Apel incident. Interes in formularea apelului incident. Invocarea exceptiei inadmisibilitatii apelului incident in cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei

Finalitatea urmarita de legiuitor prin crearea acestei cai de atac vizeaza punerea la dispozitia intimatului din cadrul unui apel principal a unui mijloc procesual prin care sa solicite si el reformarea hotararii primei instante daca aceasta e atacata cu apel de cealalta parte .

Institutia apelului incident este chemata sa rezolve o problema de natura procedurala in care se afla partea intimata al carei interes de a declara apel s-a nascut dupa ce reclamanta a declarat apel principal, intrucat solutia finala pronuntata in prima instanta i-a fost favorabila. Din aceasta perspectiva, interesul partii intimate de a exercita apel incident ia nastere abia din momentul in care ia cunostinta de apelul principal si de limitele efectului devolutiv al apelului, existand astfel posibilitatea sa declare apel incident prin care sa obtina schimbarea solutiei primei instante, in mod evident, tot intr-o solutie favorabila.

B. In cazul in care exceptia inadmisibilitatii apelului incident a fost invocata in cadrul dezbaterilor purtate asupra apelului principal si apelului incident, iar nu pe calea intampinarii fata de apelul incident, rezulta ca aceasta exceptie are natura unei aparari in raport cu apelul incident, pe care instanta de apel a inlaturat-o cata vreme a analizat pe fond apelul incident .

Regula generala consacrata de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. este ca instanta sa se pronunte mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.

Astfel, in aceste conditii, in cazul in care limitele judecatii si solutiile pronuntate in apel au fost determinate de aspectele criticate prin apelul incident, este legala hotararea instantei de apel de admitere a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune - exceptie supusa analizei prin apelul incident -, care a facut de prisos examinarea motivelor din apelul principal, care priveau fondul cauzei.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau, Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal la 8 iulie 2014, sub nr. x/110/2014, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinete Asociate de Practicieni in Insolventa ``B.``, a solicitat obligarea paratei C. S.R.L. la plata sumei de 2.664.780,79 lei, reprezentand debit datorat si neachitat in temeiul contractului de antrepriza generala nr. 75 din 15 octombrie 2007, in forma modificata prin actul aditional din 15 octombrie 2008, precum si a cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 20 alin. (1) lit. l) si art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 1350, art. 1516, art. 1518 si art. 1874-1880 C. civ. si art. 192-200 C. proc. civ.

Prin intampinare parata C. S.R.L. a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune .

Prin sentinta civila nr. 271/2018 din 10 iulie 2018, Tribunalul Bacau, Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune; a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinete Asociate de Practicieni in Insolventa ``B.``, in contradictoriu cu parata C. S.R.L.; a obligat-o pe reclamanta la plata catre parata a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.000 lei.

Impotriva hotararii primei instante, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea hotararii atacate, in sensul admiterii actiunii.

Impotriva aceleiasi sentinte, parata C. S.R.L. a declarat apel incident, prin care a solicitat schimbarea hotararii atacate, in sensul admiterii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune .

Prin decizia civila nr. 375/2019 din 17 aprilie 2019, Curtea de Apel Bacau, Sectia I civila, a respins ca nefondat apelul principal declarat de apelanta - reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar Casa de Insolventa D. S.P.R.L. - Filiala Bacau, impotriva hotararii primei instante; a admis apelul incident declarat de apelantul-parat C. S.R.L. impotriva aceleiasi hotarari, pe care a schimbat-o in tot, in sensul ca a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si, in consecinta, a respins actiunea ca prescrisa.

Impotriva deciziei instantei de apel, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat, in principal, admiterea caii de atac, casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei spre o noua judecata pentru ca instanta de apel sa se pronunte asupra exceptiei inadmisibilitatii apelului incident, iar, in subsidiar, casarea deciziei atacate si, in urma rejudecarii, admiterea actiunii.

Recurenta - reclamanta a indicat cazurile de casare prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 5 si 8 C. proc. civ. si a formulat trei critici distincte.

In cadrul primei critici, autoarea caii de atac a sustinut, in esenta, ca instanta de apel nu a solutionat exceptia inadmisibilitatii apelului incident, pe care a invocat-o la termenul din 10 aprilie 2019, context in care a invederat ca instanta de control judiciar a incalcat dispozitiile art. 22 alin. (6), art. 249 si art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., ca urmare a nesolutionarii acestei exceptii .

In cadrul celei de-a doua critici, autoarea caii de atac a evocat dispozitiile art. 456 alin. (1) si pe cele ale art. 472 C. proc. civ., dupa care a sustinut ca apelul sau principal a vizat fondul cauzei deduse judecatii, iar apelul incident a vizat numai exceptia prescriptiei extinctive.

