Decizia C.C.R. nr. 243/2019 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de I.V.G. si C.G. in Dosarul nr. XXX/83/2016 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. YYYYD/2017.

2. La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care solicita respingerea, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat vointa legiuitorului a fost ca, si in aceasta procedura, solutia sa fie identica cu aceea care se regaseste in procedura de camera preliminara, in care, cu privire la solutia de incepere a judecatii, nu este posibila formularea contestatiei decat in masura in care s-au formulat cereri si exceptii . Solicita totodata mentinerea jurisprudentei in materie si, in acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 18 din 17 ianuarie 2017.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
4. Prin Incheierea penala nr. 99/CCP din 11 septembrie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXX/83/2016, Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de I.V.G. si C.G. cu ocazia solutionarii contestatiilor formulate de acestia impotriva Incheierii penale nr. 191/JCP din 22 decembrie 2016, pronuntata de judecatorul de camera preliminara in Dosarul nr. XXX/83/2016 al Tribunalului Satu Mare, prin care s-a constatat legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, s-a admis in parte plangerea contra solutiei procurorului, s-a desfiintat ordonanta de clasare a cauzei dupa punerea in miscare a actiunii penale si s-a dispus inceperea judecatii inclusiv cu privire la inculpati, autori ai exceptiei.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii sustin ca dispozitiile criticate aduc atingere principiului respectarii suprematiei Constitutiei, sunt discriminatorii, sunt contrare dreptului la un proces echitabil, incalca dreptul la un recurs efectiv si contravin principiului dublului grad de jurisdictie in materie penala, intrucat, in ipoteza in care judecatorul de camera preliminara pronunta solutia prevazuta de art. 341 alin. (7) lit. c) din Codul de procedura penala (admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune inceperea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, in cursul cercetarii penale, a fost pusa in miscare actiunea penala), prevederile art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala recunosc inculpatului dreptul de a formula contestatie numai impotriva modului de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, insa nu si impotriva solutiei de incepere a judecatii, atunci cand in cauza nu au fost invocate astfel de exceptii de catre inculpat sau de instanta, din oficiu . Se arata ca inculpatul, fata de care s-a dispus solutia clasarii, nu are interes sa ridice exceptii cu privire la legalitatea probelor administrate si a actelor de urmarire penala efectuate de procuror, intrucat atat materialul existent la dosarul cauzei, cat si solutia dispusa ii sunt favorabile. Asadar, de regula, in procedura reglementata de art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala judecatorul admite plangerea cu retinerea cauzei in vederea inceperii judecatii, fara ca inculpatul sa fi invocat astfel de exceptii . Arata ca, fata de actuala redactare a art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, contestatia vizand exclusiv solutia de incepere a judecatii este inadmisibila, in conditiile in care prevederile criticate nu dau dreptul la contestatie decat impotriva modului de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Sustin ca reglementarea criticata creeaza discriminare intre inculpatii care, parcurgand faza camerei preliminare dupa trimiterea in judecata, pot contesta, potrivit art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, incheierea de incepere a judecatii, chiar daca nu au ridicat exceptii in legatura cu actele de urmarire penala si probele administrate de procuror, si, respectiv, inculpatii cu privire la care s-a dispus initial clasarea, insa aceasta a fost desfiintata cu retinerea cauzei in vederea inceperii judecatii, cei din urma neavand un asemenea drept .
6. Curtea de apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens retine ca nu opereaza nicio discriminare in sensul celor aratate in motivarea exceptiei cata vreme si in procedura reglementata de art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala si in cea reglementata de art. 347 din acelasi act normativ controlul judiciar este limitativ, restrans la cazurile de nulitate absoluta si cererile sau exceptiile invocate sau ridicate din oficiu in prima instanta.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.
8. Guvernul retine, fata de aspectele criticate de autorii exceptiei, ca dispozitiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala sunt similare prevederilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara modificarii lor prin Legea nr. 75/2016, prevederi ce au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 18 din 17 ianuarie 2017. In prezent, ca urmare a modificarilor aduse prin art. I pct. 13 din Legea nr. 75/2016, dispozitiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala dau posibilitatea exercitarii contestatiei impotriva incheierii prin care s-a dispus inceperea judecatii, chiar si atunci cand in procedura camerei preliminare judecatorul nu s-a pronuntat asupra unor cereri sau exceptii in legatura cu legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala, intrucat astfel de cereri si exceptii nu au fost invocate. In considerarea celor expuse, avand in vedere similaritatea existenta intre art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara Legii nr. 75/2016, si art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, criticate, Guvernul apreciaza ca cele statuate de Curte in Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017 sunt aplicabile tale quale si in prezenta cauza.
9. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
10. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
11. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins: "In cazul prevazut la alin. (7) pct. 2 lit. c), in termen de 3 zile de la comunicarea incheierii procurorul, petentul si intimatii pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Contestatia nemotivata este inadmisibila."
12. In sustinerea neconstitutionalitatii normelor procesual penale criticate, autorii exceptiei invoca atat dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalitatii, art. 11 referitor la prioritatea dreptului international, art. 16 referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii, art. 20 privind tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, cat si dispozitiile art. 6 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie .
