Cerere de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 5 teza finala din CPC de la 1865, a unei hotarari prin care fusese admisa o alta revizuire pentru contrarietate de hotarari

1. In masura in care hotararea asupra revizuirii este una de fond sau care evoca fondul, fie ca a fost pronuntata in prima instanta sau in caile de atac, este, la randul sau, atacabila pe calea revizuirii. In mod evident, doar hotararea prin care a fost admisa revizuirea se incadreaza in aceste categorii, deoarece, in aplicarea art. 327 alin. (1) C.proc.civ., hotararea revizuita este schimbata in tot sau in parte si este posibila cercetarea fondului dreptului dedus judecatii.

In cazul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ., instanta, daca admite cererea, anuleaza cea din urma hotarare, solutia fiind justificata de pronuntarea unei a doua hotarari, contrare unei hotarari pronuntate anterior in acelasi litigiu si care incalca, astfel, puterea de lucru judecat a primeia.

Prin urmare, din perspectiva conditiilor desprinse din cuprinsul art. 322 C.proc.civ., este admisibila cererea de revizuire a deciziei prin care a fost admisa revizuirea avand ca temei dispozitiile art. 322 pct. 7, cata vreme din considerentele hotararii rezulta ca a avut loc o solutionare in fond a cererilor deduse judecatii, ca urmare a anularii atat a deciziei de recurs - in acest caz, instanta de revizuire comportandu-se ca o instanta de recurs care a evocat fondul, solutionand fondul cererilor formulate in cauza - cat si a hotararii de prima instanta, nemaiexistand astfel o alta hotarare de fond sau care evoca fondul in ceea ce priveste raporturile juridice dintre parti, susceptibila de a fi atacata pe calea revizuirii.

2. In conformitate cu dispozitiile art. 322 pct. 5 teza finala C.proc.civ., revizuirea poate fi ceruta in cazul desfiintarii sau a modificarii hotararii unei instante pe care s-a intemeiat hotararea supusa revizuirii.

Astfel fiind, ipoteza de revizuire prevazuta de norma sus mentionata este intrunita in cazul in care prin decizia a carei revizuire se cere a fost admisa o cerere de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ., fiind anulate doua hotarari judecatoresti apreciate a fi contrare altor doua hotarari, acestea din urma fiind insa, ulterior, desfiintate prin hotarari irevocabile, conducand, prin urmare la lipsirea de suport a deciziei de admitere a cererii in aplicarea art. 322 pct. 7 C.proc.civ.

Prin cererea inregistrata la Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 22.07.2014, revizuentul A. a solicitat, in contradictoriu cu intimatii B., C., D., Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Primaria sectorului 1 Bucuresti, revizuirea deciziei civile nr.790 din 3.02.2005 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe temeiul art. 322 alin. (1) pct. 5 teza a II-a C.proc.civ., pentru ipoteza desfiintarii sau a modificarii hotararii unei instante pe care s-a intemeiat hotararea supusa revizuirii.

In motivarea cererii, s-au aratat urmatoarele:

Decizia civila nr. 790 din 3.02.2005 a Inaltei Curti a fost pronuntata intr-o cale de atac de retractare, intemeiata pe art. 322 pct. 7 C.proc.civ. si a fost motivata pe imprejurarea existentei unei contrarietati intre decizia nr. 76/R/2004 a Curtii de Apel Pitesti si deciziile civile nr. 748/R/2002 a Curtii de Apel Pitesti si nr. 1813/2003 a Tribunalului Prahova, considerandu-se ca exista autoritate de lucru judecat la momentul pronuntarii deciziei nr. 76/R/2004.

Decizia nr. 748/R/2002, care a constituit suportul probator logico-juridic determinant in pronuntarea si motivarea deciziei civile nr. 790/2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, a fost desfiintata printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila.

Astfel, prin decizia civila nr. 1130 din 24.06.2014, Curtea de Apel Pitesti a admis cererea de revizuire, a desfiintat decizia nr. 748 din 11.04.2002 a Curtii de Apel Pitesti si a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 265 din 10.02.1998, pe care a mentinut-o.

