Lipsa convocarii salariatului la cercetarea disciplinara. Nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare

I. Sentinta apelata:

Prin Sentinta civila nr. 2915/19.11.2019, Tribunalul C., sectia I civila, a admis cererea formulata la 4.03.2019 de reclamantul V.C.in contradictoriu cu parata CN Posta Romana SA, a constatat nulitatea absoluta a Deciziei nr. 10/06.02.2019 emisa de parata, pe care a obligat-o, catre reclamant, la plata unei despagubiri, reprezentand echivalentul sumei de 10% din salariul de baza, cuvenit acestuia p.o luna.

In motivarea sentintei, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin Decizia nr. 10/06.02.2019 emisa de parata CN Posta Romana SA, s-a dispus sanctionarea disciplinara a contestatorului, cu reducerea salariului cu 10% pe timp de o luna, in temeiul art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), art. 137 lit. d din contractul colectiv de munca 2018/2020 si art. 96 lit. d din ROI al CN Posta Romana Sa.

Reclamantul este angajat al societatii parate CN Posta Romana SA, in temeiul contractului individual de munca, pe durata nedeterminata.

In cuprinsul deciziei s-a mentionat ca aplicarea sanctiunii disciplinare constand in reducerea salariului reclamantului cu 10% p.o luna s-a dispus p.incalcarea atributiilor de serviciu rezultate din fisa postului, a prevederilor regulamentului intern, a contractului colectiv de munca 2018/2010.

Contestatorul a invocat nelegalitatea si netemeinicia deciziei de sanctionare.

Sub aspectul legalitatii se invoca nerespectarea dispozitiilor cuprinse in art. 251 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), sustinandu-se ca nu a fost convocat in fata unei comisii de cercetare disciplinara.

Instanta de fond a constatat ca este intemeiat motivul de nulitate a deciziei de sanctionare disciplinara invocat, referitor la lipsa cercetarii disciplinare.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 251 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) ``sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. (2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. (4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) sau de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este``.

Parata CN Posta Romana SA, careia, in calitate de angajator, potrivit art. 272 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), ii revenea sarcina probei, nu a facut dovada convocarii contestatorului in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile.

Inscrisul reprezentand adresa nr. 337/206/21.01.2019 (filele 51- 52) nu face dovada convocarii, avand in vedere ca in cuprinsul acesteia nu se gaseste semnatura reclamantului, ci doar mentiunea potrivit cu care ``salariatul V.C.refuza sa semneze, dar a luat cunostinta de continutul adresei``.

Acest inscris nu poate sustine apararea paratei, potrivit careia aceasta l-a convocat in mod legal pe salariat la efectuarea procedurii prealabile, iar lipsa dovezii privind convocarea in vederea efectuarii cercetarii prealabile, atrage sanctiunea nulitatii absolute a sanctiunii aplicate, avand in vedere dispozitiile art. 251 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).

Dispozitiile art. 251 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) instituie p. angajator obligativitatea procedurii de efectuare a cercetarii salariatului, prealabila stabilirii si aplicarii sanctiunii disciplinare, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Din modalitatea reglementarii cercetarii disciplinare prealabile rezulta si importanta data de legiuitor realizarii sale efective, ca o garantie a respectarii dreptului la aparare al salariatului.

In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Convocarea trebuie, deci, facuta in scris. Chiar daca salariatul se afla la locul de munca si i s-au adus la cunostinta verbal motivele cercetarii, aceasta nu echivaleaza cu respectarea obligatiei legale, intrucat legea nu distinge in acest sens.

In jurisprudenta s-a constatat existenta a doua modalitati posibile, in ceea ce priveste comunicarea actului convocarii: - prima, consta in inmanarea directa a acelui document salariatului convocat, ceea ce presupune semnatura de primire a lui in evidentele angajatorului (de regula, pe un exemplar al convocarii) ; - a doua, in cazul refuzului de primire sau a lipsei salariatului din unitate, convocarea se va face prin scrisoare recomandata la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta angajatorului sau.