Recurenta-reclamanta a criticat considerentul prin care instanta de apel a retinut ca admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune face de prisos analizarea motivelor din apelul principal, intrucat aceste motive vizeaza fondul cauzei.

In combaterea acestui considerent, autoarea recursului a subliniat ca instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. din analiza carora rezulta ca, in ipoteza in care apelul principal este respins pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, cum ar fi exceptia prescriptiei extinctive, apelul incident ramane fara efect.

Astfel, recurenta-reclamanta a sustinut ca instanta de apel a solutionat cauza ca si cum intimata-parata ar fi formulat apel principal, situatie in care solutia de admitere a apelului intimatei-parate si de respingere a actiunii ca prescrise ar fi fost legala.

In continuare recurenta a aratat ca, in lipsa declararii de catre intimata-parata a unui apel principal, apelul sau incident putea fi admis numai daca apelul recurentei-reclamante ar fi fost respins pentru motive care implicau cercetarea fondului. Or, instanta de apel nu a analizat apelul principal, nici pe fond, nici pe exceptie, astfel incat nu putea sa admita apelul incident, ci doar sa constate ca a ramas fara efect.

Ca atare, recurenta-reclamanta a subliniat ca instanta de apel putea respinge ca prescrisa actiunea numai daca intimata-parata ar fi declarat apel principal.

In cadrul ultimei critici, autoarea caii de atac a sustinut ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune a fost in mod gresit admisa.

In concret, s-a aratat ca in cuprinsul clauzelor stipulate la art. 4.1 si 4.2 din contractul de antrepriza se prevede ca, prin semnarea proceselor-verbale de receptie, se atesta ca antreprenorul si-a indeplinit obligatiile contractuale si, concomitent, se naste dreptul sau la plata integrala a lucrarilor contractate si executate.

Contrar celor retinute de instanta de apel, recurenta-reclamanta a subliniat ca data nasterii dreptului la actiune nu coincide cu data realizarii constructiilor, ci cu data intocmirii proceselor-verbale de receptie finala.

Aceeasi parte a sustinut ca lucrarile de constructii nu au facut obiectul unor procese-verbale de receptie finala.

Recurenta-reclamanta a sustinut ca termenul de prescriptie nu a inceput sa curga nici la data realizarii lucrarilor si nici la 27 decembrie 2010, cand a fost intocmit procesul-verbal de receptie, intrucat in cuprinsul acestui proces-verbal nu au fost consemnate lucrarile a caror contravaloare se solicita.

Prin urmare, autoarea recursului a conchis ca nu s-a prescris dreptul la actiune, intrucat nu a fost incheiat un proces-verbal de receptie finala pentru lucrarile anterior mentionate.

Intimata-parata C. S.R.L. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Inalta Curte, examinand decizia recurata din perspectiva criticilor formulate si a temeiurilor de drept invocate, a constatat ca recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arata.

Cu titlu prealabil, fata de faptul ca recurenta nu si-a incadrat punctual criticile in motivele de casare indicate, din perspectiva argumentatiei adusa in sustinere, Inalta Curte apreciaza ca pot fi subsumate motivului de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. criticile referitoare la nesolutionarea exceptiei inadmisibilitatii apelului incident si incalcarea dispozitiilor art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

Criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi primite pentru motivele ce se vor arata.

In ceea ce priveste prima critica invocata in raport cu acest motiv de casare, este de evidentiat faptul ca inadmisibilitatea apelului incident a fost invocata de recurenta-reclamanta in cadrul dezbaterilor in apel care au avut loc la 10 aprilie 2019.

Fiind invocata in cadrul dezbaterilor purtate asupra apelului principal si apelului incident, deci nu pe calea intampinarii fata de apelul incident, rezulta ca aceasta exceptie are natura unei aparari in raport cu apelul incident, pe care instanta de apel a inlaturat-o cata vreme a analizat pe fond apelul incident .

Insasi atitudinea procesuala a recurentei sustine acest rationament in conditiile in care aceasta nu a invocat exceptia nici prin intampinare si nici ulterior, pe parcursul judecarii apelului, ci abia dupa deschiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, in conditiile reglementate de art. 392 C. proc. civ., dupa ce partile au declarat ca nu mai au cereri de formulat si nu mai sunt alte incidente de solutionat.

In acest stadiu procesual apelanta din apelul principal era decazuta din dreptul de a invoca exceptii pe care nu le-a prezentat prin intermediul intampinarii la apelul incident .

Referitor la limitele judecatii si la solutiile pronuntate in apel, acestea au fost determinate de aspectele criticate prin apelul incident, admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune - exceptie supusa analizei prin apelul incident - facand de prisos examinarea motivelor din apelul principal, care priveau fondul cauzei. Aceasta intrucat regula generala consacrata de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. este ca instanta sa se pronunte mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.

