Procedura falimentului. Preluarea bunului societatii comerciale falite, in contul creantei. Suportarea cheltuielilor de procedura

Constata ca prin incheierea judecatorului-sindic din 15 decembrie 2008 a fost respinsa propunerea creditorului A.B.R. S.A. Bucuresti _ Sucursala Pitesti, de preluare in contul creantelor a imobilelor debitoarei S.C. A.M.L. Company S.R.L., in conditiile art. 509-510 Cod Procedura Civila si s-a dispus ca lichidatorul sa convoace din nou adunarea creditorilor care sa-si spuna punctul de vedere asupra vanzarii bunurilor imobile in una din modalitatile prevazute in art. 117 din legea insolventei, iar in privinta cheltuielilor de procedura acestea urmand sa fie suportate din averea debitoarei.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca, la 27 noiembrie 2008 s-a intocmit un proces-verbal in care creditoarea A.B.R. a propus ca vanzarea la licitatie sa se faca potrivit Codului de Procedura Civila, prin preluarea imobilelor in contul creantei, dar cu o reducere de 25% si fara suportarea cheltuielilor de procedura, aceste urmand sa fie achitate din restul averii debitoarei.
Judecatorul-sindic a apreciat astfel ca procesul-verbal este in contradictie cu prevederile art. 117 din Legea nr. 85/2006 si de aceea s-a impus hotararea adoptata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea A.B.R. S.A. Bucuresti _ Sucursala Pitesti, criticand-o pentru motive incadrabile in motivele art. 304 pct. 7 si 9 si art. 3041 Cod Procedura Civila, in dezvoltarea carora a sustinut urmatoarele:
- la 27 noiembrie 2008, cand a avut loc licitatia si s-a incheiat procesul-verbal, lichidatorul judiciar a refuzat in mod nejustificat sa incheie actul de adjudecare si a decis sa supuna atentiei judecatorului-sindic solicitarea bancii de preluare a bunului imobil desi, nu exista nici un temei legal pentru o astfel de masura;
- adunarea creditorilor este aceea care decide asupra modalitatii de vanzare a bunurilor, hotarare adoptata de catre acest organ, care nu a fost desfiintata in nici un mod, iar judecatorul-sindic poate sa sanctioneze numai pentru nelegalitate procesul-verbal de licitatie;
- codul de procedura civila, in materie de executare silita, prevede posibilitatea preluarii bunurilor in contul creantei, asa incat hotararea pronuntata de judecatorul-sindic este o manifestare de depasire a atributiilor sale, de inlaturare a unei decizii adoptate de adunarea creditorilor. Aceasta hotarare a fost pronuntata cu respectarea prevederilor art. 117 din Legea nr. 85/2006, neexistand nicio contradictie intre procesul-verbal si textul de lege, proces-verbal ce respecta atat conditiile de fond cat si pe cele de forma si trebuie sa produca toate consecintele pentru care a fost incheiat;
- hotararea din 15 decembrie 2008 este nemotivata atat in fapt, cat si in drept, cerinte exprese ale normelor de procedura, iar enumerarea unor texte legale nu este acoperitoare in conditiile in care atributiile judecatorului-sindic sunt expres si limitativ prevazute de lege.
Examinand criticile formulate se constata ca ele sunt fondate pentru cele ce se vor arata mai jos.
In conformitate cu dispozitiile art. 137 din Codul de Procedura Civila urmeaza a se verifica cu prioritate criticile ce tin de incidenta unor exceptii ce ar putea face inutila cercetarea fondului.
O astfel de critica este aceea referitoare la nemotivarea hotararii, motiv incadrabil in dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod Procedura Civila.
Sub acest aspect urmeaza a se observa ca incidenta intr-o cauza a acestor prevederi legale este de natura sa atraga modificarea hotararii si nu casarea ei, asa cum rezulta din prevederile art. 312 alin. 3 ale aceluiasi act normativ. De aceea, instanta de control judiciar poate, in functie de temeinicia tuturor motivelor de recurs, sa aiba in vedere modificarea sau suplinirea considerentelor hotararii.
Este adevarat ca singura motivare din incheierea din 15 decembrie 2008 este aceea potrivit careia procesul-verbal din 27 noiembrie 2008 este in contradictie cu prevederile art. 117 din Legea nr. 85/2006, fara a se preciza in ce constau aceste contradictii.
Se apreciaza, asadar, ca un astfel de considerent ar fi rezultatul unui rationament de inadmisibilitate a pretentiilor formulate de actuala recurenta si inscrise in procesul-verbal din 27 noiembrie 2008.
In absenta unei motivari in concret a elementelor din procesul-verbal si din textul de lege enuntat, care s-ar afla in contradictie, se retine ca judecatorul-sindic a apreciat ca intreaga pretentie a creditoarei-recurente, care de altfel reprezinta si manifestarea de vointa a adunarii creditorilor, este nelegala, deci imposibil de valorificat in conditiile Legii nr. 85/2006.
In esenta, starea de fapt este urmatoarea:
La 12 noiembrie 2008, adunarea creditorilor a hotarat, cu majoritate de voturi, ca vanzarea bunurilor din averea debitoarei sa se faca potrivit normelor Codului de Procedura Civila, iar sedintele de vanzare sa fie din 7 in 7 zile . Cu privire la patrimoniul debitoarei acesta se compune, potrivit raportului de evaluare insusit, din bunuri imobile "bloc functional" in valoare de 1.281.274 lei si bunuri mobile de 269.850 lei.