Aceasta solutie s-a bazat pe mai multe hotarari judecatoresti civile si penale intrate in puterea lucrului judecat prin care s-a stabilit caracterul fals al inscrisurilor avute in vedere la pronuntarea deciziei nr. 748/2002, respectiv s-a dispus nulitatea lor. Este vorba despre sentinta penala nr. 980/1998 a Judecatoriei Sectorului 1; decizia penala nr. 873/1999 pronuntata de Tribunalul Bucuresti; sentintele civile nr. 23082/2011 si nr. 9349/2012 pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti; decizia civila nr. 342/2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti.

Revizuentul a sustinut ca, intrucat decizia civila nr. 748/R/2002 nu mai exista, nici decizia nr.

790/2005 a Inaltei Curti nu mai produce efecte juridice, nemaifiind intrunita cerinta contrarietatii intre hotarari pronuntate in una si aceeasi pricina (a carei existenta fusese retinuta prin decizie).

Folosirea unor inscrisuri false, ca si a altor mijloace straine de lege folosite ca practici curente de grupul de interese care i-a preluat/furat imobilul in litigiu printr-un lant de acte ilegale, au alterat in mod grav procesul de stabilire a adevarului de catre instantele de judecata . Din anul 1992, revizuentul se afla in permanenta in litigii pentru recunoasterea dreptului sau, legal obtinut, cu privire la un imobil aflat in perimetrul cladirii Guvernului.

In conditiile in care prin decizia civila nr. 790/2005 revizuentul a fost grav prejudiciat in plan material si moral, iar mentinerea efectelor sale juridice, intemeiate pe elemente neadevarate/fapte penale etc., echivaleaza cu mentinerea in circuitul juridic civil a consecintelor grave ale acestor nelegalitati si abuzuri, aceasta situatie nu poate fi remediata decat prin retractarea/revizuirea sa.

In ceea ce priveste temeiul juridic al cererii de revizuire, s-a aratat ca art. 322 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ. contravine prevederilor art. 21, 16, 53 si 124 din Constitutie, in masura in care limiteaza posibilitatea folosirii caii de atac a revizuirii numai impotriva hotararilor care evoca fondul .

In acest sens, este aplicabila Decizia nr. 233/2011 a Curtii Constitutionale, prin care s-a constatat ca ``dispozitiile art. 322 pct. 9 Cod procedura civila sunt neconstitutionale in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti prin care, fara a se evoca fondul, s-au adus incalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale, incalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului``.

Desi prin decizie se constata neconstitutionalitatea art. 322 pct. 9 C.proc.civ., practic intregul art. 322 pct. 1 - 10 a fost declarat neconstitutional, in partea care limiteaza posibilitatea exercitarii caii de atac a revizuirii doar impotriva acelor hotarari care ``evoca fondul", deoarece art. 322 alin. (1), care include conditia de admisibilitate a evocarii fondului, este parte integranta a tuturor motivelor de revizuire.

In situatia in care inalta Curte de Casatie si Justitie va aprecia ca Decizia nr. 233/2011 s-ar aplica numai pentru cazul de revizuire prevazut la pct. 9, revizuentul intelege sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 teza a II - a C.proc.civ.

S-a mai aratat ca aceste dispozitii legale contravin flagrant si art. 6 paragraf 1 (dreptul la un proces echitabil) si art. 14 (interzicerea discriminarii) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art. 14 paragraf 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

S-a solicitat suspendarea judecarii cererii de revizuire, pe temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ., pentru ca, in prealabil, Curtea Constitutionala sa se pronunte asupra acestei exceptii, de a carei solutionare depinde pronuntarea unei hotarari legale in cauza de fata.

La data de 11.11.2014, a fost atasata la dosar cererea formulata la data de 7.11.2014 de catre revizuentul A., in contradictoriu cu intimatii B., C., D., Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Primaria sectorului 1 Bucuresti.

Prin aceasta cerere, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr.790 din 3.02.2005 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe temeiul art. 322 alin. (1) pct. 5 teza a II-a C.proc.civ., pentru ipoteza desfiintarii sau a modificarii hotararii unei instante pe care s-a intemeiat hotararea supusa revizuirii.

