Desfiintarea actului. Titlu nevalabil. Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001 in lipsa unei ”preluari abuzive”

Astfel, un imobil intrat in proprietatea statului in temeiul unei proceduri succesorale, finalizata cu emiterea unui certificat de vacanta succesorala, act care nu are caracter abuziv, nu intra sub incidenta Legii nr. 10/2001.

Insa, in conditiile in care certificatul de vacanta succesorala a fost anulat prin hotarare judecatoreasca, nu se poate sustine ca statul a avut un titlu valabil. Cu toate acestea, nu orice situatie in care titlul de proprietate al statului este desfiintat, atrage aplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 10/2001, lege care are in vedere doar modalitatile abuzive de preluare, in acest caz neputand fi utilizata calea derogatorie prevazuta de legea speciala pentru redobandirea imobilului sau pentru a se solicita de la stat eventuale despagubiri, efectele anularii certificatului de vacanta succesorala putand fi valorificate pe calea dreptului comun.

Nota : Au fost avute in vedere dispozitiile Codului civil, astfel cum era in vigoare la data investiri instantei cu cererea de chemare in judecata .

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamanta B.S., in calitate de sotie supravietuitoare a defunctului B.V., a solicitat obligarea paratilor Municipiul Bucuresti, prin primarul General, SC F. SA, Asociatia ``F.``, M.M. si M.G.G. sa lase reclamantei si intervenientilor principali B.T. si B.N., descendenti ai aceluiasi defunct, introdusi in cauza pe calea interventiei fortate, in deplina proprietate si posesie, imobilul situat in Bucuresti, constand in teren in suprafata de 712 mp si constructii. Totodata, reclamanta a solicitat radierea din cartea funciara a dreptului de proprietate inscris de catre parata SC F. SA.

Prin intampinare, intervenientii au aratat ca nu isi insusesc cererea de chemare in judecata si nu sunt de acord cu revendicarea imobilului, deoarece acesta este supus prevederilor Legii nr. 10/2001, sens in care au solicitat respingerea actiunii formulate de reclamanta.

Intervenientii B.T. si B.N. au formulat cerere reconventionala in contradictoriu cu Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, solicitand obligarea acestuia de a se pronunta prin decizie/dispozitie motivata asupra cererii de restituire in natura sau in echivalent a imobilului, urmand ca emiterea acestei dispozitii sa fie realizata numai in privinta lor, conform dispozitiilor art. 4 alin. (4) si art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, intrucat numai ei au formulat notificare . Intervenientii au aratat ca reclamanta B.S. nu a formulat notificare in temeiul Legii nr. 10/2001, astfel incat este decazuta din dreptul de a solicita in instanta masuri reparatorii in natura sau in echivalent .

Prin incheierea din 9 februarie 2009, tribunalul a dispus disjungerea cererii reconventionale formulate de B.T. si B.N.

In sedinta publica din 10 septembrie 2010, a fost respinsa ca inadmisibila cererea de interventie in interes propriu formulata de numitul O.I.

Prin sentinta civila nr. 1416 din 5.11.2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila a respins cererea de chemare in judecata formulata de B.T. si B.N. in contradictoriu cu Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca imobilul situat in Bucuresti, a apartinut in coproprietate sotilor B.D. si B.M.

Ca urmare a decesului lui B.D., cota de 1/2 din dreptul de proprietate ce apartinuse acestuia a revenit sotiei B.M., conform mentiunilor certificatului de mostenitor din 25.02.1955 eliberat de fostul Notariat de Stat al Raionului 23 August.

Dupa decesul sotiei supravietuitoare, B.M., survenit la data de 02.03.1962, intreaga masa succesorala ramasa de pe urma acesteia si in care era inclus intregul imobil situat in Bucuresti, a fost culeasa de Stat, in temeiul certificatului de vacanta succesorala nr. 1xx/1962.

