Inselaciune. Cec si bilet la ordin fara acoperire. Incadrare juridica

1. Emiterea unui cec, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista, la data emiterii, provizia sau acoperirea necesara, constituie infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934, afara de cazul in care fapta constituie o infractiune sanctionata cu o pedeapsa mai grea.

Aceasta incadrare juridica este incidenta, intre altele, cand beneficiarul cecului a cunoscut lipsa acoperirii in cont si a acceptat primirea lui in aceste conditii .
Cand beneficiarul nu cunoaste aceasta imprejurare, fiind indus in eroare, in scopul ca faptuitorul sa obtina un folos material injust, cauzand totodata o paguba posesorului cecului, fapta constituie infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) C. pen.

2. Emiterea unui bilet la ordin pentru a carui valorificare la data scadentei nu exista acoperirea necesara, nu constituie infractiune in lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzatoare continutului constitutiv al unei fapte penale.
Cand beneficiarul este indus sau mentinut in eroare, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, prin prezentarea ca fiind adevarat faptul mincinos ca exista acoperire in cont pentru incasare, in asa fel incat fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul, fapta constituie infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (3) C. pen.

***

Prin sentinta penala nr. 99 din 21 iunie 2001, Tribunalul Buzau a condamnat pe inculpata P.E., intre altele, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii prevazuta in art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanta a retinut ca, in perioada 1999 - mai 2000 inculpata, administrator al SC „L & J. B.” din Pitesti si contabil la SC „Y” Pitesti a emis, in mod repetat, 36 bilete la ordin si 36 file cec pentru achitarea unor marfuri in valoare de 2.691.340.013 si, respectiv, de 3.960.314.635 de lei, desi stia ca pentru valorificarea lor nu dispune de provizia necesara in conturile bancare.

Apelul inculpatei a fost admis prin decizia penala nr. 402 din 12 septembrie 2001 a Curtii de Apel Galati si s-a redus pedeapsa aplicata de prima instanta.

Prin decizia nr. 4342 din 15 octombrie 2002 a Curtii Supreme de Justitie, sectia penala, recursurile declarate de procuror si de inculpata au fost respinse.

Impotriva hotararilor pronuntate in cauza s-a declarat recurs in anulare, cu motivarea ca, in lipsa unor probe din care sa rezulte ca inculpata a indus in eroare partile vatamate, emiterea de cecuri fara acoperire constituie infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934, iar emiterea biletelor la ordin fara acoperire constituie o fapta cu caracter civil, neconstituind infractiune .

Examinand cauza in raport cu criticile formulate, se constata urmatoarele.

Potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934, oricine emite un cec fara a avea la tras disponibil suficient, constituie delict si se pedepseste cu amenda sau inchisoare de la 6 luni la un an.

Conform art. 215 alin. (4) C. pen., emiterea unui cec, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, in scopul prevazut in alin. (1) si daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, constituie o forma agravata a infractiunii de inselaciune.

Se constata, deci, existenta unui concurs de texte sub aspectul elementului material al laturii obiective, si anume emiterea unui cec fara acoperire; ele se diferentiaza, insa, prin cerinta inexistenta in Legea 59/1934 si prevazuta in art. 215 alin. (4) partea finala, ca fapta sa fie comisa in scopul aratat in alin. (1), si anume de a obtine pe aceasta cale un folos material injust, si sa se fi pricinuit o paguba posesorului cecului.

Ca atare, emiterea unui cec fara sa existe la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia constituie infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934 daca aceasta situatie a fost cunoscuta si acceptata de beneficiar, iar cand s-a facut prin inducere in eroare a acestuia, in scopul obtinerii unui folos material injust si daca s-a cauzat beneficiarului o paguba, fapta constituie infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) C. pen.

Probele administrate in cauza fiind insuficiente pentru clarificarea elementelor sus-mentionate, recursul in anulare este fondat sub acest aspect.

Cu privire la emiterea biletelor la ordin fara acoperire in cont, se constata ca, in cazul in care biletul la ordin nu este emis in conditiile prevazute in art. 104 pct. 2 din Legea 58/1934, sunt aplicabile dispozitiile acestei legi privitoare la gir, scadenta, plata, actiunea sau executarea cambiala, regres in caz de neplata si protest, fapta neconstituind infractiune, ci se situeaza in domeniul dreptului civil.

In cazul in care, insa, prin emiterea biletului la ordin fara acoperire creditorul este indus in eroare, in scopul obtinerii unui folos material injust si daca s-a cauzat acestuia o paguba, fapta constituie infractiunea de inselaciune in conventii prevazuta in art. 215 alin. (3) C. pen.

Cum din actele cauzei se constata ca nici sub acest din urma aspect situatia de fapt nu a fost clarificata, recursul in anulare a fost admis si s-au casat hotararile atacate cu trimiterea cauzei la prima instanta pentru rejudecare.