Constatarea nulitatii absolute a procesului verbal. Circularea pe drumul public cu un autoturism avand defectiuni la sistemul de iluminare

In sustinerea plangerii contraventionale, petentul a aratat ca in mod nelegal a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.101 alin.1 pct.11 din OUG 195/2002, in sensul ca a ciculat pe drumul public cu cun autoturism avand defectiuni la sistemul de iluminare, intrucat defectiunea ce viza becul pentru faza scurta s-a produs in momentul in care autoturismul era in miscare si cel mai probabil datorita denivelarilor existente pe drumul public pe care rula, defectiunea fiind remediata in momentul sesizarii defectiunii de catre agentul constator
Totodata petentul a invocat nulitatea absoluta a procesului verbal de contraventie cu motivarea ca acesta nu a fost intocmit cu respectarea prevederilor art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 in sensul ca nu cuprinde mentiunile obligatorii privind ocupatia si locul de munca precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei fiind de altfel incalcate si dispoz art.16 pct.7 din acelasi act normativ privind obligatia agentului constatator de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni.
In subsidiar, petentul a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale in cuantum de 402 lei cu sanctiunea avertismentului in raport de prevederile art.7 alin.2 si 3 coroborat cu art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 care permit aplicarea sanctiunii avertismentului in raport de gravitatea faptei chiar si atunci cand acesata sanctiune nu este prevazuta de textul de lege care sanctioneaza contraventia avand in vedere si circumstantele personale ale petentului care nu a mai fost sanctionat contraventional , veniturile modeste ale acestuia precum si comportamentul sau ulterior comiterii faptei in sensul ca a remediat imediat defectiunea la sistemul de iluminare.
A mai aratat petentul ca va proba cu martori in fata instantei de judecata .
Intimatul, legal citat, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata, aratand ca la data de 09.09.2011 petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 402 lei pentru savarsirea faptei prevazute de art. de art. 101 alin.1 pct.11 din OUG 195/2002 constand in acea ca a condus autospeciala marca FHT cu nr de inmatriculare PH-60-TYC avand defectiuni la sistemul de iluminat. Se mai precizeaza faptul ca in conformitate cu art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 abaterea contraventionala a fost constatata cu propriile simturi asa cum rezulta din raportul detaliat al agentului constatator.
Intimata a invederat faptul ca petentul a refuzat semnarea procesului, imprjurare confirmata de martorul asistent R.D.
In drept, intimata a invocat dispozitiile O.U.G. nr. 195/2002.
In aparare intimatul a depus la dosar copia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, procesul verbal privind comunicarea prin afisare, raportul detaliat al agentului constatator si fisa de cazier contravetional.
Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru in baza art.15 lit.i din Legea 146/1997 si art.36 din O.G. nr.2/2001.
Analizand plangerea dedusa judecatii, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 8501069/09.09.2011 emis de Sectia de Politie nr.6 Ciorani jud.Prahova, petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in suma de 402 lei pentru savarsirea faptei prevazute de art. 101/1/11 din OUG 195/2002, constand in acea ca a condus autospeciala marca FHT cu nr de inmatriculare PH-60-TYC avand defectiuni la sistemul de iluminat.
Cu privire la competenta materiala si teritoriala de solutionare a plangerii, care este una absoluta, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecatoria Mizil este competenta, intrucat locul savarsirii faptei este in com Ciorani, iar litigiul este de competenta judecatoriei.
De asemenea, instanta retine ca plangerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta investita cu solutionarea plangerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii .
Asupra cazurilor de nulitate absoluta invocate de petent in cuprinsul cererii, instanta retine ca lipsa mentiunilor prevazute art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 privind ocupatia si locul de munca precum si mentiunile privind aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei sunt de natura a atrage nulitatea relativa a procesului verbal, conditionata de existenta unei vatamari cum este de altfel si in cazul nerespectarii dispoz art.16 pct.7 din acelasi act normativ privind obligatia agentului constatator de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni (care nu a fost dovedita de petent).
In speta, petentul nu a dovedit vreo vatamare in drepturile sale recunoscute de lege ca urmare a lipsei mentiunilor agentului constatator privind lipsa mentiunilor prevazute art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 privind ocupatia si locul de munca precum si mentiunile privind aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei sau privind obligatia agentului constatator de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni, iar pe parcursul procesului ar fi avut posibilitatea de a-si face apararile necesare, prezentand imprejurari relevante referitoare la situatia de fapt, dar acesta nu s-a prezentat.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca orice sistem juridic cunoaste prezumtiile de fapt si de drept, inclusiv prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie. Instanta europeana a stabilit ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea , exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante sa nu depaseasca anumite limite si sa le foloseasca intr-o maniera rezonabila, tinand cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare.
De asemenea Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata in concret reclamantului intr-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie ( cauza Bouamar c Frantei).
In cauza dedusa judecatii s-a retinut prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie, tocmai pentru ca retinerea faptei contraventionale si aplicarea pedepsei se intemeiaza pe faptele si imprejurarile constatate personal de catre reprezentantul intimatei .
Procesul verbal de contraventie nu este doar un act de acuzare ci si un mijloc de proba .
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordanta cu exigentele unui proces echitabil , de vreme ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitate si temeinicia procesului verbal de contraventie. Prin urmare, instanta nu porneste de la ideea preconceputa ca persoana sanctionata contraventional este vinovata, ci mentinerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificari asupra tuturor consemnarilor actului sanctionator.