In cuprinsul acestuia, s-a precizat ca mostenitoarea testamentara B.A. a renuntat la succesiune, conform declaratiei de renuntare inregistrata sub nr. 12x/1962, in timp ce autorul reclamantilor din prezenta cauza, B.V., la randul sau mostenitor testamentar, a fost considerat strain de succesiune in temeiul dispozitiilor art. 700 C.civ.

Prin decizia civila nr. 246 A din 06.02.2003, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila, definitiva si irevocabila, a fost admisa cererea de repunere in termenul de acceptare a succesiunii defunctei B.M. si s-a dispus anularea certificatului de vacanta succesorala nr. 1xx/1962 si a deciziei nr. 53679/357 din 24.10.1962 a Sectiunii Financiare a Sfatului Popular al Capitalei.

Ca urmare a acestei hotarari judecatoresti, pentru defuncta B.M. a fost emis certificatul de legatar nr. 1x/2004, potrivit cu care succesiunea acesteia a fost culeasa de B.V., in calitate de legatar, in temeiul testamentului autentificat sub nr. 4xx/62/1955 de fostul Notariat de Stat al Raionului 23 August.

Asa fiind, din examinarea situatiei de fapt expuse, tribunalul a constatat ca modalitatea de trecere a imobilului in proprietatea statului nu se circumscrie ipotezelor avute in vedere de dispozitiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, nefiind vorba de o preluare abuziva, astfel cum a fost definita de textul legal evocat.

Tribunalul a avut in vedere ca imobilul a fost preluat ca urmare a declararii vacantei succesorale in privinta defunctei B.M., imprejurare care nu a fost de natura a fi apreciata ca abuziva.

In consecinta, apreciind ca imobilul a carui restituire s-a solicitat nu se circumscrie domeniului de aplicatie al Legii nr. 10/2001, a respins actiunea ca neintemeiata.

Impotriva incheierii de sedinta din 10.09.2010 a declarat apel intervenientul O.I., iar impotriva sentintei civile nr. 1416 din 5.11.2010, au declarat apel reclamantii B.T. si B.N.

In motivarea cererii lor, apelantii reclamanti au aratat in mod netemeinic si nelegal prima instanta a respins cererea principala, motivand ca imobilul a carui restituire se solicita nu se circumscrie domeniului de aplicare al Legii 10/2001.

Imobilul solicitat se afla sub incidenta art. 2 al Legii 10/2001, text care acopera sfera tuturor modalitatilor de preluare, fie o preluare abuziva fara titlu, fie o preluare cu titlu valabil, asa cum este si in cazul de fata.

Prin motivele de apel, intervenientul O.I. a criticat solutia de respingere a cererii sale de interventie . Ulterior, la data de 17.05.2012, apelantul intervenient a depus cerere de renuntare la cererea de interventie . La aceeasi data a formulat si cerere de interventie accesorie, prin care a aratat ca intelege sa sustina apararea intimatei parate Primaria Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, solicitand respingerea apelului, ca fiind nefondat si mentinerea sentintei civile apelate, ca fiind temeinica si legala.

Prin decizia nr. 288A din 5 iulie 2012 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, s-a respins apelul declarat de apelantii reclamanti, s-a admis cerere de interventie accesorie formulata in apel de intervenientul O.I., s-a admis apelul declarat de acesta impotriva incheierii de sedinta din data de 10.09.2011 si s-a schimbat in parte sentinta, in sensul ca s-a luat act de renuntarea la cererea de interventie, fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:

In ceea ce priveste apelul declarat de apelantii reclamanti, Curtea a retinut ca prin notificarea trimisa catre Primaria Municipiului Bucuresti sub nr. 21xx/2001, B.A. si reclamantii B.T. si B.N. au solicitat, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001, restituirea in natura sau masuri reparatorii (banesti) prin echivalent pentru imobilul, fost proprietatea B.M., situat in Bucuresti, ce se compunea din teren in suprafata de 712 m.p. si o casa alcatuita dintr-o sala, 11 camere parter, 3 camere mansarda, o camera subsol, 5 holuri, o bucatarie, o magazie.

