Inlocuirea de catre instanta a sanctiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de munca

La data de 07.12.2015 s-a inregistrat la instanta sub nr. XXXXXXXXXXXXX contestatia formulata de reclamantul S. N. impotriva deciziei nr. 1686/11.11.2015 emisa de parata S. C. O. P. S. A., solicitandu-se ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea acesteia, repunerea partilor in situatia anterioara concedierii prin reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior, precum si plata unei despagubiri egale cu salarii indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva in munca, cu plata cheltuielilor de judecata .

In motivare, reclamantul a aratat ca prin decizia contestata, s-a dispus in temeiul art. 248, alin. (1), lit. e) coroborat cu art. 61, lit. a) din Codul muncii, art. 102, alin (1), lit. i) din contractul colectiv de munca, aplicarea sanctiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de munca, intrucat reclamantul a incalcat obligatiile reglementate prin fisa postului, contractul individual de munca, Regulamentul intern si contractul colectiv de munca, savarsind fapta de a fi depistat la 05.07.2015, in jurul orelor 22:30 in locatia Parc 40 S., in urma controlului efectuat de firma de paza .

Integuard, in momentul in care efectua taierea unei bucati de tubing cu flexul, in scopul insusirii acesteia, punand in pericol siguranta instalatiei si a propriei persoane si a permis accesul neautorizat in incinta parcului, pe timp de noapte, a unei persoane .

Reclamantul a sustinut ca la 05.07.2015 a taiat o bucata de 1,8 m dintr-o teava tubing de 6 m ce fusese recuperata dintr-o linie veche de la sonda 3096, cu intentia de a o folosi ca prelungitor pentru actionarea unui ventil ce nu a putut fi actionat normal, procedura ce mai fusese aplicata in astfel de situatii.

Referitor la persoanele neautorizate ce ar fi patruns in incinta parcului, reclamantul a aratat ca este vorba despre o cunostinta care s-a oprit la poarta parcului, asteptandu-l pe tatal sau cu o caruta de fan, iar concluzia angajatorului ca a taiat teava in vederea insusirii e o simpla prezumtie, nesustinuta de vreo proba, fapta nefiind savarsita cu vinovatie.

S-a mai precizat ca nu s-a tinut cont la stabilirea sanctiunii disciplinare de criteriile prevazute de art. 250 Codul muncii, respectiv activitatea ireprosabila a reclamantului timp de peste 20 de ani, receptivitatea si disponibilitatea sa in munca, imprejurarile concrete ale savarsirii faptei, lipsa de valoare a bucatii de tubing, lipsa pericolului, ceea ce ar fi determinat aplicarea unei alte sanctiuni.

S-au invocat si aspecte legate de incalcarea dreptului la aparare in cursul cercetarii disciplinare, prin modul de formulare a intrebarilor si comunicare a raspunsurilor, cu nerespectarea art. 19 din HG 1344/31.10.2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplina si de nulitate absoluta a deciziei ca urmare a nearatarii motivelor pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat, conform art. 252, alin. (2), lit. c) Codul muncii.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 266 Codul muncii, art. 211 din Legea 62/2011, depunandu-se in copie: cartea de identitate si decizia contestata.

Parata S. C. O. P. S. A. a formulat intampinare, solicitand respingerea contestatiei ca neintemeiata, intrucat salariatul a recunoscut prin declaratia olografa nr. CD 2/08.07.2015 ca a taiat bucata de tubing pentru a o lua acasa, iar ulterior, prin declaratia olografa CD 10/14.07.2015 a aratat ca dorea sa o utilizeze ca prelungitor.

In raportul de paza, s-a consemnat de catre agentul Interguard Group SRL ca reclamantul a taiat cu un flex teava in incinta parcului, in prezenta neautorizata a unei persoane straine de unitate, T. D. I., S. I. si L. G. B., dand note explicative la 14.07.2015, toate documentele fiind puse la dispozitia comisiei de cercetare disciplinara, care a propus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, pentru incalcarea culpabila de catre acesta a art. 95, alin. (1), lit. a) din contractul colectiv de munca, art. 95, lit. q) din contractul colectiv de munca, art. 95, alin. (1), lit. j) din contractul colectiv de munca, art. 95, lit. n) din contractul colectiv de munca, art. 97, alin. (1), lit. h) din contractul colectiv de munca, art. 97, alin. (1), lit. b) din contractul colectiv de munca, paragraful 32, lit. a) din Regulamentul Intern, al aceluiasi paragraf lit. i) si paragrafului 5. 5. lit. d).

