Consecintele incheierii contractului de asociere in participatiune cu incalcarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice

Sunt incalcate limitele capacitatii de folosinta in cazul incheierii de catre o persoana juridica - institutie publica - a unui contract de asociere in participatiune, care nu serveste la realizarea obiectului sau de activitate si a scopului pentru care a fost infiintata, prin care a fost stabilita posibilitatea transferului unei parti insemnate din baza sa materiala catre celalalt asociat - societate comerciala, fara a se tine seama de dispozitiile legale care reglementeaza destinatia si regimul juridic al bunurilor sale de care nu poate dispune liber, precum o persoana juridica cu capital privat, fiind corecta solutia instantei de anulare a contractului astfel incheiat.

Prin sentinta civila nr. 2488 din 25.03.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila s-au respins exceptia lipsei de interes si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocate de parata M.M. SRL, ca neintemeiate.

S-a admis cererea principala, astfel cum a fost precizata formulata de reclamantul-parat Ministerul Tineretului si Sportului in contradictoriu cu paratii Complexul Sportiv National ``L.M." si SC M.M. SRL si, pe cale de consecinta:

S-a constatat nulitatea absoluta a contractului de asociere nr. 3459/19.08.1992 incheiat intre Completul Sportiv National ``L.M." si SC M.M. SRL astfel cum a fost modificat la data de 10.03.2006.

S-a respins cererea reconventionala, ca neintemeiata.

Prin decizia civila nr. 400 din 25.10.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila, s-a admis apelul paratei SC M.M. SRL, s-a anulat sentinta civila nr. 2488/25.03.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Decizia pronuntata in apel privind anularea hotararii primei instante si trimiterea cauzei spre rejudecare a retinut, in esenta, ca prima instanta s-a pronuntat atat asupra exceptiilor invocate, in sensul respingerii acestora, dar si asupra fondului cauzei, fara ca acesta sa fi fost pus in dezbaterea contradictorie a partilor si fara ca, in prealabil, sa fi fost acordat partilor cuvantul asupra probelor pe care inteleg sa le administreze in sustinerea pozitiilor procesuale.

In rejudecarea cauzei, Tribunalul a disjuns cererea reconventionala prin incheierea din 29.05.2014.

Prin sentinta civila nr. 3022 din 12.06.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila s-a admis actiunea formulata de reclamantul Ministerul Tineretului si Sportului in contradictoriu cu paratii Complexul Sportiv National L.M. si SC M.M. SRL.

Pe cale de consecinta, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de asociere in participatiune nr. 3459/19.08.1992 astfel cum a fost modificat in forma unica si actualizata la 10.03.2006, incheiat intre Complexul Sportiv National ``L.M." si SC M.M. SRL.

Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut, in esenta, urmatoarele considerente:

Contractul de asociere in participatiune este incheiat cu incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a paratului Complexul Sportiv National ``L.M." care, desi are ca scop administrarea bazei materiale destinate cu prioritate pregatirii loturilor nationale si olimpice, precum si organizarea competitiilor sportive la nivel national si international, a incheiat contractul de asociere cu SC M.M. SRL, aducand in asociere imobilele - teren si constructii, cu o suprafata totala de 7650 mp, in scopul exploatarii acestora.

S-a retinut ca, potrivit art. 7 din contract, la implinirea termenului contractual sau in orice alta situatie in care contractul se desfiinteaza, mai inainte de implinirea duratei acestuia, indiferent de cauza sau de culpa, SC M.M. SRL ramane proprietara tuturor constructiilor noi si a celor modificate, imbunatatite ori amenajate de catre ea, avand drept de superficie asupra terenului aferent, cailor de acces pentru clienti, pentru aprovizionare ori pentru parcare.

S-a relevat si art. 13 din contract referitor la prelungirea duratei contractului, de drept, pe o perioada de inca 25 ani. Instanta de fond a motivat ca, prin contractul de asociere in participatiune s-a urmarit schimbarea destinatiei imobilului din cantina pentru sportivi in restaurant, cu consecinta lipsirii activitatii sportive de o baza materiala importanta pe o perioada de timp indelungata, la finele careia se transfera proprietatea constructiilor noi sau imbunatatite catre societatea comerciala cu o sulta modica.

Instanta de fond a mai retinut si caracterul ilicit al cauzei actului juridic - contractul de asociere in participatiune, intrucat lipseste contraprestatia paratei SC M.M. SRL si incalcarea prevederilor art. 79 si 92 din Legea nr. 69/2000 a educatiei fizice si sportului referitoare la schimbarea destinatiei sau desfiintarea unor baze sportive.

Impotriva hotararii pronuntate de instanta de fond a declarat apel parata SC M.M. SRL.

Prin decizia nr. 1177 din 28.11.2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, s-a admis apelul declarat de apelanta-parata SC M.M. SRL in contradictoriu cu intimatul-reclamant Ministerul Tineretului si Sportului si intimatul-parat Complexul Sportiv National ``L.M.".

S-a schimbat, in tot, sentinta apelata in sensul ca:

S-a respins actiunea formulata de reclamantul Ministerul Tineretului si Sportului in contradictoriu cu paratii SC M.M. SRL si Complexul Sportiv National "L.M.", ca neintemeiata.

S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata .

Pentru a decide astfel, instanta de apel si-a fundamentat decizia pe urmatoarele considerente:

Critica privind gresita disjungere a cererii reconventionale nu indeplineste cerintele prevazute de art. 287 C. proc. civ. pentru ca vizeaza o masura administrativa necenzurabila in calea de atac.

