Certificat de atestare a dreptului de proprietate. Procedura prealabila. Termene

Ulterior intrarii in vigoare a dispozitiilor art.21 alin.(4) din Constitutie, republicata, indeplinirea procedurii prealabile nu mai este obligatorie in cazul actelor administrativ-jurisdictionale, intrucat jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.

Procedura recursului administrativ gratios sau ierarhic este, in continuare, obligatorie, acest fapt rezultand din dispozitiile art.15 din Constitutie, republicata, si in considerarea faptului ca procedura instituita prin art.5 din Legea 29/1990 nu poate fi calificata drept o procedura jurisdictionala speciala, nefiind intemeiata pe contradictorialitate, egalitatea partilor, publicitatea dezbaterilor si dreptul la aparare.
In cazul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, momentul de la care incepe sa curga termenul inauntrul caruia poate fi indeplinita procedura prealabila, este reprezentat de data inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate asupra imobilului cu privire la care a fost emis certificatul, moment de la care acest drept devine opozabil tertilor, astfel cum rezulta din dispozitiile art.22, art.26 si art.27 din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare, nr.7/1996.

Nota: Legea nr.29/1990 a fost abrogata prin art.31 alin.(2) din Legea 554/2004.

***

Prin sentinta civila nr.292/2004, Curtea de Apel Bacau a admis in parte actiunea reclamantei R.D.A. promovata in contradictoriu cu Ministerul Industriilor si Resurselor si S.C. „D.F.” S.A. Bacau si, pe cale de consecinta, a dispus anularea partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis in favoarea societatii parate pentru suprafata de 3094 mp identificata conform variantei I a raportului de expertiza.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca certificatul de atestare contestat, nu a fost comunicat reclamantei decat prin adresa nr.1084/1999 a Primariei Girleni in raport de care, introducerea actiunii la data de 29 mai 2000, este in termen. Faptul comunicarii individuale este obligatoriu, iar inscrierea in registrul de transcriptii, nu echivaleaza cu o comunicare a actului inscris.

Aceeasi instanta a mai considerat ca lipsa procedurii administrative prealabile introducerii actiunii nu constituie motiv de inadmisibilitate a acesteia deoarece, potrivit art.21 alin.4 din Constitutie, republicata, aceste proceduri au devenit facultative. Pe de alta parte, instanta de fond a mai retinut ca recursul gratios este inutil deoarece actul contestat a intrat in circuitul civil.

In ceea ce priveste fondul cauzei, prima instanta a aratat ca terenul in litigiu a fost dobandit de societate in baza H.G. nr.834/1991, fiind folosit de aceasta si, totodata, fiind necesar desfasurarii activitatii sale, iar, in ceea ce priveste intinderea, se justifica atribuirea acelei suprafete determinate prin raportul de expertiza ca fiind de 3094 mp.

Impotriva acestei sentinte civile, in termenul legal prevazut de art. 301 C.proc.civ., au declarat recurs paratii Ministerul Economiei si Comertului si S.C. ”D.F.” S.A. Bacau, pentru considerentele care vor fi aratate in continuare.

Instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, deoarece a inlaturat aplicarea dispozitiilor art.1 din Legea nr.29/1990, in vigoare la acea data, care prevad obligativitatea procedurii administrative prealabile in cazul actiunilor fondate pe aceasta lege.

Aceeasi instanta a ignorat faptul ca actiunea reclamantei a fost introdusa cu depasirea termenului de 1 an prevazut de art.5 alin.5 din Legea 29/1990, calculat de la data luarii la cunostinta de existenta actului administrativ a carui anulare o solicita. Prin urmare, aceasta trebuia respinsa ca fiind tardiva.
Prin motivele de recurs s-a mai aratat si faptul ca instanta de fond nu putea dispune anularea unui act administrativ in conditiile inexistentei unui motiv de nulitate.

Ori, faptul dobandirii terenului in baza unui titlu legal, respectiv exproprierea, precum si faptul incertitudinii amplasarii fostei proprietati a reclamantei-intimate peste terenul atribuit paratei S.C. „D.F.” S.A., nu pot constitui motive de nulitate.

Recursurile sunt fondate.

Prin sentinta civila nr.6168/1993 a Judecatoriei Bacau, a fost admisa actiunea petentei G.M. si, in consecinta, fara a fi pronuntata in contradictoriu cu vreo alta parte, a fost reconstituit dreptul de proprietate al acesteia asupra suprafetei de 5 ha pe raza localitatii Girleni, individualizat prin vecinatati.

In considerarea acestui drept, la data de 29 mai 2000, reclamanta R.D.A. a solicitat anularea titlurilor de proprietate emise cu privire la acest teren atat in favoarea S.C. „D.F.” S.A. cat si a unor persoane fizice, parti pe care le-a chemat in judecata si carora le-a indicat titlurile de proprietate prin care le-a fost atribuit terenul in suprafata de 5 ha apartinand reclamantei ca succesoare a proprietarei G.M..

Prin sentinta civila nr.1396/12 decembrie 2000, Judecatoria Buhusi a respins actiunea ca nefondata fata de paratii persoane fizice si ca inadmisibila fata de parata S.C. ”D.F.” S.A. considerandu-se ca aceasta, primind o suprafata de teren de 13.333,49 mp in baza certificatului de proprietate emis in 1996 de catre ministerul de resort, beneficiaza de un act administrativ ce nu poate fi contestat pe calea actiunii civile, ci pe calea contenciosului administrativ.