Situatia de fapt constand in acea ca petentul a condus autospeciala marca FHT cu nr de inmatriculare PH-60-TYC avand defectiuni la sistemul de iluminat este stabilita in procesul verbal de contraventie pe baza constatarilor personale ale agentului instrumentator, ceea ce constituie o proba din punct de vedere juridic, insa acest act sanctionator nu stabileste si vinovatia petentului, acest aspect fiind stabilit ulterior, in cursul judecatii, in conditiile respectarii principiilor fundamentale ale procesului civil.
Situatia de fapt retinuta de agentul sanctionator nu a fost infirmata prin administrarea probei cu inscrisuri .
Instanta, in lipsa oricarei probe (in cond in care in conf cu art. 129 alin. 1 Cpciv si art. 1169 Cciv, contestatoarei ii incumba sarcina acesteia) nu poate retine apararile contravenientei potrivit caruia defectiunea la sistemul de iluminare s-a produs datorita starii degradabile a drumului public parcurs precum si faptul remedierii de indata a defectiunii sesizate de agentul constator.
In situatia sanctionarii contraventiei constand in fapta comisiva, astfel cum este si situatia de fata, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situatie de fapt care a condus la incheierea procesului verbal de contraventie si care a condus in mod rezonabil la ridicarea unei acuzatii bazate pe imprejurari de fapt ce necesita explicatii fundamentate pe probe din partea celui sanctionat. Prin urmare in astfel de cazuri constand in contraventii comisive, sarcina probei in procesul civil este inversata prin mecanismul de functionare a prezumtiei simple, astfel incat aceasta trece asupra partii impotriva careia este stabilita prezumtia .
Procesul verbal nu stabileste si vinovatia petentului, ci aceasta va fi stabilita in urma unui proces civil, pe baza probelor administrate, si pornind de la situatia de fapt constatata personal de agentul instrumentator.
Astfel, in cauza Bruckner c Austriei Curtea a stabilit ca petentei nu i s-a incalcat dreptul la un proces echitabil prin sanctionarea sa contraventionala, intrucat in masura in care acuzarea a stabilit aplicabilitatea actului sanctionator la situatia constatata, este rezonabil ca reclamanta sa faca ea insesi dovada ca a adoptata toate masurile pentru respectarea legii si pentru evitarea savarsirii unei contraventii.
Dat fiind ca procesul verbal de contraventie contine constatarile personale ale agentului instrumentator, el face dovada situatiei de fapt ce a dus la incheierea sa, in mod analog unui proces verbal de constatare a infractiunii flagrante. In acest caz, simpla sustinere a petentului in sensul ca fapta nu corespund adevarului nu este suficienta, atata timp cat el nu aduce probe ori nu invoca indicii credibile pentru a rasturna prezumtia simpla de temeinicie a actului sanctionator.
In cauza Gaucher c Frantei, Curtea Europeana a stabilit, in motivarea deciziei de inadmisibilitate a plangerii, ca este adevarat ca sarcina probei incumba acuzarii si dubiul profita celui acuzat, dar simpla negare a comiterii contraventiei nu este suficienta pentru a-l exonera de raspundere, acesta neaducand nicio dovada sau un indiciu pertinent care sa confere veridicitate acestei afirmatii.
Dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, a decis CEDO in cauza Anghel c Romaniei. In acest context Curtea mentioneaza ca prezumtiile de fapt (precum cea de temeinicie a procesului verbal) sau de drept opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de conventie, in masura in care statul respecta limitele rezonabile avand in vedere importanta scopului urmarit dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Vostberga Taxi Aktiebolag si Vulic c Suediei).
Limitele rezonabile ale prezumtiei de temeinicie de care se bucura procesul verbal de contraventie, tocmai pentru ca se intemeiaza pe fapte si imprejurari constate personal de catre reprezentantul intimatei au fost respectate in aceasta cauza, intrucat dreptul la aparare al petentului a fost respectat . Acesta din urma a avut posibilitatea de a propune probe in cursul judecatii si de a formula toate apararile pe care le-a considerat de cuviinta impotriva actului sanctionator .
Intrucat pe parcursul judecatii petentul nu a facut dovada existentei unei alte situatii de fapt decat cea mentionata in procesul verbal de contraventie si intrucat in speta nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal contestat, instanta apreciaza ca forta probanta a acestuia nu a fost inlaturata, el bucurandu-se in continuare de prezumtia de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
Verificand proportionalitatea sanctiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei savarsite, in acord cu disp art. 5 coroborat art. 21 alin. 3 OG 2/2001, pentru determinarea acesteia se va tine seama de imprejurarile in care fapta a fost savarsita, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.
Astfel, instanta apreciaza ca amenda contraventionala in cuantum de 402 lei nu respecta principiul proportionalitatii cu gradul de pericol social al faptelor savarsite in conditiile in care intimata nu a facut dovada unor circumstante care sa impuna aplicarea acestei sactiuni excesive cat timp exista lumina la ora 07 dimineata ,autoturismul fiind vizibil pe drumul public.
Astfel, in temeiul disp art. 34 coroborat cu art. 7 OG 2/2001 instanta urmeaza a dispune inlocuirea sanctiunii contraventionale principale a amenzii de 402 lei pentru fiecare dintre fapta prev de art 101 alin.1 pct.11 din OUG 195/2002 cu sanctiunea avertismentului avand in vedere prevederile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede ca avertismentul se aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor respective nu prevede in mod expres aceasta sanctiune).