Critica referitoare la obligatia de plata a taxei judiciare de timbru in sarcina reclamantei s-a retinut a fi neintemeiata pentru ca, pe de o parte, legea permite reclamantului sa continue judecata, chiar daca nu a achitat taxa judiciara de timbru, cata vreme instanta sesizata a omis a-i retine in sarcina obligatia de timbrare. Pe de alta parte, Curtea nu a considerat necesar sa retina obligatia de plata a taxei judiciare de timbru intrucat cererea este scutita de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.

In ceea ce priveste solutia de respingere a autoritatii de lucru judecat stabilita prin incheierea din 06.03.2014, Curtea a apreciat-o temeinica si legala, iar critica apelantei vadit nefondata. S-a motivat ca, in mod corect, a retinut prima instanta ca in cauzele inregistrate sub nr. xx580/2002 si nr. xx799/3/2006 nu s-au pus in discutie motivele de nulitate a contractului, invocate in cauza dedusa judecatii si, din aceasta perspectiva, nu este indeplinita conditia triplei identitati prevazute de art. 1201 C. civ., mai exact identitatea de cauza juridica intre cele doua litigii.

S-a motivat ca, in analiza cererii de chemare in judecata sub aspectul tuturor motivelor de nulitate invocate, prima instanta nu a depasit limitele investirii.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a constatat ca, in mod gresit, prima instanta a retinut incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta.

S-a motivat, in acest sens, ca incheierea unui contract de asociere in participatie nu excede obiectului de activitate al paratului Complexul Sportiv National "L.M.", prima instanta facand o confuzie intre acceptarea unor obligatii contractuale, care ar fi contrare legii si principiul specialitatii. Niciodata un contract privat ce incalca norme imperative nu ar putea fi anulat pentru ca partile nu au respectat principiul specialitatii, pentru ca, niciodata, in obiectul de activitate al unei societati private nu vor figura activitati ilicite, ceea ce ar conduce - in interpretarea primei instante - la o neincalcare a principiului specialitatii. Pentru aceste considerente, motivul de nulitate intemeiat pe incalcarea principiului specialitatii nu s-a retinut.

In ce priveste cauza pretins ilicita a incheierii contractului, Curtea a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 966-968 C. civ. din 1864 - aplicabile in raport de data contractului si a actelor aditionale, cauza se prezuma ca existand si ca fiind licita. Retinerea cauzei ca fiind ilicita inseamna proba faptului ca toate partile contractante au avut, la momentul incheierii actului, reprezentarea fraudarii statului - Ministerul Tineretului si Sportului in consecinta acordului lor contractual.

In forma agreata in anul 1992, contractul de asociere nu include nicio clauza atipica; dimpotriva, toate clauzele agreate sunt clauze standard ale unui contract de asociere .

Faptul ca asociatul CSNB primeste 20% din incasari, desi in opinia reclamantului ar fi trebuit prevazut un procent mai mare in considerarea aportului, substantial, in asociere - nu are nicio relevanta sub aspectul cauzei de nulitate. Niciodata un contract negociat necorespunzator nu va permite contractantului insuficient pregatit repunerea in situatia anterioara prin anularea contractului. Legea recunoaste, intr-adevar, nulitatea asocierii intemeiate pe o clauza leonina - art. 1513 C. civ. din 1864 prevede ca este nul contractul prin care un asociat isi stipuleaza totalitatea castigurilor ori prin care s-a stipulat ca unul sau mai multi asociati sa fie scutiti de a participa la pierdere - insa, in speta, se afirma o simpla disproportie intre prestatii, ipoteza ce nu poate fi asimilata celei interzise de lege.

A retinut instanta de apel ca problema acordului ilicit se pune exclusiv in raport de clauzele acceptate prin Actul aditional inregistrat sub nr. 10972/06.08.2004.

Potrivit art. 2 din actul aditional, art. 7 din contract s-a modificat, iar noua redactare are urmatorul continut: ``La implinirea termenului contractual (sau in orice alta situatie in care Contractul de asociere se desfiinteaza, etc., mai inainte de implinirea duratei acestuia, indiferent de cauza sau de culpa), Societatea ramane proprietara tuturor constructiilor noi, precum si a celor modificate, imbunatatite ori amenajate de catre ea, avand drept de superficie asupra terenului aferent acestora, asupra cailor de acces pentru clienti, pentru aprovizionare ori pentru parcare, spatii si cai pe care le are si in prezent in folosinta, conform actelor aditionale la contract, a acordurilor, a avizelor, a schitelor si planurilor incheiate sau aprobate pana in prezent de catre CSNB prin reprezentantii sai. Pentru constructiile vechi, modificate, imbunatatite ori amenajate de catre Societate, aceasta urmeaza a plati catre CSNB, cu titlu de sulta, o suma ce urmeaza a fi stabilita prin expertiza in raport de valoarea contabila a acestor constructii la data aportarii lor in asociere ."

Potrivit art. 254 C. com. (in vigoare la data incheierii acordului - 06.08.2004), "Participantii nu au niciun drept de proprietate asupra lucrurilor puse in asociatiune, chiar daca au fost procurate de dansii.Cu toate acestea, intrucat priveste raporturile lor intre dansii, asociatiipotsa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie in natura, avand dreptul, in caz cand restitutiunea nu s-ar putea face, la reparatiunea daunelor suferite. Afara de aceste cazuri, drepturile asociatilor se marginesc in a li se da cont de lucrurile ce au pus in asociatiune si de beneficii si pierderi.".