La 27 noiembrie 2008, la cel de-al doilea termen de vanzare, recurenta-creditoare a solicitat ca in conditiile art. 509 si art. 510 din Codul de Procedura Civila sa i se incuviinteze preluarea imobilelor in contul creantei sale in valoare de 1.083.522,80 lei, aceasta in conditiile in care a operat reducerea valorii de vanzare pentru imobile si este creditor garantat de rangul I. Cu aceeasi ocazie aceasta a mai precizata ca nu intelege sa achite cautiune si sa suporte cheltuielile de procedura, in special remuneratia practicianului in lichidare, intrucat aceasta nu s-ar datora de creditorul care adjudeca bunul, aspecte pe care lichidatorul judiciar a inteles sa le supuna atentiei judecatorului-sindic.
Asa cum s-a aratat mai sus, singurul considerent al neacceptarii propunerii de catre tribunal a fost acela ca pretentiile creditoarei incalca dispozitiile art. 117 din Legea nr. 85/2006, fara a se preciza in ce consta incalcarea .
Potrivit art. 117 alin. 1 din aceeasi lege lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport care va cuprinde evaluarea bunurilor si metoda de valorificare a acestora si in care se va preciza daca vanzarea se va face in bloc sau individual ori o combinatie a acestora, prin licitatie publica sau negociere directa sau prin ambele metode . Alin. 2, in cazul in care se propune vanzarea in bloc prin negociere directa, lichidatorul va putea propune, in baza ofertelor primite, inceperea negocierii cu unul sau mai multi cumparatori identificati, cu precizarea conditiilor de plata si a pretului minim de pornire a negocierii, care nu poate fi inferior pretului de evaluare. Alin. 3, lichidatorul va convoca adunarea generala a creditorilor in termen de maximum 20 de zile de la data sedintei comitetului creditorilor, instiintandu-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului si a procesului-verbal al sedintei comitetului creditorilor privind raportul .
Textul reglementeaza, asadar, posibilitatile pe care le are Comitetul Creditorilor de a dispune asupra vanzarii, a modalitatii in care sa se faca aceasta si cum trebuie sa se adopte hotararea .
In cauza, aceasta decizie a fost luata la 12 noiembrie 2008, in sensul ca vanzarea sa se faca prin licitatie potrivit Codului de Procedura Civila, deci inclusiv potrivit dispozitiilor art. 506, art. 509-510 din acest act normativ.
La 27 noiembrie 2008 nu a fost altceva decat o manifestare a hotararii deja adoptate si exprimarea punctului de vedere al recurentei-creditoare, care numai partial poate fi considerat ca nefiind conform cu legea .
Astfel, textele de lege precitate nu interzic, de principiu, preluarea in contul unei creante a unui bun, cu atat mai mult cu cat in cauza recurenta este creditoare garantata de rangul I, beneficiaza asadar de scutire de cautiune in conditiile art. 506 alin. 2 din Codul de Procedura Civila si in functie de momentul la care se face vanzarea imobilelor "bloc functional", creanta acesteia inscrisa pe tabelul definitiv consolidat poate fi indestulatoare.
Singurul aspect pe care se impune ca judecatorul-sindic sa-l lamureasca pe parcursul procedurii de vanzare este acela al cheltuielilor, despre care, de altfel, in mod corect a retinut ca se suporta din averea debitoarei in conditiile si ordinea impuse de art. 121 din Legea nr. 85/2006.
In aceasta ordine de idei se impune ca recurenta-creditoare sa precizeze daca este interesata sa preia in aceste conditii bunul, retinand ca ea datoreaza cel putin partial suportarea cheltuielilor de procedura care sunt inscrise la pct. 1 din textul precitat. Evident ca intinderea acestei obligatii nu poate fi definitivata decat dupa vanzarea tuturor bunurilor, deci inclusiv a bunurilor mobile, urmand ca din totalul sumelor obtinute sa se achite cheltuielile de procedura in care este inclusa si remuneratia lichidatorului.
Sustinerea recurentei privind nedatorarea acestor sume pentru ca ar prelua bunul in contul creantei este lipsita de suport si in acest sens urmeaza a se observa si dispozitiile art. 39 din Legea nr. 85/2006 care, chiar daca se refera la o alta institutie, contin ratiuni pe deplin aplicabile in prezenta cauza.
Astfel, se arata ca in masura in care s-ar incuviinta ridicarea suspendarii pentru un creditor cu creanta garantata cu ipoteca si valorificarea imediata a bunului in cadrul procedurii, se datoreaza, din pret, cheltuielile prevazute de art. 121 alin. 1 pct. 1 din lege.
In concluzie se apreciaza ca, de principiu, pretentiile creditoarei-recurente nu sunt in contradictie cu prevederile art. 117 din Legea insolventei, ele pot fi asadar admisibile in conditiile mai sus aratate, iar judecatorul-sindic nu poate inlatura pe o cale implicita o hotarare a adunarii creditorilor, deci altfel decat prevad dispozitiile art. 14 alin. 7 din acelasi act normativ, observand si ca, potrivit art. 11 alin. 2, deciziile manageriale se controleaza sub aspectul oportunitatii de catre creditori si numai sub aspectul legalitatii, de catre judecatorul-sindic.
Pentru toate aceste considerente, retinand ca pricina a fost solutionata in temeiul unei exceptii de inadmisibilitate, exceptie ce nu poate fi retinuta in cauza, urmeaza ca in baza art. 312 alin. 5 din Codul de Procedura Civila, sa fie admis recursul, casata incheierea si trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante judecator-sindic.