Coregraf. Drepturi banesti acordate in baza Legii 8/1996

Prin sentinta civila nr.1947/AI/14.10.2009 pronuntata de T r i b u n a l u l T i m i s in dosarul nr(...) a fost admisa cererea formulata de reclamantul B. E. A impotriva paratului TEATRUL PENTRU COPII SI TINERET ``N.``; prin aceeasi sentinta a fost respinsa cererea de chemare in garantie formulata de parat impotriva chematei in garantie E. M. E..

In consecinta, paratul a fost obligat la plata catre reclamant a sumei de 4000 lei, suma ce va fi actualizata la data platii efective.

Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata drepturilor banesti, cu titlu de onorariu, in cuantum de 4 000 lei, drepturi ce i se cuvin pentru executarea prestatiilor stabilite prin Contractul nr.41 din 07.12.2007 - contract incheiat in conditiile Legii 8/1996; obligarea paratului la plata daunelor de 171 lei rezultate prin indexarea si actualizarea sumei de plata cu rata inflatiei, de la data scadentei, respectiv 21.12.2007 si pana la 30.07.2008; obligarea paratului la plata catre reclamant a daunelor ce au rezultat prin indexarea si actualizarea sumei de plata cu rata inflatiei, de la data de 30.07.2008 si pana la efectuarea efectiva a platii catre reclamant.

In motivare, a aratat ca, in calitate de coregraf, a incheiat cu parata in data de 07.12.2007 un contract de prestatie artistica avand numarul 41, contract incheiat, asa cum rezulta si din art.3 pct.3.2.7. in baza Legii nr. 8/1996, prin care se obliga sa realizeze pentru aceasta coregrafia spectacolului-"C O.`` in regia lui I. E. J., spectacol ce avea data premierei fixata la 11.12.2007 si un spectacol la data de 16.12.2007.

Desi reclamantul si-a indeplinit obligatiile contractuale, paratul refuza sa-si execute contraprestatia stabilita prin contract .

In drept, a invocat dispozitiile art. 2,7,43,61 al.2 si urm. din Legea nr.8/1996, art. 969 Cod civil, art.82 Cod procedura civila.

Pe cale de intampinare, paratul a solicitat respingerea actiunii, invederand ca institutia parata este una publica, sub autoritatea Consiliului Judetean T, fiind incidente dispozitiile Legii nr.500/2002; a mai aratat ca neefectuarea platii s-a datorat atitudinii culpabile a contabilului sef. Cu privire la acesta din urma, paratul a formulat cerere de chemare in garantie solicitand ca, in situatia in care va cadea in pretentii, aceasta sa fie obligata la plata sumelor solicitate de reclamant.

In motivare a invocat imprejurarea ca, in calitate de contabil sef al institutiei, doamna E. M. E. a fost desemnata sa exercite controlul financiar preventiv propriu al institutiei pentru anul 2008, pana la acea data tot chemata in garantie fiind desemnata sa efectueze controlul financiar preventiv propriu prin Decizia directorului nr. 25 din 02.06.2003.

Pentru aceasta activitate, persoana desemnata sa efectueze controlul financiar preventiv propriu a beneficiat de un spor pentru complexitatea muncii de 20% aplicat la salariul de baza brut lunar.

Contractul in litigiu nu a fost semnat si de catre chemata in garantie, in calitate de contabil sef al U. N. si cu toate ca s-au purtat discutii verbale intre director si contabil sef in vederea semnarii contractului de catre chemata in garantie, desi s-a depus si de catre consilierul juridic adresa scrisa in sensul semnarii contractelor (Adresa nr. 910/18.12.2007), chemata in garantie a raspuns prin adresa nr. 911/19.12.2007 ca institutia parata nu este abilitata sa incheie contracte in baza Legii nr. 8/1996, precizand ca fiind obligatorie incheierea acestor contracte prin D. B, prin acest raspuns dand o evidenta dovada de tergiversare a contrasemnarii contractului, dat fiind ca in scurt timp urma sa se incheie anul bugetar.

In final, paratul concluzioneaza ca refuzul din partea chematei in garantie de a semna contractul nu poate fi retinut, in aceasta situatie fiind vorba, ori de rea vointa ori de necunoasterea Legii nr. 8/1996, cu atat mai mult cu cat este principala lege in baza careia artistii presteaza serviciile lor.

Mai sustine paratul ca a facut demersuri si ulterior cu propunerea de achitare a contractului de prestatie artistica nr.41/07.12.2007, prin adresa nr.21/11.01.2008, insa chemata in garantie a ramas in pasivitate refuzand sa semneze contractul .

In drept paratul a invocat prevederile art. 115 C.proc.civ, art. 60 - 63 C.proc.civ., O.G. nr. 119 din 31 august 1999, privind controlul intern si controlul financiar preventiv, republicata, Legii nr. 500/2002 privind finantele publice.

Din examinarea probelor administrate, instanta a retinut ca intre reclamant si parat s-a incheiat in temeiul Legii nr.8/1996 contractul de prestatie artistica nr. 41/7.12.2007 in baza caruia reclamantul se obliga sa execute coregrafia unui spectacol contra unei remuneratii de 4000 lei brut ce urma sa fie achitata de paratul-beneficiar.