Cu privire la cea de-a doua critica subsumata de recurenta aceluiasi motiv de casare, este de relevat faptul ca art. 472 alin. (1) C. proc. civ. prevede ca intimatul din cadrul unui apel principal poate promova apelul incident fata de acesta, prin care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante.

Din interpretarea logico-gramaticala si literala a art. 472 C. proc. civ. se desprinde concluzia ca nu exista o limitare a apelului incident in raport de obiectul apelului principal. Dimpotriva, legiuitorul a reglementat prin aceasta norma posibilitatea intimatului din apelul principal de a formula, la randul sau, o cerere de apel prin care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante, fara a restrange devolutiunea doar la acea parte din hotararea primei instante care a fost atacata prin apelul principal.

Asadar, finalitatea urmarita de legiuitor prin crearea acestei cai de atac vizeaza punerea la dispozitia intimatului din cadrul unui apel principal a unui mijloc procesual prin care sa solicite si el reformarea hotararii primei instante daca aceasta e atacata cu apel de cealalta parte .

In interpretarea doctrinara si jurisprudentiala relevanta s-a aratat astfel ca institutia apelului incident este chemata sa rezolve o problema de natura procedurala in care se afla partea intimata al carei interes de a declara apel s-a nascut dupa ce reclamanta a declarat apel principal, intrucat solutia finala pronuntata in prima instanta i-a fost favorabila. Din aceasta perspectiva, interesul partii intimate de a exercita apel incident ia nastere abia din momentul in care ia cunostinta de apelul si limitele apelului principal, existand astfel posibilitatea sa declare apel incident prin care sa obtina schimbarea solutiei primei instante, in mod evident, tot intr-o solutie favorabila.

In speta, prin intampinare parata S.C. C. S.R.L. a invocat exceptia prescriptiei, insa instanta de fond i-a respins-o si a respins pe fond actiunea, context in care parata nu a avut interes in a formula apel principal impotriva hotararii primei instante.

Dat fiind insa faptul ca reclamanta SC A. SRL a formulat apel principal urmarind admiterea pe fond a actiunii, atunci s-a nascut interesul paratei de a formula apel incident, criticand respingerea exceptiei prescriptiei si urmarind astfel a se admite aceasta exceptie, cu consecinta respingerii actiunii ca prescrisa (deci alta solutie decat cea pronuntata de prima instanta). Asadar, se constata astfel ca interesul intimatului de a ataca solutia de respingere a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune a luat nastere la momentul luarii la cunostinta a motivelor din apelul principal.

Considerentele mai sus prezentate releva admisibilitatea apelului incident in conditiile in care intimata, prin demersul judiciar initiat a tins la schimbarea hotararii primei instante, conform dispozitiilor art. 472 alin. (1) C. proc. civ., analiza spetei neputandu-se astfel realiza din perspectiva reglementarilor cu caracter de exceptie cuprinse in art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

Nici criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite din considerentele ce succed.

In cadrul acestui motiv de recurs recurenta sustine ca dreptul la actiune nu este prescris intrucat partile nu au incheiat un veritabil act de receptie finala a tuturor lucrarilor, desi potrivit expertizei E. lucrarile au fost executate, procesul - verbal din 27 decembrie 2010 neputand fi luat ca reper in calcularea termenului de prescriptie . Recurenta considera ca prescriptia nu a inceput sa curga nici la data executarii lucrarilor la care instanta a facut referire, nici la data de 27 octombrie 2010 si arata ca nu s-a prescris dreptul material la actiune . Raportat la argumentele aduse in sustinerea criticii de nelegalitate, instanta de recurs retine ca nu se invoca reale critici de nelegalitate relative la incalcarea sau aplicarea gresita a normei de drept material invocate, respectiv la art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.

Recurenta tinde la reinterpretarea probatoriului pe baza careia sa se stabileasca o alta situatie de fapt decat cea stabilita de instantele devolutive si, pe cale de consecinta, sa demonstreze ca prescriptia nu a inceput sa curga si ca data finalizarii lucrarilor, ca moment care se repercuteaza asupra datei care marcheaza inceputul prescriptiei nu este cel stabilit de instantele devolutive.

Prin urmare, critica recurentei referitoare la stabilirea de catre instanta de apel a datei de la care incepe sa curga prescriptia este sustinuta de argumente care repun in discutie reevaluarea probatoriului administrat si care vizeaza netemeinicia deciziei atacate, aspect nepermis de dispozitiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

In considerarea celor ce preced, Inalta Curte, in temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respinS ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar Casa de Insolventa D. S.P.R.L. - Filiala Bacau, impotriva deciziei nr. 375/2019 din 17 aprilie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Bacau, Sectia I civila.

Nota: Prezenta decizie este in spiritul dezlegarii date prin Decizia nr. 14 din 22 iunie 2020 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 25 septembrie 2020.