Actiunea. Modificarea, completarea actiunii

Codul de procedura civila, prin art. 132, distinge doua categorii de cereri: de intregire si de modificare a cererii initiale.

Cererile de intregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii initiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt . Din contra, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmareste sa schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare in judecata, precum : partile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.

Distinctia este importanta, deoarece, conform art. 132 si art. 134 C.pr.civ., cererea de modificare a actiunii nu poate fi primita, fara acordul celorlalte parti, decat la prima zi de infatisare, care este aceea in care partile pot pune concluzii.

Alfel, cererea este tardiva ca si aceea care a fost introdusa in rejudecare, urmare a casarii cu trimitere, unde judecata se desfasoara in limite precis determinate, in sensul dispozitiilor art. 315 C.pr.civ., limite ce nu pot fi depasite ori ignorate prin solutionarea unui alt obiect al actiunii care nu exista formulat la data cand s-a judecat primul recurs.

***

Prin recursul declarat, reclamantul recurent P.M. a sustinut, in esenta, ca nelegal, in fond dupa casarea primelor hotarari, Tribunalul Bucuresti, sectia civila, prin sentinta nr. 951 din 27 noiembrie 2002, in prima instanta, si Curtea de apel Bucuresti, sectia a III a civila, prin decizia nr. 334/A din 5 iunie 2003, in apel, au respins ca tardiva cererea de modificare a actiunii prin care a cerut, pe langa restituirea in natura a unui imobil, preluat in mod abuziv de stat, anularea contractelor prin care apartamentele ce compuneau imobilul au fost vandute chiriasilor.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 134 Cod procedura civila, este socotita ca prima zi de infatisare aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii.
In conformitate cu art. 132 alin. (1) din acelasi cod, la prima zi de infatisare instanta va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii, precum si pentru a propune noi dovezi. In acest caz, instanta dispune amanarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului, in vederea facerii intampinarii.

Alin. (2) al aceluiasi articol dispune ca cererea nu se socoteste modificata si nu se va da termen, ci se vor trece in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta: 1. cand se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii; 2. cand reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii; 3. cand cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; 4. cand inlocuieste cererea in constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, in cazul in care cererea in constatare nu poate fi primita.

Din textele mai sus citate rezulta ca legea de procedura distinge doua categorii de cereri: de intregire si de modificare a cererii initiale. In doctrina si jurisprudenta se regasesc criterii pentru ca diferentierea dintre cele doua categorii de cereri sa fie evidenta si usor de facut. Astfel, cererile de intregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii initiale, cum ar fi, exempli gratia, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt . Din contra, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmareste sa schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare in judecata, precum: partile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.

In lumina celor ce preced, cererea reclamantului din 14 august 2002 in baza caruia a solicitat anularea celor trei contracte de vanzare-cumparare si obligarea intervenientilor-cumparatori la predarea celor trei apartamente ce compun nemiscatorul, nu reprezinta o cerere de intregire a actiunii initiale sau o cerere precizatoare, asa cum eronat sustine recurentul, ci o evidenta cerere modificatoare a actiunii, pentru ca prin intermediul ei reclamantul a urmarit sa schimbe doua elemente esentiale ale actiunii introductive de instanta: obiectul cererii (anularea contractelor) si partile ce urmau a cadea in pretentii (intervenientii, iar nu paratii initiali).

Intrucat norma procedurala inscrisa in art. 132 alin. (1) Cod procedura civila contine prevederi ce sunt statornicite in interesul paratului, ei i se confera si un caracter imperativ in masura in care atat paratii, cat si intervenientii, nu au consimtit expres sau tacit la modificarea actiunii ulterioara primei zile de infatisare, ci, din contra, s-au opus modificarii intr-un mod neechivoc. Neefectuarea modificarii la prima zi de infatisare, trebuia sa atraga sanctiunea decaderii din dreptul de a o mai indeplini. Este adevarat ca instanta de apel a respins cererea din 14 august 2002 ca tardiva, in loc sa constate decaderea reclamantului din dreptul de a modifica actiunea, dar o atare eroare de apreciere nu poate fi indreptata in recursul reclamantului.

Reclamantul si-a modificat actiunea la data de 14 august 2002 in conditiile in care din data de 20 februarie 2002, prezent fiind la judecata, cunostea atat situatia juridica a imobilului revendicat, cat si pozitia procesuala a intervenientilor, care, prin cererile formulate la 20 februarie 2002, urmareau recunoasterea judecatoreasca a validitatii contractelor incheiate. Cum, de la data de 20 februarie 2002 si pana la data promovarii cererii modificatoare, au fost acordate de tribunal trei termene de judecata in care partile au dezbatut, in contradictoriu, diferite aspecte de fond ale litigiului, critica adusa de recurent instantei de apel referitoare la eronata interpretare a notiunii de „prima zi de infatisare”, se priveste ca nefondata.

Este de observat ca cererea modificatoare a fost formulata de catre reclamant nu numai cu mult dupa prima zi de infatisare, dar a fost introdusa in rejudecare, urmare a casarii cu trimitere, unde judecata se desfasoara in limite precis stabilite, in sensul dispozitiilor art. 315 Cod procedura civila, limite ce nu pot fi depasite ori ignorate prin solutionarea unui alt obiect al actiunii, care nu exista formulat la data cand s-a judecat primul recurs.

Cu toate ca excede recursului de fata, este de observat ca cererea modificatoare din 14 august 2002, prin care s-a cerut anularea celor trei contracte de vanzare-cumparare (iar nu nulitatea lor absoluta asa cum gresit a apreciat instanta de fond) nu raspundea unor cerinte minimale impuse de art. 112 Cod procedura civila, intrucat cererea nu cuprindea motivele de fapt si temeiurile de drept ale anularii actelor juridice si nici nu a expus, spre examinare, vreun motiv de anulabilitate, in conditiile in care erau in discutie trei contracte de vanzare-cumparare cu parti, obiect si cauze distincte.

Conform celor expuse, se constata ca imobilul este in stapanirea intervenientilor cumparatori a caror contracte de vanzare-cumparare se bucura de prezumtia de legalitate, dupa cum, la randu-i, si cumparatorii imobilului sunt prezumati ca fiind subdobanditori de buna-credinta, incat, cu indreptatire, actiunea in revendicare impotriva paratilor Municipiul Bucuresti si S.C. Herastrau Nord S.A. a fost respinsa, astfel ca si ultima critica adusa de recurent deciziei data in apel se priveste ca nefondata.

Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.