Exceptie de neconstitutionalitate admisa. Legea azilului

In Monitorul Oficial, partea I, nr. 469 din 25 iunie 2008 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 604/2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 121 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania.

Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. (1) si (3) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania si art. 121 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania, in masura in care nu prevad si posibilitatea ca plangerea sa poata fi depusa si direct la instanta de judecata si nici posibilitatea depunerii plangerii si prin reprezentant.

Textele legale declarate neconstitutionale sunt:

“Art. 121. - Calea de atac (1) Impotriva hotararii prevazute la art. 120 alin. (3) se poate face plangere in termen de doua zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constata ca solicitantul nu se mai afla la ultima resedinta declarata. Introducerea plangerii in termenul mentionat nu suspenda executarea dispozitiei de transfer in statul membru responsabil.

(2) Plangerea se depune personal la Oficiul National pentru Refugiati si va fi insotita de copia de pe hotararea de respingere a accesului la procedura de azil in Romania.

(3) Plangerea este inaintata de indata judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla structura competenta a Oficiului National pentru Refugiati care a emis hotararea . (…)”

In esenta, Curtea a apreciat ca prevederile art. 121 alin. (1) din legea mentionata nu asigura un drept de acces efectiv la o instanta de judecata, de vreme ce, pe de o parte se stabileste un termen de 2 zile pentru introducerea plangerii, care nu suspenda executarea, iar pe de alta parte, se stabileste obligatia de a depune personal plangerea. Cu alte cuvinte, solicitantul va fi in imposibilitate obiectiva de a depune plangerea, intrucat este imediat transferabil in statul membru responsabil, fiind asadar anulata posibilitatea concreta si efectiva a acestuia de a-si valorifica dreptul de acces liber la justitie.

Curtea mai retine ca prevederea cuprinsa in art. 121 alin. (1) potrivit careia plangerea se depune in termen de doua zile de la data primirii dovezii de comunicare a hotararii, este imprecisa, intrucat momentul de la care curge acest termen nu poate fi cunoscut de solicitantul dreptului de acces la procedura de azil, care nu are posibilitatea de a sti cand ajunge la Oficiul Roman pentru Imigrari aceasta dovada.

In ceea ce priveste dispozitiile art. 121 alin. (2) si (3) din legea mentionata, Curtea retine ca incalca in mod flagrant prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie, intrucat existenta acestui impediment administrativ - depunerea plangerii la Oficiul National pentru Refugiati, fara posibilitatea depunerii si direct la instanta -, nu are o justificare obiectiva sau rationala si ar putea pana la urma sa nege liberul acces la justitie al persoanei, datorita abuzurilor care s-ar putea savarsi de catre agentii organelor administrative.