Prin cererea inregistrata pe rolul TribunalulUI BUCURESTI SECTIA A VIIi-a CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE sub nr. x la data de 08.04.2019 reclamanta P_- D.E. a chemat in judecata pe parata, solicitand instantei constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere nr. 9/08.02.2019, reintegrarea sa in functia detinuta anterior concedierii, obligarea angajatorului la plata catre reclamant a drepturilor salariale, indexate, majorate si reactualizate, iar in subsidiar anularea deciziei respective avand in vedere ca aceasta este netemeinica si nelegala; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea actiunii, in esenta, reclamanta a aratat ca a fost salariata paratei in temeiul contractului individual de munca nr. 7/15.12.2015 incheiat pe durata nedeterminata, fiind angajata in functia de agent de vanzari, Cod C.x, modificat prin actele aditionale incheiate in 05.01.2016, 17.05.2016, 02.10.2016 si 20.12.2017.
Arata ca decizia contestata nu indeplineste conditiile de legalitate prevazute de art. 76 lit. a din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), nefiind motivata. O alta neregularitate priveste procedura de intocmire si comunicare a deciziei de concediere, respectiv faptul ca nu poarta asupra ei dovada momentului comunicarii catre reclamanta. De asemenea, se arata ca legalitatea unei decizii de concediere se analizeaza de catre instanta potrivit dispozitiilor art. 79 C. m. In situatia in care decizia de concediere nu cuprinde motivele de fapt care au determinat concedierea salariatului si doar referirea la art. 65 C. m. nu se poate stabili cu certitudine daca incetarea raporturilor de munca a fost consecinta unei concedieri individuale sau a unei concedieri colective care sa atraga si necesitatea mentionarii criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati conform art. 69 alin. 2 din C. m. Totodata, in absenta motivelor de fapt din cuprinsul deciziei, instanta nu poate aprecia asupra legalitatii masurii si nici sa verifice existenta cauzei reali si serioase precum si a caracterului obiectiv al masurii dispuse.
Reclamanta mentioneaza ca nerespectarea cerintelor impuse de dispozitiile art. 76 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) care este sanctionata cu nulitatea absoluta a deciziei de concediere, face de prisos analizarea motivelor de netemeinicie a acesteia.
In dovedire, reclamanta a solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri si un martor .
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii pe motiv ca decizia de concediere contestata este legala si temeinica, fiind motivata in fapt si in drept .
In esenta, parata a aratat ca concedierea a avut o cauza reala si serioasa, masura avand un caracter obiectiv, decizia fiind corect motivata, motivele fiind inserate in motivarea deciziei, cauza fiind reorganizarea activitatii societatii parate in raport cu redimensionarea activitatilor acesteia, prin reducerea locurilor de munca, aspecte cunoscute de catre salariata. Mai mult, parata a redus ambele posturi de agent de vanzari pe care le detinea, ramanand practic fara niciun salariat, cauza fiind aceea ca societatea isi redusese drastic activitatea si nu mai avea activitate pentru cei doi salariati: incetasera deja activitatile de vanzare de imobile pe care le derula societatea, ramanand doar de recuperat niste creante pentru vanzarile de imobile deja realizate.
Parata arata ca reintegrarea reclamantei nu este posibila intrucat parata nu mai are nici un salariat si functioneaza fara salariati.
In drept, a invocat dispozitiile art. 205 C. p. civ. si art. 65, 75 si 76 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri .
La dosar au fost depuse inscrisuri de ambele parti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Intre parti s-a incheiat contractul individual de munca inregistrat sub nr. 7/15.12.2015, in baza caruia reclamanta a fost angajata de parata pe perioada nedeterminata, in functia de agent de vanzari, Cod C.x, modificat prin actele aditionale incheiate in 05.01.2016, 17.05.2016, 02.10.2016 si 20.12.2017.
La data de 08.02.2019 parata emite Decizia nr. 9/08.02.2019 prin care se dispune concedierea reclamantei in baza dispozitiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), in termen de 20 de zile de la data comunicarii deciziei (fila 41).
In cuprinsul deciziei de concediere se face trimitere la decizia administratorului unic al paratei nr. 09/08.02.2019 prin care s-a dispus desfiintarea postului de agent de vanzari ocupat de reclamanta, mentionandu-se ca motiv de fapt reorganizarea activitatii prin reducerea locurilor de munca, societatea neavand disponibile alte locuri de munca .
