Respingere drept la indemnizatie de somaj. Cauza neplatii poate fi asimilata unei situatii de forta majora

In motivarea contestatiei a aratat ca prin decizia mentionata i s-a respins dreptul la indemnizatie de somaj, solicitat prin cererea nr. a��, pe motivul ca nu indeplineste conditiile privind stagiul minim de cotizare de 12 luni in ultimele 24 de luni premergatoare datei inregistrarii cererii, desi prin sentinta civila nra��., ramasa definitiva, irevocabila si executorie, Tribunalul a hotarat anularea deciziei de concediere nr. emisa de CD si a dispus reintegrarea sa in functia detinuta anterior desfacerii contractului de munca si obligarea AJOFM sa ii plateasca despagubiri banesti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective; AJOFM a refuzat sa puna in executare sentinta civila si pentru a evita consecintele legale ale acestui act a dispus reintegrarea sa scriptica pe perioada ... fapt ce i-a fost comunicat prin adresa nr. prin aceeasi adresa i s-a comunicat si faptul ca despagubirile banesti conform sentintei civile nr. a�� urmeaza a-i fi platite esalonat in perioada 2012-2014; ulterior comunicarii masurii de reintegrare scriptica a fost emisa dispozitia nr. a�� privind incetarea indemnizatiei de somaj, ca urmare a incadrarii in munca pe o perioada mai mare de 12 luni, cu adnotarea ca este debitoare AJOFM cu suma de 10828 lei, contravaloarea indemnizatiei de somaj de care a beneficiat in perioada ...; prin decizia nr. a�� i s-a adus la cunostinta faptul ca incepand cu 16.06.2010 a fost concediata din nou; ulterior i s-au solicitat documentele necesare intocmirii unui nou dosar de acordare a indemnizatiei de somaj, lucru pe care l-a facut prin cererea in urma careia s-a emis decizia contestata.
Contestatoarea a sustinut ca nepunerea in executare efectiva, de catre AJOFM, a sentintei civile nr. a avut consecinta incalcarea prevederilor art. 26 si 27 din Legea nr. 76/2002 actualizata si ale art. 40 pct. 2 lit. f din Codul Muncii; aceasta are ca efect privarea sa de dreptul la protectie sociala, conferit de art. 41 din Constitutia Romaniei si de art. 48 din Legea nr. 76/2002 actualizata; neindeplinirea cu rea-credinta, de catre angajatorul AJOFM, a obligatiilor ce-i reveneau conform Legii 76/2002 si Codului Muncii este probat prin adeverinta nr. a��, unde la rubrica numarul si data declaratiei lunare privind evidenta nominala a asiguratilor si obligatiilor de plata la bugetul asigurarilor pentru somaj este mentionata sentinta civila nr. ; in carnetul sau de munca, AJOFM a inscris ca in perioada 01.02.2009-15.06.2010 a fost angajata acestei institutii in calitate de inspector de specialitate, pe cale de consecinta indeplinind conditiile prevazute de art. 17 pct. l lit. a si art. 19 lit. a din Legea 76/2002 care ii confera dreptul la indemnizatie de somaj; faptul ca nu indeplineste conditiile privind stagiul minim de cotizare de 12 luni in ultimele 24, premergatoare datei inregistrarii cererii nu ii este imputabil, intrucat angajatorul AJOFM avea obligatia platii acestor contributii.
In drept contestatoarea si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 26 si 27 din Legea 76/2002 actualizata, ale art. 281-282 raportat la art. 40 pct. 2 lit. f Codul Muncii si ale Legii 554/2004, iar ca proba a celor sustinute a depus acte .
Instanta de fond a retinut ca art. 34 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 (forma in vigoare la data emiterii deciziei contestate) stabilea ca somerii prevazuti la art. 17 alin. 1 beneficiaza de indemnizatie de somaj daca indeplinesc cumulativ o serie de conditii, printre care si cea mentionata la lit. a, respectiv de a avea un stagiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni premergatoare datei inregistrarii cererii.
Potrivit art. 5 pct. V prin stagiu de cotizare se intelegea perioada in care s-a platit contributia de asigurari pentru somaj atat de catre asigurat, cat si de angajator sau, dupa caz, numai de catre asigurat.
