Acordare despagubiri. Prejudiciu cauzat de asigurat

In expunerea de motive a cererii introductive de instanta se arata ca la data de 6 decembrie 2010 autovehiculul marca MERCEDES BENZ, cu numar de inmatriculare - proprietatea reclamantei, a fost acrosat / in timp ce circula regulamentar / de autovehiculul marca ,,Dacia 1307 Da��a�� condus de D.I., angajat al societatii comerciale ,,S. T. S. `` - A.I.S.E. S., aceasta masina fiind asigurata de catre parata.
Potrivit sustinerii reclamantei, cererea de despagubire pe care a adresat-o paratei i-a fost respinsa, nejustificat din punctul de vedere al societatii reclamante pagubite, deoarece culpa producerii accidentului apartine exclusiv angajatului societatii asigurate.
Reclamanta mai arata ca a initiat procedura concilierii directe dar reprezentantii societatii parate nu s-au prezentat la data stabilita.
In drept s-au invocat prevederile art.112-114 si 274 Cod procedura civila; art.998 - 999 Cod civil; Legea nr.136/1995; art.1 alin.2 si 50 alin.3 din Ordinul nr.5/2010.
Reclamanta a timbrat actiunea cu suma de 427,68 lei taxa judiciara si 0,5 lei timbru judiciar.
Prin intampinarea atasata fila 28 si urmatoarele dosar, inregistrata la dosarul cauzei la data de 7 iulie 2011, parata a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Medias, din punctul de vedere al paratei litigiul trebuind sa fie judecat de instanta de la sediul paratei, respectiv Judecatoria Sibiu.
Pe fond a cerut respingerea actiunii ca neintemeiata.
In justificarea acestei pozitii procesuale se arata, in esenta, ca dinamica accidentului ce a dus la producerea pagubei nu este confirmata de complementaritatea avariilor.
Pe de alta parte, parata arata ca cuantumul pagubei este supraevaluat.
In concluzie, parata sustine ca nu poate acorda despagubirile cerute de societatea reclamanta deoarece nu este antrenata raspunderea sa.
Intampinarea s-a intemeiat in drept pe prevederile Legii nr.136/1995; Ordinul 21 /2009 a C.S.A. ; Codul civil si de procedura civila.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine cele ce urmeaza.
La data de 6 decembrie 2010 a avut loc un eveniment rutier in care au fost implicate doua vehicule :
primul marca ,,Mercedes Benza��a��, inmatriculat sub nr.-, proprietatea societatii reclamante si condus de martorul D. S.;
al doilea marca ,, Dacia 1307 Da��a��, inmatriculat sub numarul -, proprietatea societatii comerciale ,,S. T. S.a��a��- A.I.S.E. S. si condus de numitul D. I., intervenient in cauza.
Deoarece soferii implicati in accident au cazut de acord cu privire la faptul ca vinovatia apartine exclusiv conducatorului autovehiculului marca ,, Daciaa��a�� s-a procedat la intocmirea formalitatilor constatarii amiabile de accident ( fila 19 si urmatoarele dosar).
Potrivit declaratiei martorului D. S., conducatorul autovehiculului de tip autotractor proprietatea reclamantei, in timp ce acesta circula regulamentar a fost acrosat de celalalt sofer.
Intervenientul D. I. recunoaste, fara rezerve, starea de fapt ce se constituie in dinamica producerii accidentului si arata ca a existat un factor ce a favorizat coliziunea, si anume poleiul de pe sosea ( interogator fila 54-55 dosar).
In baza constatarii amiabile s-a deschis dosarul de dauna la data de 7 decembrie 2010, in care sunt descrise avariile suferite de bunul asigurat: parbriz, ornament stanga parbriz , oglinzile stanga - mare si mica -, paravant stanga, panou lateral stanga cabina si brat stanga oglinzi.
Aceste avarii au fost evidentiate de inspectorul constatator si in documentul de introducere in reparatie a vehiculului, eliberat la data de 7 decembrie 2010 ( fila 18 dosar).
La mai mult de 2 luni de la data avizarii daunei, si anume la 23 februarie 2011 parata a respins la plata cererea de despagubire, cu justificarea ca :,,amprentele de deformare la cele doua autovehicule nu sunt complementare, deci nu exista legatura de cauzalitate intre avariile autoutilitarei Dacia cu numar de inmatriculare - si autotractorul marca Mercedes cu numarul de inmatriculare - (a se vedea adresa fila 11 dosar).
