Conditiile de admisibilitate ale revizuirii intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 7 din VCPC

Potrivit dispozitiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari date de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere atunci cand exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi parti, avand aceleasi calitati procesuale.

Cazul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil daca prin cele doua hotarari invocate ca potrivnice nu s-au solutionat cereri de chemare in judecata diferite, ci ele au fost pronuntate in cadrul aceluiasi proces, dar in faze procesuale diferite, prima hotarare fiind o decizie data in apel, iar cea de-a doua hotarare fiind pronuntata in calea de atac a recursului declarat impotriva primei.

Prin cererea inregistrata la 18.06.2014 pe rolul instantei supreme, revizuentele SC D.G.A.E. SRL si SC T. SRL au solicitat revizuirea deciziei nr. 1630/13.05.2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila in dosarul nr. xx5/101/2011, indicand ca temei de drept dispozitiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. si sustinand ca este potrivnica deciziei nr. 46/18.06.2013, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia a II-a civila in acelasi dosar.

In motivele cererii de revizuire depuse la dosar la termenul din 21.11.2014, autoarele caii de atac de retractare au dezvoltat amplu situatia de fapt in speta, criticand decizia a carei revizuire o solicita sub aspectul netemeiniciei si a pretinsei nelegalitati a acesteia.

Din aceasta perspectiva, revizuentele au sustinut ca instanta de recurs a pronuntat decizia atacata cu incalcarea principiului egalitatii armelor si dreptului la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu referire la administrarea probelor in cauza - inscrisuri si interogatoriu - sens in care au invocat jurisprudenta C.E.D.O. si C.J.U.E.

In considerarea celor mentionate, au solicitat admiterea cererii de revizuire, desfiintarea deciziei atacate, cu consecinta rejudecarii recursului declarat impotriva deciziei nr. 46/18.06.2013 a Curtii de Apel Craiova, Sectia a II-a civila.

La 12.06.2015 intimatul B.L. a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptiile tardivitatii, nulitatii cererii de revizuire pentru nemotivarea acesteia in termenul legal si inadmisibilitatii cererii de revizuire.

Analizand cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat si a sustinerilor partilor, Inalta Curte a constatat ca este nefondata pentru considerentele care succed:

Revizuentele nu au precizat in concret care sunt elementele de contradictorialitate dintre cele doua hotarari pretins potrivnice, limitandu-se sa indice dispozitiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin sentinta nr. 259 din 08.10.2012, Tribunalul Mehedinti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a respins exceptiile invocate de paratii B.L. si B.A. cu privire la lipsa calitatii procesuale pasive si cu privire la prematuritatea actiunii; a admis in parte actiunea formulata de reclamantele SC D.G.A.E. SRL si SC T. SRL si i-a obligat pe parati la plata catre reclamante a sumei de 5.690.836 lei reprezentand daune, respingand cererea privind plata daunelor morale.

Impotriva acestei sentinte au formulat apel atat reclamantele, cat si paratii B.L. si B.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia nr. 46 din 18.06. 2013, Curtea de Apel Craiova, Sectia a II-a civila a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamante si a respins ca nefondat apelul formulat de parati impotriva sentintei primei instante.

Impotriva deciziei pronuntate de instanta de apel au declarat recurs recurentii-parati B.L. si B.A., criticand-o din perspectiva motivelor de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1630 din 13.05.2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila a admis recursul declarat de recurentii-parati B.L. si B.A. impotriva deciziei nr. 46 din 18 iunie 2013 a Curtii de Apel Craiova, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care a modificat-o, in parte, in sensul ca a admis apelul declarat de apelantii-parati B.L. si B.A. impotriva sentintei civile nr. 259 din 8.10.2012 pronuntata de Tribunalul Mehedinti, Sectia a II-a civila, contencios administrativ si fiscal, pe care a schimbat-o in tot, si a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si, pe cale de consecinta, a respins actiunea indreptata impotriva acestora ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva; a constatat ramasa fara interes exceptia prematuritatii si a constatat ramas fara obiect recursul declarat de recurentii-parati impotriva incheierii din 24.10.2011 a Tribunalului Mehedinti, Sectia a II-a civila, contencios administrativ si fiscal; a mentinut restul dispozitiilor deciziei atacate cu privire la anularea apelului formulat de reclamantele SC D.G.A.E. SRL si SC T. SRL.

