Declarare judecătorească a morţii. Condiţii

Art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 cuprinde doar o enumerare exemplificativă a împrejurărilor care pot conduce la declararea judecătorească a morţii, astfel încât aceasta poate fi pronunţată şi în cazul altor împrejurări asemănătoare care îndreptăţesc a se presupune decesul, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prealabile a declarării judecăoreşti a dispariţiei.

R.U. s-a adresat la 9 mai 2000 Tribunalului Tulcea cu acţiune pentru declararea judecătorească a morţii prezumate a lui R.N., născut la 11 octombrie 1940, dispărut la data de 28 octombrie 1998.

În motivarea cererii, încadrată în drept în dispoziţiile art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 şi art.40 din Decretul nr.32/1954, petentul a arătat că în ziua de 28 octombrie 1998, în timp ce R.N. traversa Dunărea cu barca, aceasta s-a răsturnat, astfel încât nu a mai fost găsit, în pofida căutărilor efectuate.

În speţă s-a dispus culegerea de informaţii de la organele de poliţie, au fost audiaţi martori ai accidentului.

Pe baza probelor administrate Tribunalul Tulcea, secţia civilă a pronunţat sentinţa civilă nr.21 din 18 ianuarie 2001, prin care a admis cererea şi potrivit art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 a declarat judecătoreşte moartea lui R.N., la data de 28 octombrie 1998.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a declarat apel împotriva sentinţei, apel admis prin decizia civilă nr.242 din 24 septembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.

În motivarea deciziei Curtea de Apel Constanţa a reţinut, în esenţă, că, pentru declararea morţii ar fi trebuit în prealabil să existe o hotărâre judecătorească de declarare a dispariţiei, de la a cărei dată au trecut mai puţin de 4 ani.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs petentul R.V. care a reproşat instanţei greşita aplicare a legii, respectiv a art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954, care, în opinia reclamantului, nu conţine o enumerare limitativă, ci exemplificativă a împrejurărilor care pot conduce la declararea judecătorească a morţii.

Recursul este fondat şi va fi admis pentru motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în sensul următoarelor considerente.

Potrivit art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, cel dispărut în cursul unor fapte de război, într-un accident de cale ferată, într-un naufragiu sau într-o altă împrejurare asemănătoare care îndreptăţeşte a se presupune decesul, poate fi declarat mort, fără a se mai declara în prealabil dispariţia sa, dacă a trecut mai puţin de un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.

În speţă, pe baza amplului material probator administrat, corect prima instanţă a declarat moartea prezumată a lui R.N., fratele petentului.

Astfel, este necontestat că la data de 28 octombrie 1998 în jurul orei 13, R.N., în stare de ebrietate fiind, s-a urcat în barca condusă de martorul D.G. şi, dezechilibrându-se, a produs răsturnarea ambarcaţiunii în Dunăre.

Martorul a fost salvat de câţiva săteni, dar R.N. s-a scufundat şi, în ciuda căutărilor, nu a mai fost găsit.

Ca atare, există suficiente elemente care îndreptăţesc aplicarea prezumţiei morţii, în sensul art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954.