Decaderea si perimarea. Asemanari si deosebiri in privinta efectelor specifice

Decaderea este definita in literatura de specialitate ca fiind acea sanctiune procedurala care consta in pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a indeplini orice alt act de procedura, daca nu a fost respectat termenul imperativ prevazut de lege.

Perimarea este sanctiunea procedurala ce determina stingerea procesului in faza in care se gaseste, din cauza ramanerii in nelucrare, din vina partii, un anumit timp, prevazut de lege.

Asemanari

Observam ca principalul efect comun al celor doua institutii este pierderea dreptului partii de a se prevala de actele perimate sau de cele facute peste termen, ele fiind nule ca urmare a perimarii sau decaderii.

Deosebiri

1. Un efect specific al perimarii este dat de caracterul sau indivizibil. Astfel, perimarea atrage nulitatea actelor de procedura facute de toate partile din proces, in timp ce decaderea afecteaza numai actele partilor care le-a indeplinit tardiv.
2. Insa un element de diferentiere intre cele doua sanctiuni il reprezinta consecinta ce intervine in cazul perimarii a€“ desfiintarea atat a actelor subsecvente momentului implinirii termenului de perimare, cat si pe cele anterioare acestui moment a€“, in timp ce decaderea afecteaza numai actul tardiv si cele ulterioare lui, fara a atinge actele anterioare.
3. In caz de perimare, actele de procedura pot fi in principiu refacute, daca dreptul la actiune nu s-a prescris, in timp ce actul tardiv nu poate fi refacut decat daca se incuviinteaza cererea de repunere in termen;
4. Cand a intervenit perimarea, ineficacitatea actelor de procedura reprezinta o consecinta directa a acesteia, in ipoteza decaderii, nulitatea actelor de procedura e derivata