Cercetarea disciplinara presupune prezenta salariatului in fata comisiei anume constituita, intrucat luand cunostinta de fapta care ii este imputata, din convocator, cu ocazia cercetarii are posibilitatea sa se apere prezentand probele si motivatiile pe care le considera necesare [art. 251 alin. (4) C. m. ].

Convocarea si ascultarea salariatului, cat si verificarea sustinerilor sale, inainte de a se aplica sanctionarea disciplinara, constituie conditii esentiale a caror aducere la indeplinire este obligatorie, de asemenea aplicarea unei sanctiuni disciplinare nu poate fi dispusa inaintea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, iar cerinta legii in cauza nu a fost satisfacuta.

Adresa invocata de parata nu indeplineste conditiile unei convocari p.cercetarea disciplinara prealabila in intelesul la care se refera art. 251 alin. 2 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) p.ca nu face dovada certa a faptului ca salariatul a luat cunostinta de fapta care ii este imputata si in raport de care va putea sa isi formuleze apararile.

Neindeplinirea conditiilor de convocare p.cercetarea disciplinara prealabila este de natura a afecta valabilitatea cercetarii ulterioare, cu consecinta considerarii ca aceasta din punct de vedere legal nu exista.

Lipsa cercetarii prealabile p. argumentul evocat atrage la randul sau dupa sine sanctiunea nulitatii absolute a sanctiunii disciplinare, potrivit art. 251 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).

Raportat la aceste argumente, instanta a constatat ca Decizia nr. 10/06.02.2019 nu este legal emisa. In consecinta, instanta nu a mai analizat motivele ce vizeaza netemeinicia masurii de sanctionare dispuse de catre angajator .

II. Apelul:

1. Impotriva acestei sentinte a formulat apel parata CN Posta Romana SA, solicitand schimbarea acesteia in tot in sensul respingerii cererii.

In motivarea cererii de apel, parata a aratat ca, la 8.01.2019, cand i s-au comunicat de catre seful locului de munca in sedinta de lucru modificarile aduse sectorului de distribuire, salariatul cercetat a refuzat sa accepte reorganizarea survenita si sa semneze procesul-verbal de instruire, iar incepand de la 9.01.2019 a refuzat sa distribuie trimiterile postale catre Tribunalul Ialomita si Judecatoria Slobozia. Astfel au fost incalcate reglamentul intern, cap. 4, art. 12, cap. 8, art. 100 alin. 8, contractul colectiv de munca, art. 20 pct. 20.2, fisa postului, cap. 9 pct. 1, si atributiile comune tuturor salariatilor postali, art. 9 si 15. Salariatul a fost convocat la cercetarea disciplinara prin adresa nr. 337/206/21.01.2019, iar acesta nu s-a prezentat la convocare. In urma cercetarii disciplinare, a fost emisa decizia contestata in cauza. Impreuna cu intimatul, a fost cercetat si alt salariat, M.Stelica, adresele de convocare a celor doi salariati purtand acelasi numar si aceeasi data . Din eroare, convocatorul lui M.Stelica a fost depus la acest dosar, insa in apel se depune si convocatorului formulat p.intimat .

2. Prin intampinare, S.Posta Romana C. a solicitat, in numlee intimatului reclamant, respingerea apelului ca nefondat, aratand ca litigiul a fost determinat de intentia angajatorului de modificare unilaterala si nelegala a contractului individual de munca, prin majorarea normei de munca, ceea ce in fapt ar fi imposibil de indeplinit in conditiile in care se urmarea dublarea normelor de munca . Solutia primei instantei este foarte clar motivata, iar angajatului nu i-a fost counicat convocatorul ce cuprindea toate informatiile necesar a-i fi aduse la cunostinta.

3. In cadrul judecatii in apel a fost atasat dosarul de fond si au fost depuse la dosar convocatorul nr. 337/206/21.01.2019 adresat intimatului si convocatorul cu acelasi numar si aceeasi data adresat lui M.Stelica, precum si o cotatie din Dosarul nr. x.