Raportat la textul legal instanta de apel retine ca legea nu contine nicio dispozitie imperativa si, mai mult chiar, prevede ca doar prin exceptie (in cazul existentei unui acord al partilor) bunurile aportate revin, la sfarsitul asocierii, in patrimoniul asociatului ce detinea anterior asocierii, in proprietate, bunurile.

S-a constatat, totodata, ca problema aportarii bunurilor de catre CSNB a fost transata prin Sentinta comerciala nr. 2464/24.02.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala in dosarul nr. xx580/2002, retinandu-se ca aportul corespunde dispozitiilor legii.

In consecinta, faptul ca partile au stabilit ca bunurile revin la finele asocierii nu asociatului ce le-a aportat, ci celuilalt asociat, nu atrage nulitatea acordului contractual. S-a constatat, totodata, ca, si apreciindu-se in sens contrar si constatandu-se iliceitatea clauzei, nulitatea nu ar putea fi decat partiala - in masura in care nu se constata ca aceasta clauza ar constitui motivul determinant al incheierii contractului. Fiind introdusa printr-un act aditional, adica ulterior, clauza agreata la 06.08.2004 nu putea constitui motiv determinant al asocierii si, in consecinta, sub acest aspect, solutia de anulare in tot a contractului s-a considerat a fi vadit nelegala.

In ce priveste schimbarea destinatiei invocata ca motiv de nulitate, s-a motivat ca o astfel de schimbare, chiar reala fiind, nu se poate situa temporal in chiar momentul incheierii contractului. Nerespectarea conventiei partilor ori a dispozitiilor legale (Legea nr. 69/2000, retinuta de prima instanta) pe parcursul derularii contractului pune in discutie rezilierea, nicidecum nulitatea acordului contractual. Faptul ca acordul incheiat in 1992 nu ar raspunde restrictiilor impuse prin Legea nr. 69/2000 nu determina nulitatea pentru ca legea civila nu retroactiveaza (art. 1 C. civ.). Situatia de fapt, fiind diferita de cea avuta in vedere in dosarul nr. xx799/3/2006, solutionat irevocabil prin Decizia civila nr. 4196/4.11.2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a constatat ca dezlegarile date in acel dosar nu se opun celor retinute mai sus.

Impotriva deciziei pronuntata de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul Ministerul Tineretului si Sportului.

Prin cererea de recurs reclamantul a solicitat admiterea caii de atac declarate si modificarea, in tot, a deciziei pronuntate in apel, cu consecinta mentinerii, ca legala si temeinica, a hotararii instantei de fond .

A criticat decizia recurata, ca fiind nelegala pentru motivele prevazute de art. 304 alin. (1) pct. 8 si 9 C. proc. civ.

In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat urmatoarele:

Raportandu-se la motivul prevazut de art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a sustinut ca instanta de apel a interpretat gresit natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al contractului de asociere nr. 3459/19.08.1992, respectiv forma unica si actualizata din 10.03.2006.

In mod neintemeiat instanta de apel nu a retinut incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta de catre Complexul Sportiv National ``L.M.", interpretand gresit intelesul lamurit si vadit neindoielnic al contractului de asociere nr. 3459/19.08.1992, respectiv forma unica si actualizata incheiata la 10.03.2006.

In acest sens, a invederat ca intimatul-parat Complexul Sportiv National ``L.M." (denumit in continuare C.S.N. ``L.M.") este o persoana juridica de drept public, iar, prin raportare la dispozitiile art. 34 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut, respectiv ``Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul".

A aratat ca intimatul-parat Complexul Sportiv National ``L.M." a fost infiintat prin Ordinul Ministerului Tineretului si Sportului nr. 322/19.02.1991, in subordinea Ministerului Tineretului si Sportului, scopul constituirii fiind acela de asigurare a conditiilor optime de pregatire a sportivilor nominalizati in vederea obtinerii de performante la nivel european, mondial si olimpic potrivit art. 6 din Regulamentul de functionare, iar obiectul de activitate consta in administrarea bazelor sportive de interes national si international, destinate cu prioritate pregatirii loturilor olimpice, precum si organizarii competitiilor sportive la nivel national si international.

Fata de aceste aspecte considera ca hotararea instantei de apel este nelegala deoarece contractul de asociere nr. 3459/19.08.1992 s-a incheiat cu incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta.

Acelasi principiu s-a incalcat si prin actul aditional nr. 10972/06.08.2004 prin care au fost modificate dispozitiile art. 5.5, 5.7., 5.8., 5.9, 6, 7, 8 si 13 din Contractul de asociere nr. 3459/19.08.1992.

Recurentul-reclamant arata ca este lesne de observat ca la incheierea acestui act aditional Complexul Sportiv National ``L.M." nu a urmarit respectarea scopului pentru care a fost infiintat, constituind in favoarea intimatei SC M.M. SRL drepturi reale fara ca aceasta sa ofere o contraprestatie financiara la momentul constituirii, ceea ce contravine scopului de activitate al Complexului Sportiv National ``L.M." care priveste administrarea bazei materiale afectate scopului pentru care a fost infiintat complexul, respectiv satisfacerea unui interes public.

Printr-o alta critica recurentul a invocat ca instanta de apel nu a stabilit daca actul aditional nr. 10972/06.08.2004 prin care a fost modificat art. 5.5, 5.7., 5.8., 5.9, 6, 7, 8 si 13 din Contractul de asociere nr. 3459/19.08.1992 este sau nu lovit de nulitate absoluta prin raportare la motivarea instantei de fond care a retinut, in mod corect, faptul ca respectivul act aditional a fost incheiat cu nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a Complexului Sportiv National ``L.M.", motivat de faptul ca nu a tinut cont de obiectul pentru care aceasta institutie a fost infiintata prin incheierea acestui contract . Acest aspect trebuie sa se regaseasca in toate actele juridice pe care le-a incheiat sub sanctiunea nulitatii absolute conform art. 948 C. civ. coroborat cu art. 34 din Decretul nr. 31/1954.

Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. a sustinut ca instanta de apel a pronuntat o hotarare cu incalcarea si aplicarea gresita a legii prin prisma actelor normative care stabilesc regimul juridic al imobilului care a facut obiectul contractului de asociere in participatiune nr. 3459/19.08.1992. A invocat in acest sens art. 1 din H.G. nr. 377/1999 privind trecerea din domeniul public al statului in domeniul privat al statului al unui teren si a constructiilor existente pe acesta, astfel ca de la momentul semnarii contractului de asociere nr. 3459/19.08.1992 si pana la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I a acestei hotarari, 20.05.1999, imobilele aduse in asociere de catre Complexul Sportiv National L.M. au avut regimul juridic al bunurilor apartinand domeniului public al statului prin raportare la dispozitiile art. 475 alin. (2) din C. civ. din 1864 si art. 135 din Constitutie .

Arata ca decizia instantei de apel, care retine ca la momentul semnarii contractului de asociere nr. 3459/19.08.1992, acesta nu include nici o clauza atipica ci, dimpotriva, toate clauzele agreate sunt clauze standard ale unui contract de asociere, contravine dispozitiilor art. 475 alin. (2) C. civ si art. 135 din Constitutia Romaniei pentru ca bunurile din domeniul public nu puteau face obiectul unui contract de asociere in participatiune.

Invedereaza faptul ca inca de la semnare contractul de asociere nr. 3459/19.08.1992 este lovit de nulitate absoluta pentru cauza nelicita conform art. 966 - 969 C. civ.

Bunurile care au facut obiectul contractului aveau regimul bunurilor din domeniul public al statului iar, potrivit art. 12 alin. (3) din contractul de asociere nr. 3459/19.08.1992, asocierea inceteaza ``in conditiile in care prezenta asociere devine nula, in raport cu prevederile legale".

Fata de motivele aratate, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei pronuntate in apel, cu consecinta mentinerii, ca legala si temeinica, a hotararii instantei de fond .

In drept, a invocat art. 304 alin. (1) pct. 8 si 9 C. proc. civ. raportat la art. 475, 948, 966 - 969 C. civ., art. 34 din Decretul nr. 31/1954, art. 135 din Constitutie, art. 1 din H.G. nr. 377/1999, art. 18 alin. (1) lit. g¹), art. 79, art. 80 alin. (10), art. 92 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, H.G. nr. 11/2013, Ordinul MTS nr. 322/19.02.1991 privind infiintarea Complexului Sportiv National Bucuresti si art. 6 din Regulamentul de functionare al Complexului National Bucuresti.

Intimata-parata SC M.M. SRL a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului in considerarea urmatoarelor aparari:

Recursul este nul deoarece nu cuprinde o motivare in fapt si in drept proprie unei cereri de recurs.

Recursul este neintemeiat cu privire la dispozitiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. deoarece in speta nu a fost vorba de nici o schimbare a naturii ori intelesului actului juridic, instanta de apel aratand fara echivoc si expres ca incheierea contractului de asociere nu include nici o clauza atipica, dimpotriva toate clauzele agreate sunt clauze standard ale unui contract de asociere .

Aspectele legate de principiul specializarii capacitatii de folosinta nu au legatura cu motivul prevazut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., iar analizarea aspectelor in legatura cu acest principiu excede controlului de legalitate deoarece presupune aspecte de fapt si aprecierea probelor administrate.

In orice caz, intimata SC M.M. SRL sustine ca, in mod corect, instanta de apel a retinut ca nu a fost incalcat principiul specialitatii capacitatii de folosinta prin incheierea contractului de asociere .

Arata ca acest principiu nu mai este prevazut de Noul cod civil care a abrogat Decretul nr. 31/1954.

Complexul Sportiv L.M. a incheiat contractul de asociere in participatiune tocmai pentru a asigura exploatarea acestui imobil, in vederea administrarii bunului dat in asociere si cu respectarea obiectului de activitate al Complexului Sportiv National ``L.M.".

Instanta de fond a omis faptul ca a exploata in conditii de rentabilitate nu inseamna ca SC M.M. SRL exploateaza exclusiv si incaseaza in totalitate beneficiile asocierii.

Arata ca potrivit art. 5.6 din acest contract de asociere, SC M.M. SRL s-a obligat sa puna la dispozitia Complexului un procent de 20% din profitul anual realizat de asociere, obligatie pe care si-a indeplinit-o in permanenta pe toata durata executarii contractului.

Cu referire la motivul de recurs privind incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta intrucat prin actul aditional nr. 10972/06.08.2004 s-ar fi constituit drepturi reale fara contraprestatie, a sustinut ca acest principiu nu a fost incalcat.

In acest sens a aratat ca, in mod corect, instanta de apel a retinut ca legea nu prevede nicio dispozitie imperativa in sensul inapoierii bunurilor aportate in patrimoniul asociatului care le-a aportat la sfarsitul asocierii.

Referitor la constructiile noi se arata ca acestea au fost afectate realizarii scopului si obiectului contractului de asociere in participatiune, iar prin intermediul constructiilor noi s-au marit veniturile asocierii si inclusiv cele care se cuvin Complexului sportiv. Fiind vorba de constructii noi realizate de SC M.M. SRL, considera firesc ca la terminarea asocierii acestea sa ramana proprietatea SC M.M. SRL.