Retinand ca in cauza este vorba de o concediere individuala, instanta retine ca decizia de concediere emisa de parata, concretizand o masura de desfacere a contractului individual de munca, luata de angajator pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica, iar analiza cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare la temeinicia deciziei.
R eclamant a invoca motive de nelegalitate a deciziei de concediere .
Potrivit dispozitiilor art. 7 6 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; e) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
In acest context, sub aspectul cerintelor de forma obligatorii, aceste prevederi stabilesc ca decizia de concediere emisa pentru motive ce nu tin de persoana salariatului se comunica acestuia in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea si durata preavizului.
Prin motivare in fapt se intelege expunerea explicita si fara echivoc a motivelor de fapt care au determinat luarea masurii. Aceasta se realizeaza prin descrierea, in cuprinsul deciziei, a situatiei de fapt care atrage incidenta temeiului juridic invocat pentru luarea masurii.
In cauza dedusa judecatii, se observa ca in decizia contestata apare doar o mentiune generica cu privire la motivul concedierii, generandu-se o situatie de fapt ce nu poate fi verificata si supusa cenzurii instantei de judecata investita cu solutionarea contestatiei deciziei de concediere .
Avand in vedere ca dispozitiile art. 76 lit. a din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) reglementeaza in mod expres si imperativ obligativitatea expunerii motivelor de fapt ale concedierii in chiar cuprinsul deciziei, aceasta fiind o cerinta formala obligatorie, Tribunalul retine ca decizia de concediere nu poate fi completata sub aspectul motivarii cu alte acte (rapoarte de activitate etc.) care au stat la baza emiterii deciziei, omitandu-se mentionarea motivelor concedierii in chiar cuprinsul deciziei de concediere . Potrivit dispozitiilor art. 79 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere .
Lipsa mentiunilor obligatorii, expres prevazute de lege si efectuarea concedierii cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege, constituie potrivit dispozitiilor art. 78 raportat la art. 76 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), cauza de nulitate absoluta expresa a deciziei de concediere individuala pentru motive ce nu tin de persoana salariatului ducand la desfiintarea acesteia ca nelegala, conditia mentiunilor obligatorii fiind prevazuta ``ad validitatem``.
Sub aspectul temeiniciei masurii dispuse prin Decizia nr. 117/4.05.2018, Tribunalul retine urmatoarele:
In conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca al salariatului, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa (art. 65 alin. 2 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Desfiintarea este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand acesta nu se mai regaseste in organigrama acestuia ori in statul de functii.
Cauza este reala cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice sau transformari tehnologice, independenta de buna sau reaua credinta a angajatorului.
Cauza este serioasa cand se impune din necesitati evidente privind imbunatattirea activitatii si nu disimuleaza realitatea . Cauza serioasa este aceea care face imposibila continuarea activitatii la un loc de munca, fara pagube pentru angajator, excluzand-se insa plata salariului.
In speta, din analiza deciziei de concediere, Tribunalul retine ca din cuprinsul acesteia nu rezulta caracterul efectiv, real si serios al concedierii.
Sub acest aspect este de remarcat ca din cuprinsul deciziei contestate, cat si a celorlalte inscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu rezulta caracterul real si obiectiv al desfiintarii locului de munca, respectiv nu rezulta ca, in realitate, desfiintarea locului de munca ocupat de reclamant a fost cauzata de reorganizarea determinata de existenta motivelor temeinice vizand reorganizarea activitatii angajatorului, existenta unor studii, analizarea unor date sau indicatori etc., din care sa reiasa caracterul necesar al desfiintarii postului, din acest punct de vedere decizia fiind practic nemotivata.
Mai mult, din cuprinsul deciziei contestate cat si a celorlalte inscrisuri aflate la dosarul cauzei nu rezulta nici caracterul real al cauzei desfiintarii locului de munca al reclamantului si deci caracterul obiectiv al acestei masuri, decizia nerelevand motivul obiectiv care a dus la reorganizarea activitatii, respectiv nu rezulta din aceasta ca reorganizarea activitatii si implicit desfiintarea postului se impuneau cu necesitate pentru ratiuni legate de eficientizarea activitatii, avand la baza studii temeinice privind activitatea paratei si ca in realitate a avut loc o suprimare efectiva si definitiva a acestuia din structura functional-organizatorica a angajatorului ca urmare a unor cauze obiective.