Revizuentul a aratat ca si cea de-a doua hotarare pe care s-a fundamentat decizia nr. 790/2005 a Inaltei Curti, respectiv decizia nr. 1813/2003 pronuntata de Tribunalul Prahova a fost desfiintata.

Astfel, prin decizia civila nr. 848/2014, Tribunalul Prahova a admis cererea de revizuire, a schimbat in parte decizia nr. 1813/2003 si a respins apelul impotriva sentintei civile nr. 5283/2003 a Judecatoriei Ploiesti, mentinand, astfel, solutia de respingere a cererii de revizuire a sentintei civile nr. 14678/1999 pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

In sustinerea cererii, revizuentul a formulat motive de fapt si de drept identice cu cele inserate in cererea de revizuire inregistrata la data de 22.07.2014.

La termenul de judecata din 14.11.2014, Inalta Curte a respins solicitarea revizuentului de inregistrare separata a cererii de revizuire de la 11.11.2014, deoarece cele doua cereri au acelasi obiect si acelasi temei juridic.

In cursul judecarii cererii de revizuire, Inalta Curte a pus in discutie admisibilitatea cererii sub cele doua aspecte presupuse de art. 322 C.proc.civ., anume ca hotararea supusa revizuirii sa fi fost pronuntata de o instanta de recurs, respectiv ca hotararea sa evoce fondul .

La termenul de judecata din 13.11.2015, revizuentul a precizat ca intelege sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 alin. (1) prin raportare la pct. 5 teza a II-a C.proc.civ., precum si a prevederilor art. 328 alin. 1 C.proc.civ., pentru motivele aratate in scris prin cererea depusa la dosar la data de 10.11.2015, prin care s-a sustinut ca aceste norme, interpretate in sensul ca este inadmisibila revizuirea impotriva unei hotarari pronuntate in calea de atac a revizuirii, contravin art. 16 alin. (1), art. 13, art. 21 alin. (1) - (3), art. 53 si art. 124 din Constitutia Romaniei.

Inalta Curte a retinut cauza spre rejudecare asupra tuturor aspectelor dezbatute in contradictoriu, anume: admisibilitatea cererii de revizuire; cererea revizuentului de sesizare a Curtii Constitutionale pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 alin. (1) prin raportare la pct. 5 teza a II-a C.proc.civ. in privinta cerintelor ca hotararea supusa revizuirii sa fi fost pronuntata de o instanta de recurs, respectiv ca hotararea sa evoce fondul; cererea revizuentului de suspendare a judecatii pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate de catre Curtea Constitutionala; incadrarea cererii de revizuire in ipoteza prevazuta de art. 322 pct. 5 teza finala C.proc.civ.

In ceea ce priveste cererile revizuentului de sesizare a Curtii Constitutionale si de suspendare a judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, se constata ca au fost formulate pentru ipoteza in care Inalta Curte va aprecia ca nu sunt intrunite conditiile de admisibilitate a cererii de revizuire. Fata de finalitatea urmarita prin formularea lor, urmeaza a se verifica, in prealabil, admisibilitatea cererii de revizuire, intrucat cererile nu ar mai avea obiect, in cazul unei aprecieri favorabile pe acest aspect.

Analizand admisibilitatea cererii de revizuire, Inalta Curte constata urmatoarele:

In conformitate cu art. 326 alin. (3) C.proc.civ., ``dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se intemeiaza".

Revizuirea reprezinta o cale extraordinara de atac, astfel incat poate fi exercitata numai impotriva anumitor hotarari judecatoresti si doar in cazurile si conditiile expres prevazute de lege.

Potrivit art. 322 C.proc.civ., ``revizuirea unei hotarari ramase definitive la instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari date de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri: (...)".

In cauza, cererea de revizuire a fost formulata impotriva deciziei nr. 790/2005 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care a fost admisa cererea de revizuire formulata de revizuentii C., D. si B., in contradictoriu cu intimatii A., Primaria sectorului 1 Bucuresti si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, impotriva deciziei civile nr. 76/2004 a Curtii de Apel Pitesti, Sectia civila. Drept urmare, au fost anulate decizia civila nr. 76/2004, dar si sentinta civila nr. 432/2002 a Judecatoriei Pitesti.

