La nivelul UE, interzicerea pe etape a tigaretelor si a tutunului de rulat aromate este valida

Intreprinderea germana Planta Tabak produce si comercializeaza produse din tutun, in special tutun de rulat aromat.

Ea a solicitat la Verwaltungsgericht Berlin (Tribunalul Administrativ din Berlin, Germania) sa se constate ca anumite dispozitii din legislatia germana referitoare la interzicerea aromelor, la pozele socante si la interzicerea publicitatii aromelor nu se aplica produselor sale. Aceste dispozitii transpun Directiva din 2014 privind produsele din tutun¹, a carei validitate o contesta Planta Tabak.

Avand indoieli cu privire la validitatea si la interpretarea dispozitiilor relevante ale directivei, Verwaltungsgericht Berlin a adresat Curtii de Justitie o serie de intrebari. Prin hotararea Curtea constata ca interdictia introducerii pe piata, de la 20 mai 2016, a tigaretelor si a tutunului de rulat aromate, in masura in care volumul vanzarilor la nivelul Uniunii este mai mic de 3 % in categoria tigaretelor si a tutunului de rulat, si de la 20 mai 2020 in caz contrar este valida.

Faptul ca directiva nu precizeaza produsele al caror volum al vanzarilor reprezinta 3 % sau mai mult si ca nu prevede un procedeu concret pentru a le stabili nu inseamna ca directiva incalca principiul securitatii juridice. Procedura care trebuie urmata pentru a determina daca un anumit produs din tutun atinge limita de 3 % trebuie sa fie stabilita in conformitate cu dreptul intern al statului membru in cauza.

Distinctia in functie de volumul vanzarilor este justificata in mod obiectiv si, prin urmare, nu incalca principiul egalitatii de tratament. Astfel, legiuitorul Uniunii era indreptatit sa procedeze pe etape si sa acorde consumatorilor produselor care au un volum al vanzarilor ridicat timpul necesar pentru a trece la alte produse .

Interdictia introducerii pe piata a produselor din tutun care contin o aroma nici nu depaseste in mod vadit ceea ce este necesar pentru asigurarea unui nivel inalt de protectie a sanatatii umane, in special pentru tineri, si, prin urmare, nu incalca principiul proportionalitatii. Astfel, nu se contesta ca anumite arome sunt deosebit de atractive pentru acestia si ca faciliteaza inceperea consumului de tutun²

In ceea ce priveste perioadele de transpunere a directivei in dreptul national, Curtea precizeaza ca statele membre nu pot sa stabileasca perioade de transpunere complementare celor prevazute de directiva.

Curtea constata in aceasta privinta ca perioada de doi ani de care au dispus statele membre pentru a adopta dispozitiile necesare in vederea transpunerii directivei si pentru a garanta ca operatorilor economici in cauza le ramane suficient timp pentru a se adapta cerintelor acestei directive este suficienta in raport cu principiul proportionalitatii.

In ceea ce priveste interzicerea utilizarii informatiilor care se refera la gust, la miros, la aromatizanti sau la alti aditivi, Curtea precizeaza ca directiva impune statelor membre sa interzica utilizarea unor asemenea informatii chiar daca este vorba despre informatii fara caracter publicitar, iar utilizarea ingredientelor in discutie este in continuare permisa. Astfel, legiuitorul Uniunii nu a dorit sa faca distinctie intre informatii publicitare si informatii fara caracter publicitar.

In ceea ce priveste interdictia de a aplica la etichetarea pachetelor unitare, pe ambalajul exterior si pe produsul din tutun propriu-zis marci care se refera la o aroma, Curtea constata ca aceasta restrictie nu echivaleaza cu o privare de dreptul de proprietate, ci doar cu o limitare a acestuia. Astfel, directiva lasa titularilor unor asemenea marci comerciale libertatea de a le exploata in orice alt mod, precum in special prin intermediul vanzarii cu ridicata. In plus, avand in vedere ca produsele din tutun care au o aroma faciliteaza inceperea fumatului si afecteaza modelele de consum, aceasta interdictie este de natura sa le diminueze atractivitatea si raspunde unor obiective de interes general recunoscute de Uniune, contribuind la garantarea unui nivel inalt de protectie a sanatatii publice.

Hotararea in cauza C-220/17 Planta Tabak-Manufaktur Dr. Manfred Obermann GmbH & Co. KG/Land Berlin

______________

¹ Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre in ceea ce priveste fabricarea, prezentarea si vanzarea produselor din tutun si a produselor conexe si de abrogare a Directivei 2001/37/CE (JO 2014, L 127, p. 1, rectificare in JO 2015, L 150, p. 24).

² A se vedea Hotararea Curtii din 4 mai 2016, Polonia/Parlamentul si Consiliul (C-358/14; a se vedea de asemenea CP nr. 48/16). In plus, desi interdictia in cauza constituie o restrictie privind libera circulatie a marfurilor, o astfel de restrictie este justificata de punerea in balanta a consecintelor sale economice si a imperativului asigurarii unui nivel inalt de protectie a sanatatii umane.