Concluziiile Conferintei privind schimbarile climatice de la Copenhaga

Pactul are mai putin de trei pagini si nu contine elemente pe care UE le considera cruciale, precum obiectivele colective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. Pe langa faptul ca nu stabileste un termen limita pentru incheierea unui tratat in 2010, acesta nici macar nu mentioneaza necesitatea vreunui acord obligatoriu din punct de vedere juridic.

Chiar si cu aceste deficiente, pactul a fost incheiat cu dificultate. Spre finalul summit-ului, negocierile pareau pe cale sa esueze, tarile industrializate si cele in curs de dezvoltare neputand cadea de acord asupra modalitatilor de a garanta respectarea angajamentelor de limitare a emisiilor de catre natiunile care se dezvolta rapid. Pactul a devenit posibil dupa dezbaterile de ultim moment dintre SUA si patru din tarile cu cel mai rapid ritm de dezvoltare - China, India, Brazilia si Africa de Sud.

Conferinta urma sa se finalizeze vineri, insa termenul a fost depasit pe fundalul unor discutii pe tema acceptarii sau respingerii acordului. Dupa o noapte de dezbateri aprinse, ziua de sambata a adus in cele din urma decizia liderilor mondiali de a a��lua notaa�� de acest pact.

a��Nu-mi voi ascunde dezamagireaa��, a spus presedintele Barroso. a��Ambitiile acestui pact nu sunt deloc pe masura asteptarilor noastrea��.

Totusi, a adaugat el, a��acordul, in forma sa actuala, este preferabil lipsei totale a unui acorda��.

Pactul le cere statelor participante sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera, a��in vedereaa�� limitarii incalzirii globale la sub 2A�C - prag dincolo de care se considera ca schimbarile climatice ar putea scapa de sub control . Astfel, natiunile dezvoltate ar trebui sa-si reduca semnificativ emisiile, in mod masurabil. Tarile in curs de dezvoltare ar urma sa-si plafoneze nivelul emisiilor si sa raporteze rezultatele inregistrate o data la doi ani, cu a��dispozitii pentru analiza si consultari internationalea��.

Textul nu stabileste insa obiective globale de reducere a emisiilor, precum cel solicitat deja tarilor UE, de 20%. Fiecare tara in parte va decide cat si cum va actiona. Acordul stabileste ca actiunile aplicate sa fie analizate in 2015. Totusi, fiecare stat trebuie sa-si declare, pana la sfarsitul lunii ianuarie, obiectivul pe care si-l propune.

Un alt aspect asupra caruia nu s-a putut obtine un acord detaliat este modalitatea de compensare a tarilor care isi pastreaza padurile, element cu un rol esential pentru incetinirea schimbarilor climatice.

Cel mai palpabil rezultat al conferintei este probabil faptul ca tarile dezvoltate au convenit sa acorde 30 de miliarde de dolari (21 de miliarde de euro) in urmatorii trei ani si 100 de miliarde de dolari (70 de miliarde de euro) pana in 2020, pentru finantarea proiectelor care sprijina statele sarace in eforturile de promovare a energiei ecologice si de adaptare la seceta, la ridicarea nivelului marii si la alte schimbari climatice. UE s-a angajat sa acorde o finantare initiala rapida in valoare de 7,2 miliarde de euro (dintr-un total de 21 de miliarde). Sumele ar urma sa provina din surse diverse, din domeniul public si privat.