Instanta in fata careia se invoca exceptia de neconstitutionalitate nu are atributii de jurisdictie constitutionala

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 11.10.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL si administrator special C., a chemat in judecata pe parata D. S.R.L., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la plata debitului restant in valoare de 441.744,86 RON, din care 63.845,51 RON reprezentand contravaloare penalitati de intarziere aferente facturilor achitate cu intarziere, in procent de 0,15%/zi de intarziere, calculate de la data scadentei fiecarei facturi si pana la data achitarii integrale, si 377.899,35 RON reprezentand contravaloare storno discount, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .

Prin sentinta civila nr. 616 din 02 martie 2018, Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata si s-a respins cererea paratei de acordare a cheltuielilor de judecata .

Impotriva sentintei primei instante au declarat apel ambele parti.

Prin apelul formulat, apelanta-reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar E. SPRL a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, sustinand ca acestea sunt lipsite de claritate si precizie, prin omisiunea de precizare expresa a efectelor hotararii judecatoresti vizand insolventa, respectiv autoritatea sau puterea de lucru judecat a acesteia fata de alte proceduri si incalca dreptul la un proces echitabil instituit de art. 21 alin. (3), art. 124 din Constitutia Romaniei, art. 6 par. 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 si 18 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie .

Prin incheierea din 5 decembrie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila, s-a respins cererea formulata de apelanta-reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar E. SPRL, privind sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, ca inadmisibila.

In motivarea acestei solutii, instanta a retinut, in esenta, ca sesizarea nu indeplineste in mod cumulativ cerintele prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 intrucat nu se critica neconformitatea unei dispozitii legale cu normele constitutionale ci insuficienta normei legale, deci un vid legislativ, ceea ce nu poate face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.

In concret, partea a reclamat omisiunea legiuitorului de a preciza expres efectele hotararii judecatoresti pronuntate in conditiile art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 in cadrul altor proceduri, asadar nu o dispozitie legala ci lipsa acesteia, aspect care nu poate fundamenta o exceptie de neconstitutionalitate.

Impotriva incheierii din 5 decembrie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila, a declarat recurs recurenta-reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar E. SPRL, invocand dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., in temeiul carora a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate formulata.

In dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta a sustinut, in esenta, ca incheierea atacata a fost pronuntata cu incalcarea sau aplicarea gresita a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia de neconstitutionalitate a fost motivata prin raportare la normele constitutionale, respectiv dreptul la un proces echitabil, instituit de art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei, art. 124 din Constitutia Romaniei, referitor la infaptuirea justitiei, dar si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 si 18 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie privitor la interdictia generala a oricarei forme de discriminare .

A aratat recurenta ca, desi a sustinut ca prevederile art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 incalca dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei, precum si art. 124 din Constitutia Romaniei referitor la infaptuirea justitiei, totusi, prin aplicarea gresita a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanta a retinut, in mod eronat, ca exceptia invocata nu critica incalcarea normelor constitutionale.

Imprejurarea ca a motivat incalcarea normelor constitutionale privind dreptul la un proces echitabil fata de lipsa de claritate si precizie a textului art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, prin omisiunea de precizare expresa cu privire la efectele hotararii judecatoresti vizand insolventa, respectiv rasfrangerea acestora asupra altor materii sub aspectul autoritatii de lucru judecat a considerentelor decizorii ale acestei hotarari, nu poate sustine argumentul instantei de apel privind nerespectarea criteriului de neconformare cu normele constitutionale, atata timp cat in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a indicat in mod clar incalcarea art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei, referitor la dreptul la un proces echitabil; art. 124 din Constitutia Romaniei referitor la infaptuirea justitiei si a motivat in mod corespunzator aceasta incalcare, in sensul ca textul reglementat de art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 incalca dreptul la un proces echitabil din cauza continutului sau deficitar, care permite interpretari neconforme cu dreptul la un proces echitabil privind autoritatea de lucru judecat, prin prisma considerentelor decizorii asupra cererilor intemeiate pe dreptul comun in materie.

A mai aratat recurenta ca dreptul la un proces echitabil este grav vatamat, intrucat judecatorul investit ulterior cu solutionarea cererii intemeiata pe dreptul comun in materie este tinut sa tina seama de considerentele decizorii ale hotararii de respingere a cererii de insolventa, care a fost pronuntata prin prisma legii speciale in materie, de catre un judecator sindic investit doar cu cercetarea existentei starii de insolventa a patrimoniului debitoarei, in urma analizei unui probatoriu limitat la inscrisuri . In asemenea situatie, textul criticat pentru neconstitutionalitate permite in mod inadmisibil ca cercetarea ulterioara a cererii intemeiate pe dreptul comun in materie sa se limiteze doar la proba cu inscrisuri, ceea ce restrange in mod nelegal dreptul de a administra toate probele in dovedirea raporturilor contractuale complexe dintre parti, cu incalcarea grava a dreptului la aparare si a dreptului la un proces echitabil, ca efect al autoritatii de lucru judecat al considerentelor decizorii ale hotararii privind respingerea cererii de insolventa.

Astfel, desi art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 reglementeaza ca, in situatia in care judecatorul - sindic stabileste ca debitorul nu este in stare de insolventa, cererea creditorului va fi considerata ca lipsita de orice efecte chiar de la inregistrarea ei, totusi textul legal omite sa precizeze expres consecinta fireasca privind lipsa efectelor hotararii de respingere a cererii de insolventa, prin prisma autoritatii sau puterii de lucru judecat a acesteia, incluzand considerentele, fata de alte materii.