Data fiind necesitatea utilizarii bunului avariat in cadrul firmei reclamanta a procedat la efectuarea reparatiilor, sens in care a apelat la o firma autorizata ,,M. S. a��a��S.R.L. M., cu care societatea parata avea un contract de colaborare in domeniul constatarii, repararii si lichidarii daunelor provenite din asigurarea facultativa si obligatorie auto ( fila 38 si urmatoarele dosar), prin urmare un service agreat de asigurator.
Potrivit comenzii - contract nr.739/7 decembrie 2010 si facturii nr.10.259/3.03.2011 costul lucrarilor de reparatii se ridica la suma de 5278,50 lei si a fost achitat de catre reclamanta cu ordinul de plata nr.540/9 martie 2011( fila 12-14 dosar).
Din coroborarea probelor administrate in cauza instanta nu a gasit aspecte care sa justifice efectuarea unor expertize privind dinamica producerii accidentului si respectiv evaluarea daunelor pretinse de partea reclamanta, si aceasta cu atat mai mult cu cat pana la dezbaterea fondului cauzei parata nu s-a confirmat dispozitiilor instantei de a depune la dosarul cauzei o copie certificata de pe intreg dosarul de daune. Parata a depus, totusi, aceste acte doar dupa ce cauza a ramas in pronuntare.
Chiar daca instanta nu a dispus - din oficiu - efectuarea acestor expertize, la termenul de judecata din 12 august 2011 reprezentanta paratei le-a solicitat, insa pronuntarea asupra acestora s-a prorogat pentru un termen ulterior, dupa administrarea celorlalte probe admise.
La termenul de judecata din 9 septembrie 2011 si respectiv cel din 3 septembrie 2011 reprezentantul paratei a lipsit si nu s-a mai sustinut cererea de probatiune, motiv pentru care instanta a procedat la acordarea cuvantului pe fond .
Nici la primul termen de judecata cu partile prezente si nici prin concluziile scrise depuse de parata aceasta nu a mai sustinut exceptia necompetentei teritoriale.
Dat fiind faptul ca prin incheierea din data de 8 iulie 2011( fila 43 dosar) instanta si-a stabilit competenta de solutionare a cauzei sub toate aspectele, exceptia necompetentei a fost respinsa implicit .
In conformitate cu prevederile art. 49 alin.1 din Legea nr.136/1995 : ``A�A�A�A�A�A�A�A�A�A�A�
Asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in conformitate cu: ``a``legislatia in vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despagubire dintre cel prevazut in legislatia respectiva si cel prevazut in contractul de asigurare;a��``,prin norme ale C.S.A. fiind stabilitea�� nivelul despagubirilor, condi?iile de plataa��etc. (art.53 din acela?i act normativ).
Ordinul nr.21/18 decembrie 2008 emis de Comisia de S. a A. statueaza in art. 5 faptul ca `` completarea si semnarea formularului``Constatare amiabila de accident ``nu reprezinta o recunoastere a raspunderii conducatorilor auto, ci un cumul de elemente si fapte care vor contribui la solutionarea dosarelor de dauna.
Din actele dosarului rezulta ca paguba suferita de catre reclamant se incadreaza in limitele prevazute de art. 24 alin. 2 lit. ``a`` din Ordinului C.S.A. nr. 5/2010; ca pretentiile reclamantului sunt dovedite deoarece art. 26 din acelasi act normativ admite folosirea oricarui mijloc de proba; cazul din speta nu se incadreaza in nici una din excluderile prevazute de art. 27 si 28b din ordin, persoana prejudiciata/reclamantul nefiind culpabil de producerea accidentului si nici de majorarea prejudiciului dar si ca firma care a executat partial reparatiile si a intocmit devizul este autorizata conform art. 50 din ordin .
Asa fiind si cum potrivit prevederilor art. 45 alin. 1 pct. 3 din ordinul nr. 5/2010: `` Despagubirile se stabilesc prin hotarare judecatoreasca, in cazul in care: a��3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana raspunzatoare de producerea prejudiciului, la cauzele si imprejurarile producerii accidentului, precum si la cuantumul prejudiciilor produse .``, instanta gaseste actiunea reclamantului intemeiata.
In raport de considerentele de fapt si de drept sus enuntate instanta gaseste actiunea intemeiata si o va admite integral, astfel cum s-a cerut.
Retinand culpa procesuala exclusiv in sarcina paratei, in baza prevederilor art.274 din Codul de procedura civila acesta va fi obligat sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 2288,18 lei, ce reprezinta taxa de timbru proces si onorariu avocat, justificat cu acte .