamantul a aratat ca in mod nelegal instanta de apel a dispus respingerea actiunii de evacuare, deoarece in practica judiciara s-a stabilit ca actiunea in evacuare este admisibila pentru a se obtine evacuarea persoanelor care au ocupat un imobil fara contract de inchiriere sau a persoanelor tolerate in locuinta .
In cazul de fata, reclamantul este proprietarul bunului, potrivit extrasului de carte funciara depus la dosar, iar parata nu are un titlu locativ, fiind concubina defunctului frate al reclamantului.
Instanta de apel a gresit cand a considerat ca reclamantul este obligat sa formuleze o actiune in revendicare, facand confuzie intre specificul fiecarui tip de actiune, respectiv revendicare si evacuare.
Caracterul petitoriu este cel care face diferenta intre actiunea in revendicare si cea in evacuare. Prin revendicare reclamantul cere sa se stabileasca de catre instanta ca el este proprietarul bunului si sa i se respecte acest drept, iar pentru solutionarea actiunii, instanta trebuie sa compare titlurile partilor. Potrivit art. 1831 Vechiul cod civil, actiunea in evacuare este specifica raporturilor de locatiune, adica acelora prin
care locatorul s-a obligat sa procure locatarului folosinta pe un timp determinat a unui bun, partile nu transmit un drept real, ci locatarul devine un detentor precar, care are obligatia de a restitui bunul, fiind stabilite raporturi de obligatii .
Actiunea in evacuare presupune intotdeauna ca intre parti sa se fi stabilit anterior un raport privitor la folosinta bunului, un acord, indiferent daca acesta este cu titlu oneros, specific contractului de locatiune sau cu titlu gratuit, cum este in cazul contractului de imprumut de folosinta.
Recurentul a apreciat ca acestor raporturi li se circumscrie si situatia celor care folosesc o locuinta in calitate de tolerati, cel mai adesea raportul de rudenie.
Prin urmare, recurentul a apreciat ca a existat un acord asupra folosintei imobilului de catre parata si dreptul de proprietate al reclamantului nu a fost negat.
Prin intampinare, parata S.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca singurul mod in care reclamantul putea sa-si apere dreptul de proprietate era actiunea in revendicare.
Actiunea in evacuare se afla doar la indemana celui care a inchiriat un imobil si poate fi folosita cand chiriasul refuza predarea bunului, presupunand existenta unor raporturi locative decurgand dintr-un contract de inchiriere, situatie care nu se regaseste in speta.
Analizand decizia pronuntata prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul a investit instanta cu o actiune in evacuarea paratei, care a fost tolerata in imobil, deoarece era concubina fratelui reclamantului dupa cum rezulta din considerentele ordonantei presedintiale nr. 1770/17.10.2011, pronuntata de Judecatoria Beclean.
Dupa decesul numitului K.M., reclamantul a devenit proprietar al imobilului inscris in Cf 25183 Uriu, in baza sentintei judecatoresti nr. 457/05.05.2009, pronuntata de Judecatoria Beclean.
Apararea dreptului de proprietate se poate face prin actiunea in actiunea in evacuare sau revendicare, in functie de raporturile juridice existente intre reclamant si parat sau inexistenta acestora.
In cazul de fata, parata S.P. a ocupat imobilul in litigiu, in baza relatiei de concubinaj pe care a avut-o cu defunctul frate al reclamantului.
In aceste circumstante, curtea apreciaza ca intre parti exista un raport juridic privind folosinta bunului, parata avand dreptul de a folosi bunul in virtutea relatiilor de concubinaj si reclamantul tolerand aceasta situatie.
De regula, folosinta unei locuinte fara a exista un contract de inchiriere se face in baza relatiilor de rudenie sau relatiilor de afinitate, insa intre parti se incheie un contract in baza caruia se permite folosinta locuintei, pe un timp determinat, chiar daca nu s-a stabilit data pana la care se poate folosi imobilul.
In aceste circumstante, persoana tolerata are statutul unui detentor precar si evident obligatia de a parasi imobilul la solicitarea proprietarului.
In ipoteza in care persoana tolerata nu da curs solicitarii, proprietarul are posibilitatea de a promova o actiune in evacuare, specifica raporturilor de locatiune.
Intr-adevar, apararea dreptului de proprietate se face potrivit noului cod, potrivit dispozitiilor art. 563 Cod civil, insa aceste dispozitii legale nu pot fi interpretate restrictiv, cu consecinta respingerii actiunii in evacuare.
In acest sens, este si jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care in decizia nr. 169/2011 pronuntata in dosar nr. 4197/114/2008 a statuat ``ca prin actiunea in evacuare reclamanta nu a urmarit valorificarea unui drept de proprietate exclusiv si absolut in cadrul unei actiuni in revendicare, ci doar un drept personal de creanta, avand caracter relativ in cadrul actiunii evacuare, urmand constrangerea debitorului la executarea obligatiei de a face. Astfel, prin actiunea in evacuare reclamanta nu a solicitat obligarea paratilor sa-i recunoasca dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar evacuarea acestora si
predarea bunului in materialitatea sa``.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a concluzionat si subscriem acestei concluzii, ca ``a sustine ca reclamanta nu se poate prevala de titlul sau numai in cadrul unei actiuni in revendicare prin compararea titlurilor in conditiile in care paratii nu afirma ca ar detine vreun titlu, contravine dispozitiilor legale in materia proprietatii, precum si practicii si doctrinei in materie``.
Consideram ca a interpreta restrictiv dispozitiile legale in materia evacuarii ar conduce si la o inechitate sociala, protejandu-se culpa paratei, careia i s-ar permite folosirea bunului in continuare in lipsa vreunui titlu legal, doar in considerarea unei constructii juridice formale, nesustinuta de nici un argument legal.
Intrucat dispozitiile art. 563 Cod civil au fost gresit interpretate, in temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., coroborat cu art. 312 Cod proc. civ., curtea va admite recursul reclamantului K.A..
In temeiul arr. 274 Cod proc. civ., curtea va obliga intimata Szazs Paraschiva, sa-i plateasca reclamantului recurent suma de 5,3 lei cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar (f. 1 verso, f. 8).