De asemenea, conform art. 37 alin. 1, constituia stagiu de cotizare perioadele in care angajatii sau, dupa caz, si angajatorii au platit contributii de asigurari pentru somaj in sistemul asigurarilor pentru somaj in Romania, precum si in alte tari, in conditiile stabilite prin acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte .
Se retine, asadar, ca pentru a beneficia de indemnizatia de somaj, contestatoarea trebuia sa aiba platita efectiv contributia de asigurari pentru somaj pentru cel putin 12 luni din perioada 24.06.2008 - 24.06.2010.
Aceasta contributie nu a fost insa platita decat pentru 7 luni si 7 zile .
Din adeverinta nr. emisa de AJOFM reiese ca, pe langa aceasta perioada, contestatoarea a mai fost incadrata in munca si in perioada 01.02.2009-16.06.2010, conform sentintei civile nr. a Tribunalului, definitiva si irevocabila.
Prin sentinta mentionata s-a anulat decizia nr. 17/12.01.2009 emisa de intimata AJOFM in calitate de angajator si s-a dispus reintegrarea contestatoarei in postul detinut anterior concedierii, cu obligarea intimatei la plata de despagubiri banesti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii, pana la data reintegrarii efective.
In aceasta situatie instanta a constatat ca, potrivit art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002, pentru perioada 01.02.2009-16.06.2010 contestatoarea a fost asigurata obligatoriu in sistemul asigurarilor pentru somaj, avand obligatia sa plateasca contributiile de asigurari pentru somaj asa cum prevede art. 18 alin. 3 din lege.
La randul sau, potrivit art. 21 intimata AJOFM, in calitate de angajator, avea obligatia sa depuna, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza drepturile salariale si/sau veniturile de natura acestora, la agentia pentru ocuparea fortei de munca in a carei raza teritoriala isi au sediul sau domiciliul, declaratia lunara privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de plata la bugetul asigurarilor pentru somaj.
Intimata a recunoscut ca pentru perioada 01.02.2009-16.06.2010 nu s-au platit contributia individuala si cea datorata de angajator, dar a justificat aceasta prin faptul ca CD a aprobat executarea sentintei civile nr. a�� tinandu-se seama de dispozitiile OUG 71/2009 modificata, care a esalonat plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti pe durata anilor 2012-2014.
Intr-adevar, prin adresa nr. a�� a facut trimitere la dispozitiile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, asa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 45/2010 si conform carora plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale sau de natura salariala in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 45/19.05.2010, se realizeaza esalonat in perioada 2012-2014.
Vazand aceste prevederi legale instanta a apreciat ca intimata a fost in imposibilitate sa vireze integral, la bugetul asigurarilor pentru somaj, contributiile aferente drepturilor salariale cuvenite contestatoarei pentru perioada 01.02.2009-16.06.2010, iar cauza neplatii poate fi asimilata unei situatii de forta majora.
Or, potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 (forma in vigoare la data emiterii deciziei contestate) ``Constituie stagiu de cotizare si perioadele in care angajatorul nu a platit contributia la bugetul asigurarilor pentru somaj si se afla in procedura de executare silita, reorganizare judiciara, faliment, inchidere operationala, dizolvare, lichidare, administrare speciala sau nu si-a achitat contributiile datorita unor situatii de forta majora``.
In consecinta, conform articolului citat, pentru contestatoare reprezinta stagiu de cotizare si perioada 01.02.2009-16.06.2010, astfel ca este indeplinita conditia prevazuta de art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002.
De altfel, actuala forma a Legii nr. 76/2002 nici nu mai prevede conditia platii efective a contributiei de asigurari de somaj pentru ca perioada in care era datorata sa constituie stagiu de cotizare, art. 5 pct. V si art. 37 stabilind ca reprezinta stagiu de cotizare perioadele in care angajatii sau, dupa caz, si angajatorii au datorat contributii de asigurari pentru somaj.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata CD considerand-o netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive :
- Este gresita interpretarea data de instanta de fond fortei majore, pe care o asimileaza ca fiind intrarea in vigoare a doua legi care au reglementat si reglementeaza si acum plata drepturilor salariale sau de natura salariala recunoscute prin hotarari judecatoresti.