Fapta savarsita a fost stabilita pe baza raportului si notelor explicative ale agentilor Interguard intocmite la 5 si 14.07.2015, coroborate cu raspunsurile reclamantului la intrebarile comisiei de disciplina si cu prezumtia ca teava, fata de dimensiunile ei, nu era susceptibila de a fi transportata din afara parcului in interiorul acestuia, fara un ajutor, nefiind anuntat seful ierarhic asupra pretinsei blocari a ventilului cu maneta si lipsind un permis de lucru cu foc deschis.

La aplicarea sanctiunii s-au avut in vedere dispozitiile art. 250 Codul muncii, nefiind motive de nulitate a deciziei, cata vreme reclamantul nu a formulat nicio aparare susceptibila sa infirme constatarile cercetarii disciplinare.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 201, art. 205 Cod de procedura civila, depunandu-se in copie: raportul de informare din 05.07.2015, fotografii din incinta parcului, declaratia olografa a reclamantului din 08.07.2015, convocarile la cercetarea disciplinara, procesul-verbal al comisiei de disciplina nr. 10/14.07.2015, referatul comisiei nr. 12/14.07.2015, notele explicative ale agentilor de paza, intrebarile adresate de comisia de disciplina, informarile salariatului, fisa postului, formular permis de lucru cu foc.

Reclamantul a depus la 25. 01. 2016 un raspuns la intampinare, aratand ca prima declaratie i-a fost dictata de fostul sef, cu promisiunea ca nu i se aplica nicio sanctiune, iar declaratiile agentilor de paza au un caracter subiectiv si au fost date la 3 saptamani de la data savarsirii faptei, in acea incinta fiind taiata anterior o bucata metalica.

In cauza, au fost administrate probele cu martori, inscrisuri si interogatoriu la propunerea reclamantului si cu inscrisuri la propunerea paratei, depuse conform borderoului de la fila 127.

Au fost audiati martorii P. A. si G. M., la propunerea reclamantului.

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente in cauza, tribunalul retine urmatoarele:

La data de 05.07.2015, in jurul orelor 22:30, in locatia Parc 40 S., reclamantul S. N., care avea functia de operator extractie titei a taiat cu flexul o bucata de teava de aproximativ 20 - 30 kg ce se afla in afara parcului, provenind din dezafectarea unei sonde vechi, desi nu avea conform fisei postului astfel de atributii si nu avea permis de lucru cu focul, acesta justificand operatiunea prin aceea ca dorea sa o foloseasca pentru a actiona mecanic un ventil si ca avea flexul pentru ca in urma cu 3 a demontat o baraca metalica.

Aceasta situatie de fapt a fost stabilita pe baza probelor administrate in cauza, respectiv declaratiile reclamantului la cercetarea disciplinara, precum si declaratiile martorilor P. A. si G. M., audiati in instanta.

Desi in notele explicative ale agentilor de paza T. D. I., S. I. si L. G. B. (filele 58 - 61) se face mentiune ca in fata parcului era un autoturism cu nr. XXXXXXXXX, iar conducatorul auto era in interiorul parcului langa reclamant, martorul G. M., care a precizat ca este proprietarul acestul autoturism, audiat in instanta a declarat ca s-a oprit la poarta parcului industrial pentru a-i cere apa reclamantului, pe care il cunostea si ca nu a fost oprit de agentii de paza in zona, in lipsa altor probe neputandu-se retine ca reclamantul a permis in incinta parcului.

Mai mult, martorul P. A., seful reclamantului, a aratat ca bucata de teava putea fi carata si de o singura persoana, ceea ce inlatura prezumtia paratei ca reclamantul avea nevoie de ajutor pentru transportul tevii si ca de la distanta de aproximativ 30 m unde i s-a relatat de catre reclamant ca a taiat teava, nu ar fi fost pune in pericol instalatiile.

Nu a rezultat din probe nici intentia insusirii de catre reclamant a acestei bucati de teava, de o valoare modica, singurul argument al paratei fiind acela ca initial reclamantul a declarat olograf ca dorea sa ia teava acasa.