Cererea de revizuire admisa prin decizia nr. 790/2005 a Inaltei Curti a fost formulata pe baza dispozitiilor art. 322 pct. 7 C.proc.civ., iar Inalta Curte, constatand ca cererea este intemeiata, data fiind contrarietatea cu alte doua hotarari judecatoresti, a facut aplicarea prevederilor art. 327 alin. (1) C.proc.civ. si a anulat cea din urma hotarare . A constatat ca este contrarie cu hotararile anterioare si hotararea primei instante care a fost confirmata in recurs, astfel incat a dispus si anularea acesteia.

Hotararile pronuntate in calea de atac a revizuirii nu sunt mentionate in mod expres in categoria hotararilor susceptibile de revizuire enumerate in art. 322 C.proc.civ.

Cu toate acestea, nu se poate retine ca nu ar fi deschisa calea extraordinara de retractare si impotriva unor asemenea hotarari.

Aceasta constatare se intemeiaza pe faptul ca revizuirea are drept scop remedierea unei erori in stabilirea situatiei de fapt, motiv pentru care aceasta cale de atac se formuleaza impotriva hotararilor de fond sau prin care s-a evocat fondul cauzei.

Cu toate ca cerinta evocarii fondului este prevazuta explicit in text doar in cazul unei hotarari date de o instanta de recurs, este de necontestat ca atare cerinta este implicita in cazul hotararilor pronuntate de prima instanta sau de instanta de apel. Asadar, indiferent de instanta care pronunta hotararea supusa revizuirii, este suficient sa fie vorba despre o hotarare de fond sau care evoca fondul, pentru ca revizuirea sa fie admisibila din perspectiva obiectului, respectiv a felului hotararii susceptibile de o asemenea cale de atac.

In masura in care hotararea asupra revizuirii este una de fond sau care evoca fondul, fie ca a fost pronuntata in prima instanta sau in caile de atac, este, la randul sau, atacabila pe calea revizuirii. In mod evident, doar hotararea prin care a fost admisa revizuirea se incadreaza in aceste categorii, deoarece, in aplicarea art. 327 alin. (1) C.proc.civ., hotararea revizuita este schimbata in tot sau in parte si este posibila cercetarea fondului dreptului dedus judecatii. Hotararea prin care a fost respinsa cererea de revizuire este incompatibila cu cerinta cercetarii in fond a raportului juridic dintre parti.

In contextul celor expuse, se constata ca admisibilitatea revizuirii din perspectiva etapei procesuale in care a fost pronuntata hotararea prin care s-a admis cererea de revizuire nu poate fi analizata distinct de cerinta evocarii fondului, cat timp aceasta reprezinta, in realitate, singura conditie veritabila de admisibilitate a caii de atac (ca regula, intrucat exista si cazuri de exceptie, precum cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 9 C.proc.civ., care nu intereseaza, insa, in speta).

De altfel, se observa ca in actuala reglementare, Codul de procedura civila nu mai enumera hotararile supuse revizuirii in functie de instanta care le-a pronuntat, ci prevede doar ca poate fi ceruta revizuirea ``unei hotarari pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul" (art. 509). Prin interpretarea sistematico - teleologica a normelor referitoare la obiectul revizuirii, este, astfel, confirmata intentia legiuitorului la edictarea art. 322, astfel cum a fost expusa anterior.

Revizuirea prevazuta de art. 322 pct. 7 C.proc.civ. pentru ipoteza existentei unor hotarari contradictorii, implica, insa, o nuantare a rationamentului expus anterior.

Spre deosebire de celelalte cazuri de revizuire in cadrul carora instanta, atunci cand admite cererea, procedeaza la schimbarea, in tot sau in parte, a hotararii revizuite, in cazul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ., instanta, daca admite cererea, anuleaza cea din urma hotarare . Solutia este justificata de pronuntarea unei a doua hotarari, contrare unei hotarari pronuntate anterior in acelasi litigiu si care incalca, astfel, puterea de lucru judecat a primeia.