Aceasta notificare nu a fost solutionata pana la data introducerii cererii cu care a fost investita instanta de B.T. si B.N.

Invocand decizia in interesul legii nr. XX din 9 martie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de apel a procedat la analiza pe fond a notificarii, retinand ca, potrivit probelor administrate, pentru corpul D (C4) identificat prin expertiza efectuata in cauza de expert M.A.S., precum si pentru o cota indiviza de teren de 233,95 m.p., Primaria Municipiului Bucuresti, entitatea investita cu solutionarea notificarii, nu are calitatea de unitate detinatoare.

Cat priveste restul imobilului - teren si constructii - , pentru care intimata parata are calitate de unitate detinatoare, instanta a constatat ca, in principiu, acesta ar putea fi restituit in natura, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu exceptia partii ce a iesit din patrimoniul sau in temeiul Legii nr. 112/1995 prin contract de vanzare cumparare si cele doua acte aditionale (teren in suprafata de 125,85 m.p. si constructie) incheiate cu M.M. si respectiv prin contractul de vanzare cumparare cu actul aditional corespunzator (teren in suprafata de 74,93 m.p. si constructie) incheiate cu M.G.G., pentru care s-ar putea propune acordarea de masuri reparatorii in conditiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, conform art. 18 lit. c) din acelasi act normativ.

Instanta de apel a apreciat ca, daca ar fi intrunite conditiile ce fac aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, intimata parata ar putea sa dispuna restituirea in natura a cotei de 54,63% din suprafata de teren de 515,22 m.p. (ramasa neinstrainata in proprietate exclusiva in temeiul Legii nr. 112/1995) si a constructiilor corp A (CI) si C5; sa propuna acordarea de masuri reparatorii prin echivalent in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul si constructiile care au facut obiectul celor doua contracte de vanzare cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995 si sa directioneze notificarea catre S.C. F. S.A. pentru cota de 45,37% din suprafata de teren de 512,22 m.p. si pentru constructia corp D (C4).

Verificand calitatea apelantilor reclamanti de persoane indreptatite a obtine masuri reparatorii in conditiile Legii nr. 10/2001, instanta de apel a retinut ca notificarea a fost formulata numai de catre doi dintre mostenitorii lui B.V., astfel ca ar fi incidente prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit carora: ``De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire".

S-a mai retinut ca, potrivit actelor de vanzare incheiate in perioada 1924-1928 de B.D. si B.M., apelantii reclamanti au dovedit calitatea de proprietari a autorilor lor numai cu privire la o cota indiviza de 6/8 din imobilul in litigiu.

Referitor la incadrarea imobilului in categoria celor preluate in mod abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, Curtea a avut in vedere ca prin art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 au fost calificate astfel de catre legiuitor orice imobile preluate fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare.

Prin decizia civila nr. 246A din 06.02.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila, in dosarul nr. 59xx/2002 s-a retinut ca motiv al anularii certificatului de vacanta succesorala, imprejurarea ca defunctul B.V., autorul apelantilor reclamanti, nu a fost citat la notariat la momentul dezbaterii succesiunii defunctei B.M. si a luat cunostinta de existenta testamentului lasat de defuncta in favoarea sa in preajma Craciunului din anul 1996.

Intr-adevar, conform art. 12 alin. (1) din Decretul nr. 40/1953: ``Notarul de stat, dupa ce a constatat ca de pe urma unei persoane decedate au ramas bunuri, cheama inaintea sa pe toti mostenitorii presupusi si pe legatari, pentru impartirea bunurilor succesiunii".

Se impune insa ca art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 sa nu fie interpretat literal, ci restrictiv, neputand fi luate in considerare si ipotezele in care incalcarea unei dispozitii legale nu contureaza aplicarea in situatii juridice identice a unui tratament diferit, mai favorabil statului in raport de alte subiecte de drept, fiind astfel exclusa prin concept ideea de abuz din partea acestuia, ca ratiune a adoptarii actului normativ in discutie, astfel cum rezulta chiar din titulatura sa.

