Reducerea cheltuielilor excesive de executare din faza executarii silite

Cu alte cuvinte, este etapa finala a procesului civil, in care hotararile judecatoresti devin efective prin forta coercitiva a statului.

In cadrul executarii silite, se distinge intre debitul principal, reprezentand obligatia de plata stabilita prin titlul executoriu, si debitul accesoriu, care consta in cheltuielile de executare . Acestea din urma includ taxele de timbru, onorariul executorului judecatoresc, onorariul avocatului pentru faza executarii silite, onorariile expertului, traducatorului si interpretului (daca este cazul), cheltuielile pentru publicitatea procedurii, cheltuielile de transport si alte cheltuieli necesare desfasurarii executarii silite.

In acest context, executorul judecatoresc are atributia de a stabili cheltuielile de executare care se raporteaza la activitatea proprie, respectiv onorariul si cheltuielile efectuate in indeplinirea actelor de executare, potrivit tarifului prevazut de lege.

In acest sens, Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecatoresti reglementeaza limitele in cadrul carora se poate stabili onorariul, in functie de natura si complexitatea activitatii desfasurate.

Depasirea limitelor prevazute de Ordinul nr. 2550/2006 sau stabilirea unor cheltuieli de judecata nejustificate atrage posibilitatea interventiei instantei de judecata, care are competenta de a reduce motivat ori, in cazuri exceptionale, de a anula partial sau total actele de executare .

In ipoteza in care cheltuielile de executare sunt excesive sau nejustificate, persoanele interesate au posibilitatea de a formula o contestatie la executare, cale procedurala ce permite instantei sa verifice legalitatea si proportionalitatea cheltuielilor stabilite de executorul judecatoresc.

Contestatia la executare trebuie formulata de catre debitor in termen de 15 zile de la comunicarea actului de executare sau de la data la care partea interesata a luat cunostinta de aceste cheltuieli .

Potrivit dispozitiilor art. 451 alin. (2) din Codul de procedura civila, instanta poate dispune reducerea cheltuielilor de judecata atunci cand apreciaza ca acestea sunt vadit disproportionate fata de valoarea sau complexitatea cauzei, de volumul muncii prestate ori de conduita procesuala a partilor.

De asemenea, in cazuri exceptionale, instanta poate anula anumite sume incluse nelegal in acestea, atunci cand se constata ca nu corespund realitatii sau nu sunt dovedite. Un exemplu intalnit in practica este acela in care, in cuantumul cheltuielilor de judecata, a fost inclus onorariul unui avocat pentru faza executarii silite, desi din actele dosarului rezulta ca nu a existat o reprezentare juridica efectiva in aceasta etapa sau atunci cand in cuantumul cheltuielilor cu executarea a fost introdusa contravaloarea cheltuielilor pentru fotocopiere, desi acestea nu au existat.

In asemenea situatii, instanta poate constata caracterul nelegal al acestor cheltuieli si dispune excluderea lor din totalul sumelor datorate.

Ca urmare a acestei contestatii, instanta are competenta de a reduce motivat doar cheltuielile de executare considerate excesive, fara a influenta, insa, debitul principal, care ramane valabil si datorat in totalitate.

In concluzie, persoanele aflate in situatia in care cheltuielile de executare au fost stabilite excesiv sau nelegal au deschisa posibilitatea de a corecta aceste erori prin intermediul contestatiei la executare .