Nu este necesar a se discuta, de principiu, daca o asemenea solutie poate releva o hotarare data de o instanta de recurs, atunci cand este admisa revizuirea unei hotarari de recurs, fara ca recursul sa fie rejudecat. De asemenea, nu se va transa daca, de regula, anularea ar trebui urmata de o dispozitie asupra insesi cererii de chemare in judecata, in sensul respingerii sale pentru autoritate de lucru judecat, data fiind tripla identitate de parti, obiect si cauza si nici macar daca acea dispozitie este implicita din anularea celei de-a doua hotarari, deoarece ar trebui, oricum, analizat in continuare daca respingerea unei cereri pentru autoritate de lucru judecat evoca sau fondul cauzei.

Este suficient a se observa ca, in speta, nu era intrunita tripla identitate prevazuta de art. 1201 C.civ. (parti, obiect, cauza), ceea ce indica o situatie particulara a ipotezei existentei unor hotarari contradictorii, reglementata de art. 322 pct. 7 C.proc.civ.

Ramane, deci, de analizat daca decizia nr. 790/2005 a Inaltei Curti, prin care s-a admis cererea de revizuire pe temeiul art. 322 pct. 7, este sau nu susceptibila de a fi atacata, la randul sau, pe aceeasi cale .

Dupa cum rezulta din considerentele deciziei nr. 790/2005, Inalta Curte a constatat ca decizia nr. 76/2004, a carei revizuire s-a solicitat, pe temeiul art. 322 pct. 7 C.proc.civ., este contrara deciziei nr. 748/2002 a Curtii de Apel Pitesti si deciziei nr. 1813/2003 a Tribunalului Prahova, incalcand puterea de lucru judecat a acestora.

S-a apreciat ca, desi obiectul cererilor de chemare in judecata in cele trei litigii nu este identic, opereaza puterea de lucru judecat a hotararilor anterioare, deoarece acest efect se produce si atunci cand raportul juridic din nou dedus in judecata este explicit sau implicit cuprins in cel anterior, fiind suficient ca din cuprinsul lor sa rezulte ca scopul urmarit de parte este acelasi in ambele actiuni .

Astfel, s-a considerat ca este intrunita cerinta din art. 322 pct. 7 C.proc.civ. ca hotararile potrivnice sa fie pronuntate ``in una si aceeasi pricina", atat din punct de vedere material, cat si juridic, pricina referindu-se la valabilitatea ordinelor de repartitie emise succesiv in anul 1991 de Primaria sector 1 Bucuresti pe numele lui A. si al lui B. pentru acelasi apartament.

Se observa ca prin decizia nr. 790/2005 nu s-a retinut identitatea de obiect juridic (toate litigiile au vizat acelasi imobil) si acest lucru nici nu ar fi fost posibil, dupa cum urmeaza:

Litigiul finalizat prin decizia nr. 76/2004, a carei revizuire s-a solicitat, a avut ca obiect cererea reclamantului A. de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare incheiat intre B., in calitate de vanzator, si C., in calitate de cumparator, precum si a contractului de vanzare - cumparare subsecvent, incheiat intre C., in calitate de vanzator, si D., in calitate de cumparator. De asemenea, paratul C. a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare incheiat intre A. si CGMB.

Litigiul finalizat prin decizia nr. 748/2002 a Curtii de Apel Pitesti a avut ca obiect cererea reclamantului A. de anulare a ordinului de repartitie emis in anul 1991 pe numele lui B. si constatarea valabilitatii ordinului de repartitie emis in anul 1991 pe numele lui A. Acest litigiu a inceput in anul 1992.

Litigiul finalizat prin decizia nr. 1813/2003 a Tribunalului Prahova a avut drept obiect cererea reclamantului A. de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare incheiat intre CGMB, in calitate de vanzator, si B., in calitate de cumparator, precum si de obligare a CGMB la incheierea unui contract de vanzare-cumparare cu A.