- O asemenea interpretare a legii in materia cazului de forta majora nu poate fi acceptata si primita deoarece este facuta in afara prevederilor legale, a ceea ce prevede in stiinta dreptului ca se poate numi forta majora, dar si cu acceptiunea care se da fenomenului de forta majora in doctrina si practica.
- Este adevarat ca legea in vigoare nu mai conditioneaza acordarea dreptului si a platii indemnizatiei de somaj de plata contributiilor, insa aceasta nu se aplica si cauzei de fata deoarece la respingerea prin decizie a platii indemnizatiei de somaj, legea in vigoare nu continea o asemenea dispozitie.
Instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Problema ce trebuie analizata in cauza daca prima instanta a interpretat corect disp.art.34 al.2 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, aplicabile la data emiterii adeverintei nr. modificata prin dispozitia nr.6/13.07.2010.
Potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.76/2002 forma in vigoare la data emiterii deciziei contestate constituie stagiu de cotizare si perioadele in care angajatorul nu a platit contributii la bugetul asigurarilor pentru somaj si se afla in procedura de executare silita, reorganizare juridica, faliment, inchidere operationala, dizolvare, lichidare, administrare speciala sau nu si-a achitat contributiile datorita unor situatii de forta majora.
Din analiza textului de lege rezulta fara dubiu ca perioadele in care angajatorul nu a platit contributii la bugetul asigurarilor pentru somaj datorita unor situatii de forta majora, constituite stagiu de cotizare.
Instanta va analiza daca recurenta se regaseste in situatia reglementata la art.34 alin.2 din Legea nr.76/2002.
Prin decizia nr. a�� modificata prin dispozitia nr.6/13.07.2010 emisa de recurenta AB, s-a respins dreptul la indemnizatia de somaj al contestatoarei.
In decizia contestata, s-a retinut ca in ultimele 24 de luni premergatoare datei inregistrarii cererii contestatoarea a realizat un stagiu de cotizare de 7 luni si 7 zile .
Pentru a beneficia de indemnizatia de somaj intimata contestatoare trebuia sa aiba platita efectiv contributia de asigurari sociale pentru somaj cel putin 12 luni din perioada 24.06.2008-24.06.2010.
Insa, contributia a fost platita doar pentru 7 luni si 7 zile .
Recurenta a recunoscut ca pentru perioada 10.02.2009-16.06.2010 nu a platit contributia individuala si cea datorata de angajator deoarece CD a aprobat executarea sentintei civile nr., tinandu-se seama de disp. OUG nr.71/2004 modificata, care a esalonat plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti pe durata anilor 2012-2014.
De asemenea in adresa nr. face trimitere la disp.art.1 al.1 din OUG nr.71/2009 modificata prin OUG nr.45/2010, conform carora plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale sau de natura salariala in favoarea persoanelor din sectorul bugetar, devenind executorie pana la intrarea in vigoare a OUG nr. 45/2010, se realizeaza esalonat in perioada 2012-2016.
Analizand aceste dispozitii legale, Curtea apreciaza ca recurenta a fost in imposibilitate sa vireze integral la bugetul asigurarilor pentru somaj contributiile aferente drepturilor salariale cuvenite intimatei contestatoare pentru perioada 1.02.2009-16.06.2010, iar cauza neplatii poate fi asimilata unei situatii de forta majora, cum corect a retinut si instanta de fond .
Pentru intimata contestatoare reprezinta stagiu de cotizare si perioada 1.02.2009-16.06.2010, fiind indeplinita conditia prev. de art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea apreciaza ca prima instanta a interpretat corect disp.art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2006, forma in vigoare la data emiterii deciziei contestate.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este intemeiat.
De fapt, instanta de fond a retinut in considerente ca actuala forma a Legii 76/2002 nu mai prevede conditia platii efective a contributiei de asigurari de somaj pentru perioada in care era datorata sa constituie stagiu de cotizare art.5 pct.V si art.37 stabilind ca reprezinta stagiu de cotizare perioadele in care angajatii sau, dupa caz, si angajatorii au datorat contributii de asigurari pentru somaj.
Insa, prima instanta a analizat dispozitia contestata prin disp.art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002, forma in vigoare la data emiterii dispozitiei retinand ca este indeplinita conditia prevazuta de textul de lege susmentionat, contrar celor sustinute de recurenta.