Acesta insa nu a mai recunoscut ulterior aspectul respectiv, aratand ca a dat declaratia initiala sub presiunea ca va fi concediat, astfel ca nu se confirma intentia de furt.

Prin urmare, reclamantul se face vinovat de nerespectarea dispozitiilor art. 95, alin (1), lit. a), lit. q), lit. f) si p) din contractul colectiv de munca, ale paragrafului 3. 2 lit. a) si i) din Regulamentul Interior, dar nu si de nerespectarea regulilor privind accesul in unitate al persoanelor straine, de mutarea din unitate a bunurilor sau sustragerea acestora, fapte ce i-au fost imputate prin decizia de concediere .

Tribunalul apreciaza ca potrivit art. 250 Codul muncii, sanctiunea disciplinara trebuie sa fie stabilita in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, de imprejurarile in care fapta a fost savarsita, de gradul de vinovatie al salariatului, de consecintele abaterii disciplinare, de comportarea generala in serviciu a salariatului si de eventualele sanctiuni suferite anterior.

In cauza, parata nu a tinut cont de toate aceste criterii, aplicand salariatului sanctiunea cea mai grava, desi acesta a avut o atitudine sincera, cooperanta la cercetarea disciplinara, prejudiciul produs este modic, nu au existat consecinte grave ale comiterii faptei, chiar seful reclamantului, martorul P. A. aratand ca nu a existat pericol de incendiu fata de locul taierii tevii. Totodata, tribunalul va avea in vedere ca reclamantul nu a mai fost sanctionat disciplinar, era un muncitor bun si nu a incercat niciodata sa sustraga bunuri din incinta unitatii, asa cum a afirmat acelasi martor, apreciindu-se ca este suficienta aplicarea sanctiunii prevazute de art. 248, alin. (1), lit. d) din Codul muncii pentru a il determina pe reclamant sa inteleaga gravitatea faptei sale si eventualele consecinte ce s-ar fi putut produce si a preveni comiterea de catre acesta a unei noi abateri disciplinare.

Se mai retine de catre tribunal ca i-au fost respectate dreptul reclamantului la cercetarea disciplinara, in decizia contestata fiind expuse pe larg apararile acestuia, intrebarile ce i-au fost adresate, raspunsurile date, iar la fila 8 sunt prezentate argumentele pentru care au fost respinse apararile salariatului, nefiind identificate cauze care sa atraga nulitatea deciziei de concediere .

Fata de considerentele expuse, va fi admisa in parte contestatia formulata de reclamantul S. N. in contradictoriu cu parata S. C. O. P. S. A., va anula in parte decizia nr. 1686/11.11.2015 emisa de parata in sensul inlocuirii sanctiunii disciplinare aplicata reclamantului, aceea a desfacerii contractului de munca cu sanctiunea disciplinara prevazuta de art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, respectiv reducerea salariului de baza pe o perioada de 3 luni cu 10%, va dispune reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior si plata diferentelor salariale calculate conform art. 80 Codul muncii de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva, tinand cont si de sanctiunea aplicata de instanta.

In conformitate cu dispozitiile art. 453 Cod de procedura civila, fata de faptul ca a fost admisa in parte contestatia formulata de reclamant, dispunandu-se doar inlocuirea sanctiunii aplicate, se va admite in parte cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, proportional cu culpa acestuia, in cuantum de 500 lei, reprezentand A� din onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite in parte contestatia formulata de reclamantul S. N., cu CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in comuna Valea M.,, judetul Dambovita, in contradictoriu cu parata S. C. O. P. S. A., cu sediul in Bucuresti,, sector 1, inmatriculata la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx.

Anuleaza in parte decizia nr. 1686/11.11.2015 emisa de parata in sensul ca inlocuieste sanctiunea disciplinara aplicata reclamantului, aceea a desfacerii contractului de munca cu sanctiunea disciplinara prevazuta de art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, respectiv reducerea salariului de baza pe o perioada de 3 luni cu 10%.

Dispune reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior si plata diferentelor salariale calculate conform art. 80 Codul muncii de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva, tinand cont si de sanctiunea aplicata de instanta.

Admite in parte cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata si o obliga pe aceasta la 500 lei cheltuieli de judecata catre reclamant reprezentand A� din onorariul de avocat.

Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare la Tribunalul Dambovita.

Pronuntata in sedinta publica din data de 18. 05. 2016