Este de precizat ca atat decizia nr. 748/2002 a Curtii de Apel Pitesti, cat si decizia nr. 1813/2003 a Tribunalului Prahova, au fost pronuntate in calea de atac a revizuirii, schimbandu-se hotarari favorabile reclamantului A. - prima, din anul 1998 (decizia nr. 265/1998 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila pronuntata, de altfel, tot in cadrul unei revizuiri), iar cea de-a doua, din anul 1999 (sentinta civila nr. 14678/1999 a Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti). Decizia nr. 748/2002 a Curtii de Apel Pitesti a fost avuta in vedere la pronuntarea deciziei nr. 1813/2003 a Tribunalului Prahova.

Inalta Curte constata ca, in conditiile in care obiectul cererii de chemare in judecata era diferit in cele trei litigii, retinerea puterii lucrului judecat a hotararilor anterioare s-a facut in considerarea efectului pozitiv, si nu a celui negativ al puterii lucrului judecat.

Distinctia dintre cele doua efecte este esentiala pentru stabilirea consecintelor in plan procesual ale valorificarii fiecareia dintre cele doua functii ale institutiei in discutie.

In reglementarea anterioara noilor coduri, puterea de lucru judecat nu a fost conceputa drept un efect al hotararii judecatoresti, ci ca o prezumtie legala absoluta si irefragabila (art. 1200 pct. 4 si art. 1202 alin. 2 C.civ.), precum si ca o exceptie de fond, absoluta si peremptorie (art. 166 C.proc.civ.).

Prezumtia de lucru judecat presupune ca ceea ce s-a transat intr-un proces anterior cu privire la raporturile juridice dintre aceleasi parti nu poate fi reapreciat intr-un proces ulterior, chiar daca acesta nu are acelasi obiect cu cel din precedentul litigiu, dar obiectul juridic are legatura cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja solutionat.

In acest caz, nu este admisibila nici macar dovada contrara, intre aceleasi parti, dezlegarile instantei anterioare impunandu-se in litigiul ulterior fara a putea fi contrazise.

Prezumtia lucrului judecat reflecta efectul pozitiv al puterii lucrului judecat si implica insusirea dezlegarilor instantei anterioare, ca o premisa de analiza care nu poate fi reapreciata de catre instanta din procesul ulterior.

Asadar, acest efect se produce chiar atunci cand litigiul ulterior nu are acelasi obiect, dar vizeaza un aspect de fapt sau de drept deja dezlegat.

In schimb, puterea de lucru judecat ca exceptie procesuala presupune tripla identitate de parti, obiect si cauza si paralizeaza cea de-a doua actiune formulata in mod identic. In acest caz, exceptia de lucru judecat reflecta efectul negativ al puterii lucrului judecat, in sensul ca nu este posibila rejudecarea aceleiasi actiuni .

In toate cazurile, atunci cand opereaza puterea de lucru judecat, hotararea judecatoreasca ce beneficiaza de acest efect reprezinta un mijloc de proba in litigiul ulterior.

Ca exceptie procesuala, puterea de lucru judecat presupune verificarea triplei identitati de elemente (parti, obiect, cauza) si, in masura in care aceasta este intrunita, conduce la respingerea celei de-a doua actiuni pentru autoritate de lucru judecat.

Ca prezumtie absoluta, insa, puterea de lucru judecat se poate valorifica numai prin intermediul unei aparari de fond si conduce la solutionarea in fond a cererii de chemare in judecata, transandu-se raportul juridic dintre parti, considerentele de fapt si de drept in sprijinul solutiei adoptate integrand dezlegarile hotararii anterioare.

Fata de cele expuse, se constata, in ceea ce priveste decizia nr. 790/2005, ca valorificarea efectului pozitiv al puterii lucrului judecat de care beneficiau decizia nr. 748/2002 a Curtii de Apel Pitesti si decizia nr. 1813/2003 a Tribunalului Prahova a echivalat cu solutionarea in fond a cererilor deduse judecatii, prin prisma dezlegarilor anterioare (atat a cererii reclamantului A. avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare - cumparare din 26.08.1996 si din 18.03.1999, precum si a cererii reconventionale avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare din 24.02.2000).

