O institutie publica de sanatate nu intra, in calitate de furnizor de servicii, in domeniul de aplicare al regimului de raspundere prevazut de Directiva privind raspunderea pentru produsele cu defect

Cu toate acestea, directiva permite statelor membre sa stabileasca un regim in temeiul caruia o institutie publica de sanatate trebuie sa repare, chiar si in lipsa vinovatiei acesteia, prejudiciul cauzat unui pacient de o defectiune a unui echipament sau a unui produs utilizat in cadrul ingrijirilor acordate

Directiva privind raspunderea pentru produsele cu defect¹ stabileste un principiu de raspundere obiectiva, neconditionata de existenta vinovatiei, potrivit caruia producatorul (fabricant al unui produs finit, producatorul oricarei materii prime sau fabricantul unei parti componente) este raspunzator pentru prejudiciul cauzat de un defect al produsului sau². Atunci cand nu poate fi identificat producatorul, orice furnizor al produsului este considerat drept producator, cu exceptia cazului in care acesta comunica persoanei prejudiciate, in termen util, identitatea producatorului sau a persoanei care i-a furnizat produsul.

Pe de alta parte, directiva nu aduce atingere drepturilor pe care persoana prejudiciata le poate exercita in conformitate cu normele legale privind raspunderea contractuala sau delictuala ori in temeiul unui regim special de raspundere existent la data notificarii acestei directive.

In dreptul francez, raspunderea institutiilor publice de sanatate fata de pacientii lor este guvernata, printre altele, de un principiu jurisprudential, stabilit de Conseil da��A�tat (Franta), la 9 iulie 2003, potrivit caruia o institutie publica de sanatate trebuie sa repare, chiar in absenta unei vinovatii a acesteia, prejudiciile cauzate unui pacient de o defectiune a unui echipament sau a unui produs utilizat in cadrul ingrijirilor acordate.

In speta, domnul Dutreux, care avea la data faptelor varsta de 13 ani, a suferit arsuri in cursul unei interventii chirurgicale efectuate in anul 2000 la Centre hospitalier universitaire (CHU) de BesanA�on (Franta). Aceste arsuri au fost cauzate de o saltea incalzita pe care pacientul a fost asezat si care prezenta defectiuni la sistemul de reglare a temperaturii. CHU de BesanA�on a fost obligat sa repare prejudiciul astfel produs.

Conseil d`A�tat, sesizat in recurs cu acest litigiu, intreaba Curtea cu privire la interpretarea directivei, solicitand sa se stabileasca daca regimul francez al raspunderii independent de existenta unei vinovatii a institutiilor de sanatate publica poate coexista cu regimul de raspundere a producatorului stabilit prin aceasta directiva.

In concluziile pe care le-a prezentat astazi, avocatul general Paolo Mengozzi constata, mai intai, ca legiuitorul Uniunii nu a prevazut instituirea, prin directiva, a unui regim de raspundere pentru produsele cu defect care sa cuprinda si furnizorii de servicii . De asemenea, nici Curtea nu s-a pronuntat in mod direct cu privire la extinderea domeniului de aplicare al directivei si la raspunderea furnizorului de servicii . Astfel, directiva acopera, in mod limitativ, doar raspunderea ``producatorului`` sau, daca este cazul, pe aceea a ``furnizorului`` unui produs cu defect. Desi prin directiva nu se defineste notiunea de ``furnizor``, acesta este perceput totusi ca fiind un intermediar care intervine in lantul de comercializare sau de distributie a acelui produs.

Or, in speta, nu este vorba de un consumator care dorea o saltea, ci de un pacient internat intr-un spital. In consecinta, siguranta saltelei defecte trebuie analizata in legatura cu prestarea de servicii de ingrijire in sine. Prin urmare, CHU de BesanA�on nu poate fi considerat distribuitor al saltelei cu defect si nu ar putea fi asimilat unui ``furnizor``, in sensul directivei.

Avocatul general concluzioneaza ca un furnizor de servicii - precum CHU de Besancon - nu poate fi asimilat ``furnizorului`` in sensul directivei. In consecinta, domeniul de aplicare al directivei nu se extinde la raspunderea furnizorului de servicii pentru prejudiciile cauzate de un produs cu defect in cadrul unei prestari de servicii .

Aceasta pozitie este conforma cu jurisprudenta³ Curtii potrivit careia directiva nu are vocatia de a reglementa de o maniera exhaustiva domeniul raspunderii pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defect, ci doar deschide calea spre o armonizare mai profunda.

In schimb, avocatul general subliniaza ca, pentru a garanta o protectie eficace a consumatorilor, directiva permite statelor membre sa stabileasca un regim national de raspundere a institutiilor publice de sanatate care utilizeaza echipamente sau produse cu defecte in cadrul unei prestari de servicii si care, procedand astfel, cauzeaza prejudicii beneficiarului prestatiei, - si anume pacientului -, institutiile mentionate avand totusi posibilitatea de a exercita o actiune in garantie in temeiul directivei impotriva producatorului.

De altfel, in speta, avocatul general remarca faptul ca aplicarea regimului national privind raspunderea furnizorului de servicii ar fi singura care ar permite acordarea in beneficiul pacientului a dreptului la reparare pentru arsurile cauzate de salteaua defecta. Astfel, intrucat aceste prejudicii au survenit in cursul unei interventii chirurgicale realizate la 3 octombrie 2000, actiunea persoanei prejudiciate impotriva ``producatorului`` saltelei defecte, in sensul directivei, ar fi prescrisa (termenul de prescriptie fiind de 10 ani).

Concluziile avocatului general in cauza C-495/10 Centre hospitalier universitaire de BesanA�on/Thomas Dutreux/Caisse primaire da��assurance maladie du Jura

¹ Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege si actelor administrative ale statelor membre cu privire la raspunderea pentru produsele cu defect (JO L 210, p. 29, Editie speciala, 15/vol. 1, p. 183).
² Prin notiunea de ``producator`` se intelege fabricantul unui produs finit, producatorul oricarei materii prime sau fabricantul unei parti componente, precum si orice persoana care, aplicandu-si numele, marca sau alt semn distinctiv pe produs, se prezinta drept producatorul acestuia.

³ Hotararea din 10 mai 2001, Veedfald (C-203/99); Hotararea din 4 iunie 2009, Moteurs Leroy Somer (C-285/08).