De asemenea, in baza acelorasi acte juridice, avize, acorduri si aprobari, M.M. a executat pe cheltuiala sa modificari, amenajari, extinderi, modernizari, supraetajari la constructiile vechi, initiale, aflate in proprietatea paratei Complexul Sportiv L.M. Prin actul aditional nr. 10792/6.08.2004 partile au convenit ca in ipoteza incetarii sau desfiintarii duratei contractului de asociere in participatiune, pentru a nu se ajunge la o imbogatire fara justa cauza aceste imobile sa fie preluate in proprietatea apelantei cu plata unei sulte in raport cu valoarea contabila a acestor constructii la data aportarii lor in asociere . De asemenea, cu privire la terenul ocupat si aferent constructiilor si cailor de acces, inclusiv asupra parcarii, s-a convenit cu privire la constituirea unui drept de superficie.

Aceste drepturi au fost stabilite in considerarea investitiilor facute - constructiile noi au fost edificate de Mc Monis pe cheltuiala sa exclusiva, asa cum rezulta atat din inscrisurile depuse in fata instantei de fond, cat si din inscrisurile depuse la termenul din 21 noiembrie 2014. De asemenea, au fost facute lucrari de investitii si modernizare la constructiile vechi care au dus la transformarea acestora, lucrari care au fost absolut necesare in raport cu gradul avansat de uzura al respectivelor cladiri, imprejurare confirmata prin adresa din 21.05.1997 a CSN L.M., anterior citata.

In considerarea acestor investitii s-a prevazut in contract dreptul de proprietate al M.M. asupra acestor constructii cu plata unei sulte corespunzatoare.

Asadar, exista contraprestatie care consta, pe de o parte, in investitia facuta de M.M., CSN L.M. beneficiind de aceasta investitie pe parcursul executarii contractului de asociere .

In consecinta, nu este vorba de o cauza ilicita, ci de obligatii sinalagmatice, obligatia fiecarei parti avand cauza in obligatia celeilalte.

In consecinta, nici raportat la dispozitiile art. 7 din contract si la actul aditional nr. 10972/6.08.2004 nu este vorba de o incalcare a principiului specialitatii capacitatii de folosinta intrucat nu este vorba de cedarea fara contraprestatie a unor bunuri proprietatea CSN L.M.

Instanta de fond a mai retinut in mod eronat, iar recurenta reia in recurs aceasta sustinere, ca este vorba de o cauza ilicita a contractului de asociere in participatiune care determina nulitatea totala intrucat scopul urmarit Ia incheierea contractului a fost constituirea unui drept real de superficie in timp ce parata CSN L.M. trebuia sa foloseasca aceste imobile pentru pregatirea loturilor nationale si olimpice precum si pentru organizarea competitiilor sportive de nivel national si international.

Pe langa faptul ca este in discutie doar o clauza a contractului cea prevazuta la art. 7, ceea ce dupa cum corect retine instanta de apel nu poate determina nulitatea totala a contractului, ci doar nulitatea partiala, sustinerea este neintemeiata si nu este vorba nici macar de o nulitate partiala.

Arata ca niciodata bunul adus in asociere nu a fost folosit altfel decat ca unitate de alimentatie publica.

Concluzia instantei de fond ca scopul urmarit la incheierea contractului a fost constituirea dreptului de superficie, reluata in recurs de recurenta sub ideea ca scopul ar fi fost constituirea drepturilor reale, este total eronata. Scopul urmarit a fost, asa cum se arata la art. 1 din contract si cum corect retine instanta de apel, colaborarea intre cele doua parti in vederea eficientizarii activitatii CSN L.M. si a rentabilitatii celor doi parteneri in vederea obtinerii de profituri suplimentare de catre CSNB si respectiv de profit de catre Societate . In acest scop a fost incheiat contractul de asociere avand ca obiect exploatarea bunului descris la art. 2.

Chiar durata contractului mentionata de instanta de fond - initial 20 de ani, iar apoi 25 de ani - demonstreaza ca scopul asocierii a fost acela al colaborarii pe termen lung in vederea exploatarii bunului respectiv.

Dreptul de superficie prevazut la art. 7 la care se refera instanta de fond se nastea numai in momentul implinirii termenului contractual sau al incetarii inainte de implinirea duratei.

Instanta de fond invoca in justificarea nulitatii sustinerile si cererile partii din cererea reconventionala, respectiv faptul ca se pretind aproximativ 12.000 m.p. teren, in timp ce suprafata totala adusa in asociere ar fi de 7.650 m.p. Cauza de nulitate trebuie sa fie concomitenta incheierii actului, si, in nici un caz, cererile unei parti in proces nu pot constitui cauza de nulitate a actului juridic.

Daca cererea reconventionala este intemeiata sau nu instanta de judecata urma sa stabileasca dupa ce va administra probele necesare solutionarii acesteia. In nici un caz insa, formularea unor pretentii prin respectiva cerere reconventionala, nu poate constitui motiv de nulitate absoluta a unui contract .

Referitor la justificarea clauzei contractuale stipulata la art. 7 din contract arata ca sunt aplicabile sustinerile formulate anterior.

Arata ca instanta de fond a fost in confuzie si, ca urmare, in mod corect instanta de apel a schimbat aceasta hotarare, retinand ca este vorba de o nulitate absoluta deoarece raportat la locul situarii imobilului si la suprafata acestuia este vorba de un imobil cu valoare patrimoniala importanta ce urma a fi dobandit de societatea comerciala in conditiile in care singura a contributie consta in exploatarea bunurilor.