III. Analiza apelului:

1. Decizia contestata in cauza a fost emisa in urma cercetarii disciplinare in cadrul careia a fost emis convocatorul nr. 337/206/21.01.2019, adresat intimatului (filele 11 si 12 din dosarul de apel, filele 51 si 52 din dosarul primei instante).

2. Apelanta nu a dovedit insa comunicarea acestui convocator catre intimat . Mentiunea de la finalul convocatorului, semnata de R.S., ca salariatul V.C.refuza sa semneze, dar a luat la cunostinta de continutul adresei, nu constituie o dovada de comunicare .

3. Pe de o parte, mentiunea este neclara, in sensul ca nu se specifica in ce modalitate ar fi luat la cunostinta intimatul de continutul convocatorului: i-a fost inmanat, dar a refuzat sa semneze de primire, ori a refuzat primirea, sau i s-a citit convocatorul sau parti din acesta, caz in care nu se stie cine i l-a citit. Orice dovada de inmanarea sau de comunicare a unui inscris p.care destinatarul nu a semnat de primire trebuie sa fie lamuritoare in privinta modalitatii in care s-a facut, simpla afirmatie ca destinatarul a luat la cunostinta de continutul acestuia nefiind suficienta.

4. Pe de alta parte, comunicarea convocatorului la cercetare disciplinara, prevazuta de art. 251 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), presupune ca salariatul sa ia cunostinta nu numai de unele dintre informatiile continute in acest inscris, ci de intreg continutul acestuia. In acest sens, angajatorul trebuie sa depuna toate demersurile rezonabile p.comunicarea convocatorului catre salariatul cercetat disciplinar. Aceasta presupune inclusiv comunicarea convocatorului prin intermediul unui serviciu independent, care sa confere deplina credibilitate unui eventual refuz de primire a corespondentei.

5. Salariatul nu poate impiedica desfasurarea unei cercetari disciplinare refuzand sa primeasca convocatorul. Insa o astfel de atitudine abuziva a salariatului poate fi retinuta doar cu conditia sa fie probata de angajator, prin indeplinirea in acest sens a unor demersuri rezonabile. Comunicarea sau cel putin incercarea de comunicare a convocatorului prin intermediul unui serviciu independent se inscrie in sfera acestor demersuri rezonabile, in lipsa carora nu se poate depasi imprejurarea ca acest inscris nu a fost in fapt comunicat salariatului.

6. In speta, apelanta nu a intreprins astfel de minime diligente p. a comunica intimatului convocatorul la cercetarea disciplinara, marginindu-se sa se prevaleze de o consemnare neclara ca acesta ar fi luat cunostinta de continutul lui, fara a oferi un minim de credibilitate cu privire la coordonatele acestui fapt, in sensul precizarii modalitatii concerte de luare la cunostinta, si omitand fara nici un impediment sa incerce macar comunicarea lui prin intermediul unui serviciu independent de partile din dosar.

7. In aceasta situatie, concluzia primei instante privind nelegalitatea procedurii de cercetare disciplinara, care atrage nulitatea deciziei de sanctionare disciplinara emisa in cadrul acesteia, este corecta.

8. In consecinta, intrucat solutia primei instante se dovedeste legala si temeinica, din perspectiva considerentelor mai sus expuse, in baza art. 480 alin. 1 C. proCod civ., Curtea va respinge apelul formulat in cauza ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-parata COMPANIA NATIONALA POSTA ROMANA S. a. , prin Sucursala C., cu sediul in municipiul C., judetul C.- impotriva Sentintei civile nr. 2915 din 19.11.2019, pronuntate de Tribunalul C., Sectia I civila, in Dosarul nr. x, avand ca obiect contestatie decizie de sanctionare, in contradictoriu cu intimatul-reclamant V.C., PRIN S.POSTA ROMANA, cu sediul social in municipiul C.,

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 30.06.2020.