Or, necitarea unui succesibil de catre notarul de stat, fara a se dovedi sau cel putin a exista indicii ca aceasta a constituit o masura in cadrul politicii generale de etatizare, adica de transfer al proprietatii private in proprietatea statului - din contra, din hotararea judecatoreasca amintita rezultand ca testamentul i-a fost ascuns lui B.V. de fosta sa sotie, B.A. -, constituie o incalcare a legii intalnita si in raporturile dintre particulari si nu justifica aplicarea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, reprezentat de actiunea in anularea certificatului de mostenitor urmata de petitia de ereditate.

Referitor la apelul formulat de apelantul intervenient, Curtea a avut in vedere ca, potrivit art. 246 C.proc.civ., titularul unei cereri poate sa renunte oricand la judecata pe parcursul procesului, in sedinta, fie prin cerere scrisa. Cum in speta, apelantul intervenient a renuntat la judecata cererii de interventie principale pe care a formulat-o in prima instanta, Curtea a apreciat ca, in temeiul textului de lege mentionat, se impune a se lua act de acest act de dispozitie.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, invocand gresita apreciere a instantei de apel cu privire la neincadrarea imobilului in prevederile Legii nr. 10/2001, motiv de recurs ce se subsumeaza prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

In dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentii arata ca domeniul de aplicare a prevederilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 acopera sfera tuturor modalitatilor de preluare, inclusiv preluarea cu titlu valabil, asa cum este cazul in speta. Pe de alta parte, pentru semnificatia notiunii de titlu valabil, legea face trimitere la dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998. Or, imobilul in litigiu a fost preluat de Statul Roman si apoi instrainat.

Mai sustin recurentii ca Primaria Municipiului Bucuresti avea obligatia ca in termen legal sa comunice care este unitatea detinatoare a unei parti din imobil. Or, din intregul dosar depus de catre intimata reiese ca a ramas in pasivitate, fara sa solutioneze notificarea .

Regula prevazuta de art. 21 din Legea nr. 10/2001 este aceea ca, in cazul imobilelor instrainate, unitatea administrativ teritoriala isi pastreaza calitatea de unitate detinatoare, urmand sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale. Imobilul, sustin recurentii, se incadreaza in dispozitiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Examinand decizia recurata, prin prisma motivului de recurs invocat, Inalta Curte a retinut urmatoarele :

Cu privire la incadrarea imobilului in litigiu in domeniul de aplicare al legii speciale, instanta de apel a retinut ca imobilul a fost preluat de stat in temeiul unui certificat de vacanta succesorala, mod de preluare care nu implica ideea de abuz in sensul continut in sintagma ``preluare abuziva" la care se refera legea speciala de reparatie.

Cu privire la acest rationament al instantei de apel, recurentii au formulat critica sustinuta prin doua afirmatii, respectiv, ca art. 2 din Legea nr. 10/2001 acopera si ipoteza preluarii cu titlu, ceea ce este cazul in speta si ca notiunea de preluare cu titlu valabil are semnificatia ce rezulta din art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

Cu privire la prima afirmatie, Inalta Curte constata ca ceea ce instanta de apel a avut de lamurit in speta nu a fost daca imobilul in litigiu a fost preluat cu titlu sau fara titlu valabil, ci daca modalitatea de preluare a fost una abuziva in sensul Legii nr. 10/2001. in acest sens, instanta de apel si-a dezvoltat argumentatia pe ideea ca simpla incalcare a unei dispozitii legale cu ocazia emiterii certificatului de vacanta succesorala nu atrage calificarea preluarii imobilului de catre stat ca fiind una abuziva, de natura a fi incadrata in vreuna dintre ipotezele prevazute la art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Raportandu-se la situatia concreta a spetei, mai precis, la motivul care a determinat anularea certificatului de vacanta succesorala, instanta de apel a aratat in considerentele deciziei sale ca necitarea unui succesibil de catre notarul de stat, fara a se dovedi sau cel putin a exista indicii ca aceasta a constituit o masura in cadrul politicii generale de etatizare, adica de transfer al proprietatii private in proprietatea statului - din contra, din hotararea judecatoreasca amintita rezultand ca testamentul i-a fost ascuns lui B.V. de fosta sa sotie, B.A. - constituie o incalcare a legii intalnita si in raporturile dintre particulari si nu justifica aplicarea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun (prin dreptul comun intelegandu-se actiunea in anularea certificatului de mostenitor urmata de petitia de ereditate).