Parata urma sa dobandeasca doar constructiile noi pe care ea le-a realizat, pe cheltuiala sa exclusiva, precum si cele pe care le-a modernizat, de asemenea, pe cheltuiala sa, in privinta acestora cu plata sultei corespunzatoare. Contributia paratei nu s-a rezumat doar la exploatarea bunului din asociere, cum eronat retine judecatorul fondului, ci la edificarea unor noi constructii, la efectuarea unor ample si importante lucrari de modernizare a constructiilor vechi din unitatea de alimentatie publica, precum si in suportarea cheltuielilor administrativ gospodaresti (apa, lumina, gaze etc.) atat pentru unitate, cat si pentru intregul complex . Instanta de fond nu a administrat probe asupra acestor aspecte, nu a permis paratei sa administreze nici un fel de probe in legatura cu aceste chestiuni motivat de faptul ca reclamantul si-a precizat actiunea si motivele respective nu mai sunt invocate, pentru ca ulterior sa pronunte hotararea pe baza respectivelor motive.

Ca urmare, solutia instantei de apel de a schimba aceasta hotarare este legala si temeinica.

Recurenta a mai sustinut ca, intrucat instanta de apel a apreciat ca in raport cu aceasta clauza a contractului de asociere modificata prin actul aditional nr. 10972/6.08.2004 nulitatea nu putea fi decat partiala, iar nu totala, instanta de apel nu s-ar fi pronuntat daca actul la care a facut referire este sau nu lovit de nulitate absoluta prin raportare la motivarea instantei de fond care retinuse incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta.

Considera ca sustinerea recurentei este vadit neintemeiata, instanta de apel s-a pronuntat in mod expres ca nu este vorba de nulitate.

Astfel, instanta de apel explica de ce nu este vorba de nulitate si de incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta in cazul acestui act aditional.

Mentioneaza ca, oricum, si daca ar fi fost vorba de o cauza ilicita, ceea ce nu este insa cazul, nulitatea nu putea fi decat partiala, cu privire strict la acea clauza, iar nu la intregul contract . Asadar, este vorba de un ultim argument in motivarea instantei dupa ce anterior a demonstrat punctul sau de vedere in sensul ca nu este vorba de un motiv de nulitate.

In concluzie, in mod corect a retinut instanta de apel ca in speta nu este vorba de incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice. Dimpotriva, acest contract de asociere a fost incheiat tocmai in conformitate cu obiectul de activitate al CSN L.M. in vederea administrarii bunului dat in asociere .

Arata ca si motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat pentru ca bunul se afla in domeniul privat, iar nu in domeniul public.

Analizand recursul, in cadrul controlului de legalitate, Inalta Curte a retinut urmatoarele:

Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. cu referire la interpretarea gresita a naturii si intelesului lamurit si vadit neindoielnic al contractului de asociere, astfel cum a fost modificat si completat prin actele aditionale ulterioare, trebuie analizat raportand termenii, textul si intelesul continutului actelor incheiate, respectiv drepturile si obligatiile stabilite, la scopul pentru care este constituit complexul sportiv si la obiectul de activitate, asa cum acestea sunt reglementate prin actele normative adoptate in acest sens.

Pentru a verifica in ce masura continutul contractului de asociere, astfel cum a fost modificat prin actele aditionale, se incadreaza in limitele obiectului de activitate al complexului este necesar a evidentia obiectul de activitate al complexului si a analiza continutul contractului modificat, prin prisma obiectului si scopului pentru care este constituit complexul.

Complexul Sportiv National ``L.M." este persoana juridica, institutie publica in subordinea Ministerului Tineretului si Sportului infiintata prin Ordinul Ministerului Tineretului si Sportului nr. 322/19.02.1991.

Prin reorganizari succesive, Ministerul Tineretului si Sportului, infiintat prin H.G. nr. 994/1990, a fost desfiintat, iar in baza H.G. nr. 759/2003 a fost infiintata Agentia Nationala pentru Sport . Potrivit art. 17 din H.G. nr. 759/2003, ``Complexurile sportive nationale sunt institutii publice in subordinea Agentiei, finantate din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat . Obiectul de activitate al acestora consta in administrarea bazelor sportive de interes national si international, destinate cu prioritate pregatirii loturilor nationale si olimpice, precum si organizarii competitiilor de nivel national si international".

Prin H.G. nr. 1721/2008 a fost desfiintata Agentia Nationala pentru Sport si reorganizat Ministerul Tineretului si Sportului.

Ulterior, prin H.G. nr. 81/2010 a fost infiintata Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret, iar prin art. 6 alin. (1) s-a prevazut ca ``In domeniile sportului si tineretului, Ministerul Educatiei, Cercetarii Tineretului si Sportului exercita atributiile prin intermediul Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret, care se organizeaza si functioneaza prin hotarare a Guvernului".

Organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Sport si Tineret a fost reglementata prin H.G. nr. 141/2010, in care la anexa nr. 2 la aceasta hotarare, pct. III se regaseste Clubul Sportiv ``L.M.", subordonat Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret.

Prin art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012 s-a infiintat Ministerul Tineretului si Sportului prin reorganizarea Autoritatii Nationale pentru Tineret si Sport .

La data modificarii contractului de asociere nr. 3459/19.08.1992 prin actele aditionale nr. 740/08.05.2003 si nr. 10972/06.08.2004, art. 80 alin. (10) din Legea nr. 69/2000 a educatiei fizice si sportului stabileste, cu referire la complexurile sportive, ca acestea ``sunt persoane juridice, infiintate prin hotarare a Guvernului ca institutii publice in subordinea Ministerului Tineretului si Sportului. Obiectul de activitate al acestora il constituie administrarea bazei materiale destinate cu prioritate pregatirii loturilor nationale si olimpice, precum si organizarii competitiilor sportive de nivel national si international.

