Contestatie impotriva sanctiunii disciplinare

A aratat ca este angajata intimatei indeplinind functia de contabil sef.

Prin decizia contestata s-a decis sanctionarea sa cu diminuarea salariului cu 10 % pentru luna aprilie 2010.

A aratat ca decizia este nula absolut invocand prevederile art.251 alin.1 din Codul Muncii raportat la faptul ca angajatorul nu a efectuat o cercetare disciplinara.

A mai invocat ca decizia este nula si deoarece la emiterea ei nu au fost respectate dispozitiile art.252 alin.2 din Codul Muncii in sensul ca aceasta nu cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de lege.

Pe fondul cauzei, a solicitat anularea deciziei ca neintemeiata.

A aratat ca angajatorul a sanctionat-o netemeinic pentru neindeplinirea normei de munca si a sarcinilor ce decurg din functia sau postul stabilit si asumarea raspunderii referitoare la indeplinirea lor fata de conducerea societatii.

In decizia contestata nu sunt precizate care sarcini de serviciu nu au fost respectate si care au avut drept consecinta sanctionarea cu diminuarea salariului si in luna iunie si iulie.

In drept, a invocat art.268 alin.1 lit.b din Codul Muncii.

La contestatie a fost atasata adresa nr.1325 din 18.04.2012 emisa de catre intimata.

Legal citata, intimata nu a formulat intampinare.

In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri .

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca:

Prin adresa inregistrata sub nr.1325 din 18.04.2012, contestatoarei i s-a adus la cunostinta ca se face vinovata de incalcarea dispozitiilor Regulamentului intern, cap. III art.7 lit.b, referitor la realizarea normei de munca si a celorlalte sarcini ce decurg din functia sau postul stabilit si asumarea raspunderii referitoare la indeplinirea lor fata de conducerea societatii.

Se arata in adresa ca aceasta abatere este grava si constituie neindeplinirea criteriului calitativ de salarizare si ca societatea a luat decizia penalizarii cu 10 % din salariul aferent lunii aprilie a anului 2012 in conformitate cu Regulamentul de salarizare Holding Atlassib valabil ( f.4 ds.).

Instanta constata ca, adresa mentionata reprezinta in fapt o decizie prin care contestatoarei i s-a aplicat sanctiunea de reducere a salariului cu motivarea ca aceasta ar fi savarsit o abatere disciplinara pentru neindeplinirea normei de munca si a celorlalte sarcini.

Potrivit art.251 alin.1 din Legea 53/2003, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura - cu exceptia celei prevazute la art.248 alin.1 lit.a - nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare.

Alineatul 2 al aceluiasi articol stabileste ca, in vederea desfasurarii cercetarii, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

De asemenea, potrivit art.268 alin.2 din Legea 53/2003, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de catre salariat;

c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art.251 alin.3, nu a fost efectuata cercetarea;

d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;

e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;

f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Din cuprinsul deciziei nr.1325 din 18.04.2012 nu rezulta ca angajatorul si-a indeplinit obligatia prevazuta de textele de lege mentionate.

Astfel, in continutul adresei nu sunt efectuate referiri in legatura cu fapta ce constituie abatere disciplinara prin indicarea elementelor de identificare a acestei fapte constand in momentul savarsirii ei, imprejurarile savarsirii, modalitatea de savarsire, respectiv indicarea atributiunilor care nu au fost indeplinite.

De asemenea, nu este indicat faptul ca ar fi fost efectuata o cercetare disciplinara prealabila cu convocarea contestatoarei in vederea formularii de aparari.

Prin urmare, nu sunt cuprinse nici motivele pentru care ar fi fost inlaturate apararile salariatei sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea. Decizia nu prevede nici termenul in care sanctiunea poate fi contestata si nici instanta competenta careia salariata i se poate adresa .

Prin urmare, instanta constata ca la emiterea deciziei, unitatea angajatoare nu a respectat prevederile art.251si art. 252 din Legea 53/2003.

Va constata, potrivit dispozitiilor legale mentionate ca decizia este nula absolut astfel ca va admite contestatia formulata impotriva deciziei nr.1325 din 18.04.2012 emisa de intimata si va anula aceasta decizie .