Potrivit dispozitiilor art. 272 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) ``Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare `` iar conform art. 273. ``Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenta, instanta fiind in drept sa decada din beneficiul probei admise partea care intarzie in mod nejustificat administrarea acesteia. ``
Nu au fost prezentate instantei strategia de reorganizare, masurile organizatorice care sa evidentieze in mod concret necesitatea reducerii numarului salariatilor pentru imbunatatirea activitatii, nici alte dovezi din care sa rezulte ca pastrarea postului reclamantei este imposibila, conducind la pagube pentru angajator .
Nu rezulta din probele administrate care au fost criteriile avute in vedere la desfiintarea posturilor, neputandu-se aprecia in ce mod aceasta masura a condus la rentabilizarea societatii.
Un post poate fi desfiintat daca nu este indispensabil unei societati comerciale sau unitati economice, neputandu-se nega dreptul acesteia de a face schimbari la nivel organizatoric, schimbari care implica inclusiv concedieri. Insa, schimbarile de structura trebuie sa fie justificate, iar angajatorul sa aiba ca prioritate protejarea salariatului, concedierea fiind o masura ce se dispune motivat si doar in situatia in care au fost epuizate celelalte mijloace care au ca scop rentabilizarea societatii. In conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca al salariatului, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa (art. 65 alin. 2 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala cand prezinta un caracter obiectiv si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea .
Pentru toate aceste motive, instanta apreciaza ca fiind nelegala Decizia de concediere nr. 09/08.02.2019, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art. 80 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), o va anula, va dispune reintegrarea reclamantei in functia si postul detinut anterior concedierii si va obliga parata la plata catre reclamanta a unei despagubiri egala cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii si pana la efectiva reintegrare.
In ceea ce priveste cererea de obligarea a paratei la plata cheltuielilor de judecata, instanta retine ca reclamanta nu a depus la dosar dovezi in sustinerea acestui capat de cerere accesoriu, motiv pentru care instanta il va respinge ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite actiunea formulata de reclamanta P.D.E., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura in Poliesti, 2, J.Prahova in contradictoriu cu parata, cu sediul in Soseaua Orhideelor, nr. 46, L.2, Pavilion Administrativ, parter, camera 14.
Anuleaza Decizia nr. 9/8.02.2019.
Dispune reintegrarea reclamantei pe postul detinut anterior concedierii si obligarea paratei la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celellate drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.
Respinge cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare . Cererea se va depune la Tribunalul Bucuresti - SECTIA a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.
Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei azi, 05.12.2019.
Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Calculul termenului de preaviz in cazul concedierii salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Litigii de munca - contestatie decizie de concediere; concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, lipsa descrierii in cuprinsul deciziei a motivelor care determina concedierea - trimiterea la raportul intern al unitatii Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 124/20.05.2020
Instanta de judecata nu analizeaza oportunitatea deciziei de restructurare interna a angajatorului. Controlul de legalitate al masurii concedierii Pronuntaţă de: Tribunalul Arad - Sentinta civila nr. 923 din data de 23 noiembrie 2020
Dovedirea faptei ce reprezinta abatere disciplinara. Sarcina probei Pronuntaţă de: Curtea de Apel BUCURESTI - Decizie civila nr. 1343/07.03.2019
Interesul legitim al angajatorului trebuie sa fie dictat doar de nevoia eficientizarii activitatii, concedierea determinata de desfiintarea locului de munca reprezentand singura solutie Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta civila nr. 5912 din data de 28.10.2019
Orice decizie de sanctionare disciplinara, pentru a fi valabila, trebuie sa indeplineasca cumulativ toate cerintele statornicite de lege Pronuntaţă de: Curtea de Apel Timisoara - Decizia civila nr. 593 din data de 22 februarie 2012
Comunicarea deciziei de concediere. Efectele refuzului salariatului de a primi decizia de concediere Pronuntaţă de: Curtea de Apel BUCURESTI - Decizia nr. 445/29.01.2019
Descrierea generica a faptei ce constituie abatere disciplinara. Nulitate decizie de concediere Pronuntaţă de: Curtea de Apel BRASOV - Decizia nr. 552/16.07.2020
Calculul termenului de preaviz la concedierea salariatului. Aspecte practice si procedurale Sursa: MCP Cabinet avocati
[Av. muncii] Contestatie decizie de concediere art. 65 Codul muncii Sursa: MCP Cabinet avocati