Prin decizia civila nr.703/2001, Tribunalul Bacau, investit cu solutionarea apelului, a dispus casarea cu trimitere a cauzei cu indicarea disjungerii actiunii civile de actiunea in contencios administrativ, asa incat, prin sentinta civila nr.116/2002, Judecatoria Buhusi, reinvestita, a dispus judecarea pe calea actiunii civile a cererii de anulare a titlurilor de proprietate emise paratilor persoane fizice.

Pentru solutionarea actiunii reclamantei in contra S.C. ”D.F.” S.A., a fost sesizat Tribunalul Bacau – Sectia contencios administrativ, ca instanta competenta .

Prin sentinta civila nr.61/2002, Curtea de Apel Bacau investita cu solutionarea conflictului negativ de competenta ivit intre Tribunalul Bacau si Judecatoria Buhusi, a stabilit ca ea este competenta a solutiona cauza ce este de natura contenciosului administrativ si, care, referind-se la un act emis de o autoritate publica centrala, atrage competenta Curtii de Apel si nu a tribunalului. Pe cale de consecinta, Curtea de Apel Bacau a admis actiunea reclamantei, in sensul celor aratate, prin pronuntarea sentintei civile nr.292/2004.
In cadrul solutionarii litigiului in fata Curtii de Apel, a fost invocata exceptia neindeplinirii procedurii administrative prealabile, asupra careia aceasta nu s-a pronuntat, considerand ca, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei revizuite, o astfel de procedura a devenit facultativa.

O astfel de interpretare a instantei de fond este insa eronata deoarece art.21 din Constitutie, republicata, asigura liberul acces la justitie, cu conditia respectarii insa a tuturor prevederilor si obligatiilor instituite prin legi speciale. In acest sens, sunt evidente dispozitiile art.15 alin.(1) din Constitutie, republicata, potrivit carora cetatenii beneficiaza de drepturile acordate lor prin legea fundamentala, precum si prin „alte legi”.

Pe de alta parte, obligativitatea indeplinirii procedurii administrative prealabile, instituita prin art.5 din Legea 29/1990, nu poate fi calificata drept o procedura jurisdictionala speciala, nefiind intemeiata pe contradictorialitate, egalitatea partilor, publicitatea dezbaterilor si dreptul la aparare.

Asadar, textul art.21 din Constitutie, republicata, a desfiintat conditia prealabila numai pentru procedura administrativ-jurisdictionala, nu si pentru procedura recursului administrativ gratios sau ierarhic.

Dimpotriva, prevederile art.15 din Constitutie, republicata, asa cum s-a aratat, prevad expres posibilitatea de a se institui prin lege, o procedura administrativa prealabila, ca o garantie suplimentara a controlului legalitatii actelor realizat chiar de catre organul emitent.

Cum actiunea a fost promovata sub imperiul Legii nr.29/1990, care constituie sediul materiei in domeniul contenciosului administrativ, instanta de fond era obligata sa se pronunte asupra exceptiei invocate. Aceasta deoarece, conform art.5 din aceasta lege, obligativitatea indeplinirii procedurii prealabile nu poate fi discutata.

Nici in ipoteza in care actul administrativ atacat a intrat in circuitul civil, asa dupa cum sustine instanta de fond, nu se poate inlatura obligativitatea indeplinirii acestei proceduri. Asupra caracterului eventual neconstitutional al dispozitiilor legale speciale referitoare la obligativitatea procedurii administrative prealabile cu referire la actele administrative intrate in circuitul civil, singura competenta sa se pronunte este Curtea Constitutionala si nu instanta judecatoreasca.

Nepronuntandu-se asupra acestei exceptii pe care doar a inlaturat-o de la examinare ca fiind neconstitutionala, instanta de fond a gresit, astfel incat, pentru motivele de recurs prevazute de art.304 pct.4 si 9 C.proc.civ., recursul a fost admis.

Cu privire la exceptia de tardivitate a promovarii actiunii, desi respinsa de catre instanta de fond, se impune reexaminarea acesteia avand in vedere faptul ca se afla in stransa legatura cu prima exceptie, cea a obligativitatii indeplinirii procedurii prealabile. Aceasta deoarece trebuie examinat momentul de la care curge termenul pentru indeplinirea ambelor obligatii, respectiv introducerea plangerii si introducerea actiunii, moment care este diferit in speta si anume:
- cel al emiterii certificatului de proprietate, respectiv 10 iunie 1996;
- cel al incunostiintarii reclamantei prin adresa nr.1084/1999 al Primariei Girleni;
- cel al introducerii actiunii in instanta, respectiv 29 mai 2000;
- cel al inscrierii in cartea funciara a certificatului de proprietate, respectiv 27 iunie 1996.

Acest din urma aspect, trebuie sa fie analizat prin prisma dispozitiilor art.22, art.26 si 27 din Legea 7/1996 , potrivit carora dreptul de proprietate asupra unui imobil se inscrie in cartea funciara si devine opozabil tertilor din momentul inscrierii.

Pentru examinarea celor doua exceptii in raport de care, se vor rezolva si problemele de fond ale spetei, recursurile au fost admise, sentinta civila atacata a fost respinsa si cauza a fost trimisa, spre rejudecare, aceleiasi instante.