Potrivit dispozitiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari date de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere atunci cand exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi parti, avand aceleasi calitati procesuale.

Ratiunea reglementarii cazului de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deriva din necesitatea de a se inlatura nesocotirea principiului autoritatii de lucru judecat, atunci cand instantele au pronuntat solutii contrare in dosare diferite, dar avand acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti.

Conditiile anterior mentionate trebuie indeplinite cumulativ, neindeplinirea uneia dintre aceste cerinte ducand la respingerea cererii de revizuire.

Prin folosirea sintagmei hotarari definitive potrivnice, Inalta Curte retine ca legiuitorul a avut in vedere hotarari care au fost pronuntate in dosare distincte, consecinta fiind ca prin hotararea data in cel de-al doilea dosar se incalca autoritatea de lucru judecat a hotararii pronuntate in primul dosar.

De asemenea, instanta suprema noteaza ca, prin folosirea sintagmei in una si aceeasi pricina, legiuitorul a vizat intrunirea conditiei triplei identitati, de obiect, de cauza si de parti, cu privire la doua cereri de chemare in judecata, astfel incat, solutia pronuntata in cea de-a doua sa aduca atingere puterii de lucru judecat a celei dintai, consecinta fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de-a doua hotarari.

Cazul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil daca prin cele doua hotarari invocate ca potrivnice nu s-au solutionat cereri de chemare in judecata diferite, ci ele au fost pronuntate in cadrul aceluiasi proces, dar in faze procesuale diferite, prima fiind decizia data in apel, iar cea de-a doua fiind pronuntata in calea de atac a recursului declarat impotriva primei.

Verificand hotararile pretins contradictorii indicate de revizuente, Inalta Curte constata ca astea au fost pronuntate de instante diferite, respectiv Curtea de Apel Craiova, Sectia a II-a civila si Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila, intr-unul si acelasi litigiu, in faze procesuale diferite, respectiv in apel si in recurs.

Astfel, prin prima decizie pronuntata au fost solutionate apelurile declarate de partile litigante impotriva sentintei primei instante, iar prin decizia a carei revizuire se cere a fost admis recursul formulat impotriva deciziei date in faza procesuala a apelului, pretins potrivnica, care a fost modificata, in sensul admiterii apelului si schimbarii sentintei primei instante in sensul respingerii actiunii.

In raport de cele anterior evocate, se retine ca in cauza nu sunt indeplinite cerintele textului legal invocat.

Prin urmare, Inalta Curte, constatand ca cele doua hotarari pretins potrivnice au fost pronuntate in acelasi dosar, dar in faze procesuale diferite, cererea de revizuire apare ca nefondata atat din perspectiva indeplinirii conditiilor de admisibilitate prevazute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cat si in raport de ratiunea avuta in vedere de legiuitor la edictarea textului legal, aceea de a evita pronuntarea de hotarari intre aceleasi parti, in aceeasi cauza cu acelasi obiect, in dosare diferite, care bucurandu-se ambele de autoritate de lucru judecat, dar avand dispozitive contradictorii, sa nu poata fi aduse la indeplinire pe calea executarii silite.

Fata de considerentele expuse, Inalta Curte a respins cererea de revizuire formulata de revizuentele SC D.G.A.E. SRL si SC T. SRL impotriva deciziei nr. 1630 din 13.05.2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila in dosarul nr. xx5/101/2011.

De asemenea, retinand culpa procesuala a revizuentelor, in temeiul art. 274 alin. (1), raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., Inalta Curte le-a obligat la plata cheltuielilor de judecata in suma de 3.162 lei catre intimatul B.L., conform inscrisurilor doveditoare aflate la filele 75 si 76 din dosar.