Inalta Curte nu poate cerceta legalitatea deciziei nr. 790/2005 in sensul daca este admisibila o cerere de revizuire intemeiata pe art. 322 pct. 7 C.proc.civ., atunci cand nu este intrunita tripla identitate de parti, obiect si cauza, intrucat atare verificare excedeaza cadrul investirii sale, nefiind o instanta de control judiciar.

Din acest motiv, nu poate cenzura aplicarea solutiei de anulare a celei de-a doua hotarari, prevazuta de art. 327 alin. (1) C.proc.civ. pentru ipoteza existentei unor hotarari contradictorii, si in cazul in care valorificarea efectului pozitiv al puterii lucrului judecat presupunea transarea pe fond a raporturilor juridice deduse judecatii.

Este compatibila, insa, cu cadrul investirii acestei instante evaluarea efectelor produse de hotararea judecatoreasca supusa revizuirii, din moment ce admisibilitatea revizuirii este legata de obiectul unei asemenea cereri.

Din aceasta perspectiva, este suficient sa se observe din considerentele deciziei nr. 790/2005 ca a avut loc o solutionare in fond a cererilor deduse judecatii, ca urmare a anularii atat a deciziei de recurs, cat si a hotararii primei instante. Considerentele oricarei hotarari judecatoresti, facand corp comun cu dispozitivul, in sensul ca expliciteaza solutia adoptata, intra in puterea lucrului judecat odata cu dispozitivul si nu pot fi ignorate in evaluarea efectelor respectivei hotarari judecatoresti.

Retinand si faptul ca decizia nr. 76/2004 a Curtii de Apel Pitesti, anulata prin decizia nr. 790/2005, era pronuntata in recurs, Inalta Curte constata ca, prin pronuntarea deciziei nr. 790/2005, instanta a comportat ca o instanta de recurs care a evocat fondul, solutionand fondul cererilor formulate in cauza.

Nu in ultimul rand, este de precizat faptul ca, in conditiile in care prin decizia nr. 790/2005 a fost anulata si hotararea primei instante (sentinta civila nr. 432/2002 a Judecatoriei Pitesti), nu mai exista o alta hotarare de fond sau care evoca fondul in ceea ce priveste raporturile juridice dintre parti (valabilitatea contractelor de vanzare - cumparare incheiate de toate partile), susceptibila de a fi atacata pe calea revizuirii.

In acest context, nu se poate considera ca partea nu are deschisa aceasta cale extraordinara de atac impotriva singurei hotarari care produce efecte juridice si prin care a fost evocat fondul .

Urmeaza a se avea in vedere, pe acest aspect, si argumente referitoare la incalcarea dreptului de proprietate al revizuentului, garantat de art. 1 Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibila.

Astfel, nu s-ar putea considera ca o atare solutie incalca insusi dreptul la un proces echitabil prevazut de art. 6 din Conventie, intrucat Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat in mod constant ca aceasta norma nu garanteaza dreptul la redeschiderea unei proceduri si nu se aplica unei proceduri de examinare a unei cereri de revizuire a unui proces civil, daca aceasta cerere este declarata inadmisibila (a se vedea, de exemplu, hotararea pronuntata in cauza Ostace c. Romaniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 601, din 12 august 2014, si jurisprudenta acolo citata).

Cu toate acestea, Curtea a constatat ca solutia de respingere a unei cereri de revizuire ca inadmisibila aduce atingere insesi substantei dreptului subiectiv (dreptului protejat de art. 8 din Conventie, in hotararea Curtii mentionata anterior).

Din aceasta perspectiva, se constata ca dreptul de proprietate al revizuentului asupra imobilului in legatura cu care s-au purtat toate litigiile avute in vedere la pronuntarea deciziei nr. 790/2005 ar fi atins in substanta sa, daca nu s-ar permite titularului sa solicite reanalizarea cererii de revizuire, prin care a fost infirmat dreptul sau de proprietate si a fost consolidat dreptul de proprietate asupra aceluiasi imobil in patrimoniul partilor adverse, in masura in care situatia de fapt avuta in vedere la pronuntarea hotararii defavorabile s-a schimbat dupa pronuntarea acesteia si exista un temei juridic, cel invocat in cauza, care face posibila reanalizarea cererii.