Rationamentul instantei de apel este corect, deoarece dispozitiile Legii nr. 10/2001, inclusiv cele invocate de recurenti ca temei al obligatiei unitatii notificate de a raspunde la notificare, sunt aplicabile imobilelor care intra sub incidenta acestei legi, respectiv celor enumerate in art. 2 din aceasta lege, cu conditia ca modalitatea concreta in care imobilul a fost preluat de stat sa fi fost una abuziva. Notiunea de ``preluare abuziva" este strans legata de politica de abolire a proprietatii private si de intarire a proprietatii socialiste de stat, care a marcat perioada regimului comunist, scop in care s-au luat masuri de nationalizare, expropriere, confiscare sau chiar preluare in fapt a unor bunuri proprietate privata, trecute ulterior in proprietate statului.

In speta, imobilul a trecut in proprietatea statului in temeiul unei proceduri succesorale, finalizata cu emiterea unui certificat de vacanta succesorala, act care, in sine, nu are caracter abuziv. Drepturile statului asupra mostenirii vacante nu au fost instituite printr-o legislatie emanand de la regimul comunist, cu scopul eliminarii proprietatii private, ci au constituit obiect de reglementare in Codul civil de la 1864, care, la art. 680, prevedea ca ``in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului". Institutia ``mostenirii vacante" este reglementata, asa cum este firesc, si in Noul Cod civil (art. 1135 - 1140), sub actuala reglementare bunurile ce compun mostenirea vacanta intrand in domeniul privat al comunei, orasului sau, dupa caz, al municipiului in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii (art. 1138 din Nou Cod civil).

Desi invoca prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 (potrivit carora: ``Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat"), recurentii nu arata in ce modalitate ar trebui valorificate aceste dispozitii legale in speta dedusa judecatii. Asa cum s-a aratat anterior, problema care se pune in speta nu este aceea daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu valabil. Este evident ca, in conditiile in care certificatul de vacanta succesorala a fost anulat prin hotarare judecatoreasca, nu se poate sustine ca statul a avut un titlu valabil. Cu toate acestea, nu orice situatie in care titlul de proprietate al statului este desfiintat, atrage aplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 10/2001, lege care are in vedere doar modalitatile abuzive de preluare .

Avand in vedere concluzia corecta a instantei de apel, in sensul ca imobilul solicitat de reclamanti nu intra sub incidenta Legii nr. 10/2001, devine inutila analiza celorlalte argumente sustinute de recurenti, respectiv, culpa unitatii notificate in ceea ce priveste intarzierea in solutionarea notificarii, precum si verificarea calitatii intimatei de a solutiona notificarea pentru partile din imobil pe care nu le mai detine, deoarece aceste aspecte s-ar fi impus a fi solutionate numai in situatia in care procedura prevazuta de legea speciala de reparatie ar fi fost aplicabila.

In situatia de fata, reclamantii nu pot utiliza calea derogatorie prevazuta de Legea nr. 10/2001 pentru a redobandi imobilul in proprietate si posesie sau pentru a solicita de la stat eventuale despagubiri . Efectele anularii certificatului de vacanta succesorala vor putea fi valorificate pe calea dreptului comun, sens in care exista pe rolul instantelor de judecata dosarul avand ca obiect revendicare, din care s-a disjuns prezenta cerere formulata pe cale incidentala de B.T. si B.N.

In raport cu aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ., recursul declarat de recurentii reclamanti a fost respins, ca nefondat.