Considera recurenta ca este neconstitutional ca hotararea judecatoreasca pronuntata in solutionarea cererii de insolventa, care vizeaza stabilirea existentei cumulative a conditiilor privind deschiderea procedurii insolventei, respectiv indeplinirea conditiei impuse de art. 70 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, vizand cuantumul si temeiul creantei, sa aiba efect de autoritate de lucru judecat fata de cererile intemeiate pe cauze si obiecte diferite din alte materii, pentru ca se ajunge ca din perspectiva materiei insolventei, dupa administrarea unui probatoriu succint, limitat la inscrisuri, hotararea care are doar abilitatea legala de a stabili daca debitoarea este sau nu in insolventa prin prisma considerentelor decizorii sa capete valente neprevazute de lege privind dezlegarea raporturilor juridice dintre parti asupra carora judecatorul sindic s-a pronuntat doar in cercetarea aparentei dreptului, fara a face o analiza judicioasa, prin interpretarea unui ansamblu probator adecvat.

In continuare, a aratat recurenta ca este neconstitutional ca inclusiv considerentele ce se regasesc in hotararea privind respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei sa influenteze in mod negativ urmatoarea cerere a creditorului indreptatit la recuperarea creantei sale, cu atat mai mult cu cat in aceasta materie a insolventei probatoriul este limitat la inscrisuri, iar expertiza contabila nu este admisibila, conform disp.art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, deoarece se aduce o grava incalcare a dreptului la un proces echitabil, fata de imprejurarea ca nu se face distinctie intre aspectele reglementate strict de materia insolventei, precum caracterizarea patrimoniului debitoarei de elementele insolventei, si cele privind aspectele de fond legate de creanta, cuantumul si temeiul acesteia, adica raporturile contractuale dintre parti reglementate de normele C. civ. sau alte legi speciale in materie, imprejurari care daca ar fi deduse judecatii pe calea dreptului comun, ar fi putut beneficia de posibilitatea de a fi analizate prin prisma unui probatoriu complex, care sa reflecte realitatea .

Fata de actuala reglementare, apreciaza recurenta ca ne regasim in situatia unei cercetari necorespunzatoare a fondului raporturilor contractuale dintre parti, iar in combaterea unei situatii retinute gresit, ce nu corespunde realitatii, partea este lipsita de suficiente mijloace procedurale care sa-i protejeze drepturile .

In concluzie, avand in vedere considerentele expuse, a solicitat recurenta a se aprecia incidenta in cauza a dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., in sensul ca instanta de apel a dat o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, si, apreciind ca exceptia este admisibila, sa se dispuna sesizarea Curtii Constitutionale

Prin intampinare, intimata - parata D. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizand decizia atacata in raport de criticile formulate si temeiurile de drept invocate, Inalta Curte constata ca recursul formulat de recurenta-reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar E. SPRL este nefondat si va fi respins, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotararii se poate cere cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material .

Din perspectiva motivului de casare invocat, prin memoriul de recurs, s-a sustinut, in esenta, ca instanta de apel a dat o gresita interpretare si aplicare dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia de neconstitutionalitate a fost motivata prin raportare la normele constitutionale, respectiv dreptul la un proces echitabil, instituit de art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei, art. 124 din Constitutia Romaniei, referitor la infaptuirea justitiei, dar si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 si 18 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie privitor la interdictia generala a oricarei forme de discriminare .

In raport cu criticile formulate, Inalta Curte retine ca exceptia de neconstitutionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul caruia se asigura, in conditiile legii, analiza conformitatii anumitor dispozitii legale cu Constitutia Romaniei.

Calea procedurala reglementata de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu ofera instantei in fata careia se invoca exceptia posibilitatea de a verifica constitutionalitatea propriu-zisa a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra conditiilor de admisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate.

Ca atare, instanta nu are atributii de jurisdictie constitutionala, asa incat verificarea conditiilor de admisibilitate nu echivaleaza cu o analiza a conformitatii prevederii atacate cu Constitutia si nici cu solutionarea de catre instanta a unui aspect de contencios constitutional, caci instanta nu statueaza asupra temeiniciei exceptiei, ci numai asupra admisibilitatii acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, rezulta cerintele de admisibilitate a exceptiei, care sunt, totodata, conditii de admisibilitate a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale: sa fie ridicata in fata instantelor de judecata, la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta ori de procuror, in cauzele in care participa; sa vizeze neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare; sa nu aiba ca obiect prevederi constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale si sa aiba legatura cu solutionarea cauzei, in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

In analiza acestor conditii, instanta de apel a retinut ca nu sunt indeplinite in mod cumulativ cerintele prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat nu se critica neconformitatea unei dispozitii legale cu normele constitutionale, ci insuficienta normei legale, ceea ce nu poate face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.

Astfel, reclamanta a aratat in motivarea exceptiei, in legatura cu dispozitiile art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, ca textul este "lipsit de claritate si precizie, prin omisiunea de precizare expresa cu privire la efectele hotararii judecatoresti vizand insolventa, respectiv autoritatea sau puterea de lucru judecat a acesteia fata de alte proceduri".

Ca atare, prin invocarea argumentelor ce sustin exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, autorul exceptiei nu urmareste a se stabili conformitatea normei legale mentionate cu dispozitiile constitutionale, ci o completare a legii civile, ceea ce excedeaza competentei Curtii Constitutionale, astfel cum se prevede in art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Asadar, din examinarea considerentelor incheierii recurate se constata ca instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, solutia de respingere ca inadmisibila a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale urmand a fi mentinuta.

Pe cale de consecinta, pentru considerentele prezentate, retinand ca nu se confirma motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Inalta Curte va respinge recursul ca nefondat, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar E. SPRL impotriva incheierii din 05 decembrie 2018 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 18 ianuarie 2019.