Pentru toate considerentele expuse, Inalta Curte constata ca cererea de revizuire este admisibila, din perspectiva conditiilor desprinse din art. 322 C.proc.civ., comune tuturor motivelor de revizuire.

In ceea ce priveste cererile revizuentului de sesizare a Curtii Constitutionale si de suspendare a prezentei judecati pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat au fost formulate pentru ipoteza in care Inalta Curte va aprecia ca nu sunt intrunite conditiile de admisibilitate a cererii de revizuire, fata de constatarea anterioara, in sensul ca cererea de revizuire este admisibila, se constata ca cererile au ramas fara obiect si vor fi respinse in consecinta.

In ceea ce priveste incadrarea cererii de revizuire in ipoteza descrisa in art. 322 pct. 5 teza finala C.proc.civ., Inalta Curte constata ca sunt intrunite conditiile de aplicare a acestei norme.

In conformitate cu dispozitiile art. 322 pct. 5 teza finala C.proc.civ., revizuirea poate fi ceruta in cazul desfiintarii sau a modificarii hotararii unei instante pe care s-a intemeiat hotararea supusa revizuirii.

Dupa cum s-a aratat, prin decizia nr. 790/2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, a fost admisa cererea de revizuire formulata de revizuentii B., C. si D., au fost anulate decizia nr. 76/2004 a Curtii de Apel Pitesti si sentinta civila nr. 432/2002 a Judecatoriei Pitesti.

S-a constatat ca aceste hotarari sunt contrare deciziilor nr. 748/2002 a Curtii de Apel Pitesti si nr. 1813/2003 a Tribunalului Prahova.

Asadar, decizia nr. 790/2005 s-a intemeiat, din punct de vedere probator, pe cele doua decizii mentionate anterior, intrucat, dupa cum s-a aratat deja, a valorificat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat de care beneficiau hotararile respective si a adoptat solutia in considerarea dezlegarilor instantelor anterioare.

Or, cele doua hotarari avute in vedere la pronuntarea deciziei nr. 790/2005 nu mai produc efecte juridice, ca urmare a desfiintarii lor prin hotarari judecatoresti irevocabile.

Astfel, prin decizia civila nr. 1130/2014, Curtea de Apel Pitesti a admis cererea de revizuire, a desfiintat decizia nr. 748/2002 a Curtii de Apel Pitesti si a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 265/1998, pe care a mentinut-o.

De asemenea, prin decizia civila nr. 848/2014, Tribunalul Prahova a admis cererea de revizuire, a schimbat in parte decizia nr. 1813/2003 si a respins apelul impotriva sentintei civile nr. 5283/2003 a Judecatoriei Ploiesti, mentinand, astfel, solutia de respingere a cererii de revizuire a sentintei civile nr. 14678/1999 pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

In conditiile in care hotararile judecatoresti pe care s-a intemeiat hotararea supusa revizuirii au fost desfiintate, se constata ca este intrunita ipoteza de revizuire prevazuta de art. 322 pct. 5 teza finala C.proc.civ.

Intrucat respectivele hotarari judecatoresti au reprezentat, in rationamentul juridic expus in decizia nr. 790/2005, singurele mijloace de proba pe baza carora au fost anulate hotararile contrare, desfiintarea lor conduce la lipsirea de suport a deciziei de admitere a cererii in aplicarea art. 322 pct. 7 C.proc.civ., fara alte verificari interesand fondul dreptului dedus judecatii.

Drept urmare, Inalta Curte a admis cererea de revizuire formulata de revizuentul A. impotriva deciziei nr. 790/2005 a inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala.

In aplicarea art. 327 alin. (1) C.proc.civ., a schimbat in tot decizia atacata, in sensul respingerii, ca nefondata, a cererii de revizuire formulate de revizuentii B., C. si D. impotriva deciziei civile nr. 76/R/2004 a Curtii de Apel Pitesti