Desi reclamantul si-a indeplinit obligatia(aspect necontestat de parat), plata nu a fost facuta desi, conform art. 5 din contract si fata de dis part. 92 al.2 din Legea nr.8/1996 raportat la art. 43 al.1 din aceeasi lege precum si in baza art. 969 Cod civil paratul avea aceasta obligatie .

Cum reclamantul si-a executat intocmai obligatia asumata prin contract, paratul este indatorat la plata, neputand opune refuzul contabilului sef de a semna contractul si nici lipsa stampilei de pe conventie .

A mai retinut instanta ca, in contra celor sustinute de chemata in garantie, contractul nu trebuia supus dispozitiilor reglementand gestiunea colectiva obligatorie a drepturilor de autor, aceasta concluzie rezultand atat din interpretarea dispozitiilor art. 123 al.1 din Legea nr.8/1996 cat si din rezultatul controlului efectuat la parat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Cererea de chemare in garantie a fost respinsa cu motivarea ca refuzul constant al chematei in garantie de a aplica viza de control financiar preventiv pentru efectuarea platii remuneratiei intra in sfera raporturilor de serviciu reglementate de C o d u l M u n c i i, astfel ca paratul are la indemana calea prevazuta de dispozitiile art. 270 din acest cod si nu calea procedurala aleasa.

Impotriva sentintei a declarat recurs in termen paratul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand casarea ei cu trimitere spre rejudecare la prima instanta.

In motivare a invocat lipsa rolului activ al instantei care nu a pus in discutie competenta materiala de solutionare a cauzei in prima instanta, inclusiv competenta materiala cu privire la judecarea cererii de chemare in garantie sau schimbarea temeiului juridic al acesteia.

A invocat gresita referire a dispozitiilor art. 270 C o d u l M u n c i i care nu-i are in vedere pe fostii salariati (cazul chematei in garantie), astfel ca dispozitiile art. 60-63 Cod procedura civila erau incidente.

A mai invocat incalcarea principiului contradictorialitatii, instanta omitand sa puna in discutie exceptia ce urma a fi retinuta.

In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct.5,9 Cod procedura civila.

Pe cale de intampinare, chemata in garantie a solicitat respingerea recursului.

Legal citat, intimatul reclamant nu a formulat intampinare in cauza.

Examinand recursul prin prisma criticilor formulate si in baza art. 3041 Cod procedura civila, fata de dispozitiile art. 299 si urm. Cod procedura civila, vazand si normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta retine urmatoarele:

G. cererea de chemare in garantie, paratul a invocat atitudinea afirmativ culpabila a fostului angajat care a refuzat sa indeplineasca atributiile de serviciu ce-i reveneau.

In aceste conditii, in mod corect a retinut prima instanta ca raporturile dintre parat si chemata in garantie sunt guvernate de dreptul muncii si ca, in consecinta, procedura de solutionare a unui atare litigiu este supusa normelor specifice ce guverneaza solutionarea litigiilor de munca si nu normelor generale materiale si procedurale civile.

Contrar sustinerilor paratului, cum pretentiile invocate impotriva chematei in garantie isi au izvorul in raporturile de munca stabilite intre paratul angajator si chemata in garantie - angajata, dispozitiile art. 270 C o d u l M u n c i i sunt aplicabile litigiului: este indiferent daca la data constatarii existentei prejudiciului persoana afirmativ culpabila de provocarea lui nu mai este angajatul persoanei care a suferit prejudiciul, cata vreme invocata paguba s-a produs in cadrul raporturilor de munca si ca urmare a nerespectarii obligatiilor de catre fostul angajat, dispozitiile art. 67 lit.a, 68 lit.a din Legea nr.168/1999 fiind pe deplin incidente.

Fiind sesizata cu cererea de chemare in garantie, prima instanta nu era tinuta de incadrarea juridica data de parat, astfel ca in mod corect a facut aplicarea art. 84 Cod procedura civila si s-a pronuntat cu respectarea dispozitiilor art. 129 al. Ultim Cod procedura civila.

Pe de alta parte, fiind retinuta netemeinicia cererii formulate de parat in baza art. 60-63 Cod procedura civila si apreciind ca ea are natura unui litigiu guvernat de normele dreptului muncii nici principiul rolului activ si nici cel al contradictorialitatii nu au fost incalcate, instanta argumentand in continutul considerentelor sentintei solutia data si indrumand paratul sa urmeze procedura specifica solutionarii litigiilor de munca pe aceeasi cale, a considerentelor hotararii pronuntate.

Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 al. 1 Cod procedura civila raportat la art. 304, 3041 Cod procedura civila, instanta va respinge recursul declarat de paratul ``TEATRUL PENTRU COPII SI TINERET ``N.`` T impotriva sentintei civile nr.1947/PI/14.10.2009 pronuntata de T r i b u n a l u l T i m i s in dosarul nr(...).

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge recursul declarat de paratul TEATRUL PENTRU COPII SI TINERET "N." T impotriva sentintei civile nr. 1947/PI/14.10.2009 pronuntata de T r i b u n a l u l T i m i s in dosarul nr(...).