Complexurile sportive nationale se organizeaza si functioneaza pe baza regulamentului aprobat prin ordin al ministerului tineretului si sportului.

Potrivit art. 6 si 7 din Regulamentul de organizare si functionare aprobat prin art. 1 din Ordinul nr. 35/30.01.2002 al Ministrului Tineretului si Sportului, ``Complexul are ca scop asigurarea conditiilor optime de pregatire a sportivilor nominalizati in loturile olimpice si nationale, in vederea obtinerii de performante la nivel european, mondial si olimpic, obiectul de activitate constituindu-l administrarea bazei materiale destinate cu prioritate pregatirii loturilor nationale si olimpice, precum si organizarii competitiilor sportive de nivel national si international".

Potrivit art. 79 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, ``schimbarea destinatiei sau desfiintarea unor baze sportive apartinand domeniului public sau privat al statului (...) se va putea face numai cu aprobarea Ministrului Tineretului si Sportului si cu garantia constituirii altor baze sportive similare, dispozitii care se aplica si societatilor comerciale care dobandesc active patrimoniale destinate activitatii sportive ce au apartinut statului".

Dispozitiile legale care reglementeaza scopul pentru care s-a constituit complexul sportiv, precum si obiectul de activitate s-au mentinut, in esenta, in aceeasi forma si acelasi continut, chiar daca au existat de-a lungul timpului modificari legislative succesive in ceea ce priveste autoritatea careia i se subordoneaza complexul sportiv.

Contractul de asociere nr. 3459/19.08.1992 incheiat initial intre parti a fost modificat prin patru acte aditionale succesive iar, in urma tuturor modificarilor intervenite, s-a intocmit forma unica si actualizata a contractului din data de 10.03.2006. Modificarile si completarile succesive aduse contractului de asociere initial (a carui durata s-ar fi implinit la 19.08.2012 daca nu ar fi operat o modificare a art. 13.2 din contractul initial, prin art. 3 din actul aditional nr. 10972/06.08.2004, in sensul prelungirii de plin drept a asocierii cu inca 25 de ani) au menirea de a schimba si transforma fundamental natura contractului initial incheiat, prin conferirea unor drepturi intimatei parate SC M.M. SRL, si asumarea unor obligatii in sarcina paratului Complexul National Sportiv ``L.M." care exced obiectului de activitate si scopului pentru care este infiintat complexul si fara a primi in schimb vreun beneficiu .

Cele mai importante modificari au fost aduse contractului prin actele aditionale nr. 740/08.05.2003 si nr. 10972/06.08.2004.

Prin actul aditional nr. 740/08.05.2003 a fost completat art. 2 la contractul de asociere nr. 3459/19.08.1992, in sensul ca s-a instituit in favoarea paratei SC M.M. SRL un drept de folosinta temporara asupra unei suprafete de teren de 7650 mp, fara ca acestui drept sa-i corespunda vreo obligatie in sarcina paratei SC M.M. SRL sau sa aduca vreun beneficiu complexului sportiv, corespunzator scopului pentru care este infiintat. Trebuie precizat aici ca, pana la adoptarea actului aditional nr. 10972/06.08.2004, contractul de asociere cu toate modificarile survenite nu a reglementat modalitatea in care se impart beneficiile asocierii, acestea revenind doar paratei SC M.M. SRL.

Abia prin art. 1 din actul aditional 10972/2004 s-a modificat art. 5.7 din contractul de asociere initial, stabilindu-se ca participarea partilor la profitul si pierderea rezultate din asociere este in procent de 20% pentru Complexul Sportiv National ``L.M.", deducandu-se ca restul de 80% apartine paratei SC M.M. SRL.

Prin actul aditional nr. 10972/06.08.2004, intimatei-parate SC M.M. SRL i s-au conferit drepturi care, de asemenea, depasesc limitele obiectului de activitate al complexului sportiv si contravin scopului pentru care este infiintat.

Astfel, s-a convenit ca la incetarea contractului sau in orice alta situatie in care contractul de asociere se desfiinteaza, mai inainte de implinirea duratei acestuia, indiferent din ce cauza sau de culpa, SC M.M. SRL ramane proprietara constructiilor noi, precum si a celor modificate, imbunatatite ori amenajate de catre ea, avand drept de superficie asupra terenului aferent acestora, asupra cailor de acces pentru clienti, pentru aprovizionare ori pentru parcare, spatii si cai pe care le are si in prezent in folosinta, conform actelor aditionale la contract, a acordurilor, a avizelor, a schitelor si a planurilor incheiate sau aprobate de catre Clubul sportiv national, prin reprezentantii sai, pana la incheierea acestui act aditional.

S-a mai prevazut prelungirea asocierii, de plin drept, pe o perioada de inca 25 de ani la implinirea duratei de functionare si rezervarea unui drept de preemtiune in favoarea SC M.M. SRL pentru prelungirea contractului sau transformarea acestuia intr-un alt tip de contract, precum si pentru cumpararea terenului aferent restaurantului, cu obligatia de plata doar a contravalorii acestuia si a sultei aferente constructiilor.

