Actiunea in evacuare. Deosebirea fata de actiunea in revendicare

Actiunea in revendicare, fondata pe art. 480 C.civ. este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, actiune reala deci, prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului.

Spre deosebire de actiunea in revendicare, actiunea in evacuare, reglementata prin art. 1410 si urm. C.civ., este specifica raporturilor juridice de locatiune, adica acelor raporturi prin care o parte, numita locator, s-a obligat sa procure celeilalte parti, numita locatar, folosinta pe timp determinat a unui bun individual determinat si neconsumptibil in schimbul unei sume de bani, numita chirie.
Dreptul real de proprietate nu poate fi aparat decat pe calea actiunii in revendicare, nicidecum pe calea actiunii in evacuare.

***

Judecatoria Ramnicu Valcea, prin sentinta civila nt. 5762 din 17 noiembrie 2003, a admis actiunea reclamantei S.C.”B.M.”-SRL si a dispus evacuarea paratului S.C. de pe terenul si din saivanul prevazute hotarare .

Curtea de Apel Pitesti, Sectia civila, prin decizie nr. 539/A din 17 martie 2004, a respins ca nefonat apelul paratului.

In esenta, instantele au retinut ca reclamanta este proprietara terenului si saivanului, astfel ca se impune evacuarea paratului care avand posesia, considera inadmisibila actiunea in evacuare.

Prin recursul declarat, paratul sustine caeste inadmisibila actiunea in evacuare.
Recursul este intemeiat.
Reclamanta a investit instanta de judecata cu o actiune avand un obiect clar determinat, anume evacuarea paratului dintr-un imobil, teren si constructie, precizat ca atare, in mod expres, si in apel, prin intampinare, aratand ca nu a inteles sa utilizeze calea actiunii in revendicare.

In motivarea actiunii, reclamanta arata ca evacuarea ceruta se impune prin aceea ca a dobandit proprietatea imobilului, prin contract de vanzare-cumparare, iar acesta a fost ocupat fara nici un titlu de catre parat, care se opune la restituirea lui.

Intre obiectul pricinii si motivarea actiunii exista o vadita contradictie, prin obiect actiunea fiind de evacuare, iar motivarea apartinand actiunii in revendicare dupa natura dreptului si scopul urmarit.

Cele doua actiuni, de drept comun, prezinta insa deosebiri esentiale.
Actiunea in revendicare este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, actiune reala, deci, prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului.
Spre deosebire de actiunea in revendicare, actiunea in evacuare, este specifica raporturilor juridice de locatiune, adica acelor raporturi prin care o parte, numita locator, s-a obligat sa procure celeilalte parti, numita locatar, folosinta pe timp determinat a unui bun individual determinat si neconsumptibil in schimbul unei sume de bani, numita chirie.
Asemenea raporturi juridice au ca efect translatiunea folosintei unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobandeste drepturi reale asupra bunului, avand obligatia restituirii acestuia.

Cu alte cuvinte, raporturile juridice din materia locatiunii sunt raporturi de obligatii .

In cauza de fata, intre reclamanta si parat nu au existat raporturi de obligatii derivate din locatiune, ci raporturi de drept real constand in exercitarea fara drept de catre parat a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantului.
Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi aparat decat pe calea actiunii in revendicare, nicidecum pe calea actiunii in evacuare.

Cum insa reclamanta a inteles sa utilizeze calea actiunii in evacuare si nu pe cea in revendicare pusa la indemana sa, iar judecatorii nu pot schimba obiectul actiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acesteia (art.129 alin. ultim Cod procedura civila), instantele aveau obligatia de a respinge ca inadmisibila actiunea in evacuare.

In consecinta, s-a admis recursul, s-a casat decizia atacata, precum si sentinta de prima instanta, iar pe fond s-a respins actiunea ca inadmisibila.