Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Schimbarea încadrării juridice

În conformitate cu prevederile art. 332 alin. (1) C. proc. pen., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen.

Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

În cursul judecăţii în primă instanţă se poate dispune schimbarea încadrării juridice, prin încheiere, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, ipoteză în care se aplică prevederile art. 332 alin. (1) teza I C. proc. pen., cauza restituindu-se la procuror. În calea de atac a apelului sau a recursului, schimbarea încadrării juridice nu se poate dispune decât prin decizie, ca urmare a admiterii apelului ori a recursului şi, prin urmare, în această ipoteză sunt aplicabile prevederile art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., iar cauza nu se restituie la procuror.


**********

Prin sentinţa nr. 1256 din 20 septembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, în baza art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpaţii Ş.G., B.C. şi P.I. pentru săvârşire a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal (partea vătămată T.E. şi partea vătămată M.D.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, a condamnat pe aceiaşi inculpaţi pentru săvârşirea a două infracţiuni de proxenetism (partea vătămată T.E. şi partea vătămată M.D.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.M. - pentru complicitate la cele două infracţiuni de lipsire de libertate - prevăzute în art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen., în raport cu cele două părţi vătămate T.E. şi M.D.

În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul D.M. pentru complicitate la două infracţiuni de proxenetism (partea vătămată T.E. şi partea vătămată M.D.).

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii Ş.G., B.C. şi P.I., precum şi procurorul.

Prin decizia nr. 107 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a admis apelul declarat de procuror şi de inculpaţi, a desfiinţat în integralitate sentinţa atacată şi, în fond, rejudecând:

În baza art. 373 C. proc. pen., a extins efectele apelului şi cu privire la părţile care nu au declarat apel.

Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel:

- pentru inculpaţii Ş.G., B.C. şi P.I., din infracţiunile prevăzute în art. 189 alin. (3) şi art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul D.M., din infracţiunile prevăzute în art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 332 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că în pricina dedusă judecăţii, având în vedere noua încadrare juridică, urmărirea penală a fost efectuată de un alt organ, necompetent, sens în care instanţa s-a desesizat, restituind cauza procurorului.

Împotriva deciziei penale pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o, între altele, pentru nelegala restituire a cauzei la procuror.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivului invocat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Din examinarea dispoziţiilor legale invocate rezultă că, în ipotezele în care s-a constatat că actele de cercetare au fost efectuate de un alt organ decât cel competent, cauza nu se restituie când această constatare are loc după începerea dezbaterilor sau când, în urma cercetării judecătoreşti, instanţa schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care competenţa revenea altui organ de cercetare.

În speţă, la termenul din 20 martie 2008, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, iar la termenul din 10 aprilie 2008, cu ocazia dezbaterii apelurilor, s-a susţinut această cerere, inculpaţii, prin apărători, punând concluzii şi cu privire la aceasta.

Prin decizia recurată s-au admis apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi, s-a desfiinţat în totalitate hotărârea primei instanţe, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul menţionat anterior în considerentele prezentei decizii şi trimiterea cauzei la procuror.

În mod greşit instanţa de prim control judiciar a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., întrucât reprezentantul parchetului a formulat această cerere de schimbare a încadrării juridice încă de la termenul din 20 martie 2008.

Pentru a fi incidente dispoziţiile legale invocate nu are relevanţă momentul la care s-a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice, ci momentul când s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Dacă în cursul judecăţii în primă instanţă se poate dispune schimbarea încadrării juridice şi prin încheiere, anterior finalizării cercetării judecătoreşti, ipoteză în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 332 alin. (1) teza I C. proc. pen., în calea de atac a apelului sau recursului aceasta nu se poate realiza decât prin decizie, ca urmare a admiterii apelului/recursului declarat de procuror sau de părţi.

În această ipoteză devin aplicabile dispoziţiile art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., iar cauza nu se mai restituie organului competent a efectua cercetări pentru infracţiunile respective.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 107 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a casat în totalitate decizia recurată şi a trimis cauza în vederea continuării judecăţii la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.