Din analiza clauzelor contractului de asociere, astfel cum a fost modificat prin cele 4 acte aditionale succesive, rezulta ca scopul real al asocierii a fost acela de a se crea toate premisele favorabile pentru ca intimata-parata SC M.M. SRL sa devina proprietara bunurilor care i-au fost predate in temeiul contractului de asociere si pe care le foloseste din anul 1992, prin contract constituindu-se, in beneficiul exclusiv al paratei, drepturi reale cu incalcarea prevederilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 69/2000,contrar scopului pentru care a fost infiintat complexul, respectiv asigurarea conditiilor optime de pregatire a sportivilor pentru obtinerea de performante deosebite si cu depasirea limitelor obiectului de activitate stabilit prin lege, acela de administrare a bazei materiale cu destinatie speciala.

In mod gresit si nelegal instanta de apel a retinut ca prima instanta a facut o confuzie intre acceptarea unor obligatii contractuale care sunt contrare legii si principiul specialitatii capacitatii de folosinta, statuand, potrivit considerentului expus la fila 8 alin. 3 din decizia recurata, ca ``niciodata un contract privat ce incalca norme imperative nu va fi anulat pentru ca partile nu au respectat principiul specialitatii, pentru ca niciodata in obiectul de activitate nu vor figura activitati ilicite".

Este adevarat ca, in principiu, o persoana juridica poate dobandi drepturi si asuma obligatii, indiferent de natura si izvorul lor, insa in limitele stabilite de lege.

O trasatura specifica a capacitatii de folosinta a persoanei juridice, cum este si Complexul sportiv national ``L.M.", este reprezentata de aptitudinea de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii care decurg din raporturile juridice pe care le stabileste cu tertii.

Desi, ca vocatie, capacitatea de folosinta este caracterizata printr-un grad mare de generalitate, totusi, in concret ea este limitata. Limitele capacitatii de folosinta a persoanei juridice sunt circumscrise scopului pentru care persoana juridica este constituita. In acest sens, dispozitiile art. 34 din Decretul nr. 31/1954 sunt elocvente, stabilind ca ``persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut".

Prin urmare, capacitatea de folosinta este una specializata si determinata prin precizarea obiectului de activitate in temeiul legii.

Asa fiind, persoana juridica, in cauza Complexul Sportiv National ``L.M." poate incheia numai acele acte juridice care servesc la realizarea obiectului de activitate . Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este lovit de nulitate conform art. 34 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, in vigoare la data incheierii contractului. Contractul de asociere, astfel cum a fost modificat prin actele aditionale succesive, nu serveste la realizarea obiectului de activitate si scopului pentru care a fost infiintat Complexul Sportiv National ``L.M." si, pe cale de consecinta, este lovit de nulitate absoluta. Instanta de apel a savarsit o greseala in procedura de interpretare a contractului corelativ cu principiul specialitatii capacitatii de folosinta, in sensul ca a atribuit un inteles autonom drepturilor si obligatiilor asumate prin contract, fara a le raporta si limita la specializarea capacitatii de folosinta, notiune care exclude in mod clar si neindoielnic un atare inteles.

Nu poate fi primita apararea intimatei-parate SC M.M. SRL potrivit cu care instanta de fond a facut o confuzie intre acceptarea unor obligatii contractuale si principiul specialitatii deoarece, asa cum s-a relevat mai sus, persoana juridica poate incheia numai acele acte juridice care servesc la realizarea obiectului sau de activitate .

Intimata-parata considera ca prin constituirea de drepturi reale in favoarea SC M.M. SRL nu s-a incalcat principiul specialitatii capacitatii de folosinta cata vreme art. 254 C. com., in vigoare la data incheierii actului aditional nr. 10972/06.08.2004, ingaduia ca la finele asocierii bunurile sa nu revina asociatului care le-a aportat, ci celuilalt asociat. In cauza, insa, asociatul care a adus ca aport o parte insemnata din baza sa materiala, este o institutie publica, subordonata Ministerului Tineretului si Sportului, care nu poate dispune liber, precum o persoana juridica cu capital privat, de bunurile sale, fara a tine seama de dispozitiile legale care reglementeaza destinatia si regimul lor juridic. Stabilind posibilitatea transferului bazei materiale de la Complexul sportiv national catre o societate comerciala, partile au eludat prevederile art. 79 din Legea nr. 69/2000.

Motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitor la nesocotirea dispozitiilor legale care reglementeaza regimul juridic al bunurilor din domeniul public al statului este neintemeiat pentru ca bunurile au trecut din domeniul public in domeniul privat al statului prin H.G. nr. 377/1999, iar, ulterior, prin H.G. nr. 1034/1999 aceleasi bunuri au fost transmise cu titlu gratuit din domeniul privat al statului in patrimoniul paratului C.S.N. ``L.M.".

Analiza in detaliu a acestui motiv devine de prisos in conditiile in care s-a retinut intemeiat motivul de recurs relativ la incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta, incalcare sanctionata cu nulitatea actului, conform art. 34 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.

Chiar daca Decretul nr. 31/1954 a fost abrogat prin art. 230 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 71/2011 in cauza devin incidente prevederile art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011, cat si prevederile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 din continutul carora se desprinde regula ca, in privinta conditiilor de validitate si, pe cale de consecinta, a nulitatii se aplica legea in vigoare la data incheierii actului juridic. Cum la data incheierii contractului de asociere si a actelor aditionale ulterioare de modificare a contractului Decretul nr. 31/1954 era in vigoare, dispozitiile acestuia sunt pe deplin aplicabile in cauza.

Fata de considerentele ce preced, in temeiul art. 312 alin. (2), (3) C. proc. civ. raportat la art. 304 alin. (1) pct. 8 si 9 C. proc. civ., s-a admis recursul, cu consecinta modificarii deciziei recurate, in sensul respingerii apelului declarat de parata SC M.M. SRL.

Nota: Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice a fost abrogat de art. 230 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 71/2011 la data de 1 octombrie 2011.