Decizia CEDO din cauza Dumitru si altii impotriva Romaniei

respectiv a articolului 1 din Primul Protocol aditional la Conventie (dreptul de proprietate), prin aceea ca autoritatile interne, (i.e. Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice), au refuzat sa puna de indata in executare hotarari judecatoresti definitive pronuntate de instantele interne, hotarari ce recunosteau drepturi salariale restante.

In motivarea hotararii sale, CEDO a apreciat ca echilibrul intre interesele reclamantilor si interesul general al societatii a fost mentinut, neputandu-se reprosa Guvernului roman ca a refuzat sa execute hotararile interne ce recunosteau reclamantilor drepturi de natura patrimoniala. CEDO a apreciat ca esalonarea platilor de catre Guvern, in calitatea sa de debitor, printr-o serie de acte normative, in contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat Romania incepand cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamantilor.

CEDO si-a argumentat, totodata, decizia prin faptul ca reclamantii au primit pana in prezent o fractie semnificativa din sumele cuvenite si ca nu exista indicii ca Guvernul intentioneaza sa nu respecte calendarul platilor pentru viitor.