13. Cu privire la cadrul procesual in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate si conditiile de admisibilitate a acesteia, Curtea retine ca, prin Incheierea penala nr. 191/JCP/2016, pronuntata in Dosarul nr. XXX/83/2016, judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului Satu Mare a dispus, in baza art. 340 raportat la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, admiterea partiala a plangerii formulate in cauza, astfel incat a fost desfiintata ordonanta de clasare emisa la data de 1 februarie 2015, dupa punerea in miscare a actiunii penale, de catre procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, in Dosarul nr. 553.P.2015, confirmata prin Ordonanta nr. 32/II/22016 emisa la data de 16 martie 2016 a prim-procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare, astfel incat s-a dispus inceperea judecatii in ceea ce ii priveste pe inculpati, autori ai exceptiei de neconstitutionalitate. Exceptia de neconstitutionalitate a fost invocata in contestatiile formulate de inculpati impotriva Incheierii penale nr. 191/JCP/2016, in temeiul art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala.
14. Prin Incheierea penala nr. 99/CCP din 11 septembrie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXX/83/2016, Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala si totodata a respins ca inadmisibile contestatiile formulate, retinand ca acestea nu vizeaza modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. In aceste conditii, Curtea observa ca actiunea aflata in fata judecatorului a quo, in cadrul careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, este ab initio inadmisibila.
15. Curtea retine insa ca, prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, si Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, a statuat ca "o exceptie de neconstitutionalitate ridicata intr-o actiune ab initio inadmisibila este, de asemenea, inadmisibila in conditiile in care nu sunt contestate chiar dispozitiile legale care determina o atare solutie in privinta cauzei in care a fost ridicata exceptia . Aceasta deoarece, indiferent de solutia pronuntata de Curtea Constitutionala referitor la exceptia de neconstitutionalitate ridicata intr-o cauza ab initio inadmisibila, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauza".
16. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, invocata in prezenta cauza, Curtea observa ca sunt contestate chiar dispozitiile legale care determina solutia de inadmisibilitate in privinta cauzei in care a fost ridicata exceptia . In aceste conditii, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala are legatura cu solutionarea cauzei in sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel incat instanta de contencios constitutional isi poate exercita controlul de constitutionalitate in prezenta cauza.
17. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, Curtea retine ca, de regula, trimiterea in judecata, atributul exclusiv al procurorului, se realizeaza prin rechizitoriu. Prin exceptie de la regula mentionata, in ipoteza in care judecatorul de camera preliminara, solutionand plangerea impotriva solutiei de neurmarire sau netrimitere in judecata, o admite in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, desfiinteaza solutia atacata si dispune, prin incheiere, inceperea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care in cursul cercetarii penale a fost pusa in miscare actiunea penala.
18. Cu privire la procedura reglementata de dispozitiile art. 341 din Codul de procedura penala, in Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, paragrafele 29 si 30, Curtea a retinut ca aceasta "are in vedere solutia de neurmarire sau netrimitere in judecata dispusa de procuror, solutie care, in urma analizei judecatorului de camera preliminara, poate fi confirmata sau infirmata. Ratiunea reglementarii a fost impusa in legislatia romana inca din anul 1997, cand Curtea, prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1997, a statuat ca A�fiind vorba de acte si masuri luate de procuror in cursul procesului penal, acestea trebuie sa fie supuse nu numai controlului ierarhic, in cadrul Ministerului Public, dar si controlului din partea instantelor judecatorestiA�". Curtea a retinut totodata ca "legiuitorul, pe langa obligatia de a oferi oricarei persoane posibilitatea efectiva de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, trebuie sa imprime acestei posibilitati un caracter echitabil care sa confere plenitudine de exercitiu prin atingerea finalitatii urmarite. Aceasta se poate realiza prin instituirea unei proceduri care sa respecte cerintele de echitate instituite de art. 21 alin. (3), in absenta carora este golita de continut orice cenzura a solutiilor de clasare ori renuntare la urmarire penala dispuse de procuror. Exigenta este cu atat mai evidenta cu cat ordonanta procurorului, punand capat conflictului de drept penal, intra in categoria actelor prin care se infaptuieste justitia a caror verificare de catre judecatorul de camera preliminara trebuie sa fie efectiva".
19. De asemenea, in aceeasi decizie, precitata, Curtea, facand referire la conceptul de "acuzatie in materie penala", in sensul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a observat ca noua lege procesual penala consacra trei modalitati de acuzatie in materie penala reglementate de art. 307 referitor la aducerea la cunostinta a calitatii de suspect, art. 309 referitor la punerea in miscare a actiunii penale si la aducerea la cunostinta a calitatii de inculpat si art. 327 lit. a) referitor la rezolvarea cauzelor prin emiterea rechizitoriului si sesizarea instantei de judecata . Pe langa aceste trei modalitati de formulare a unei acuzatii penale, Curtea a identificat si o alta posibilitate ce izvoraste din procedura referitoare la solutionarea plangerilor formulate impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata . In acest sens Curtea a retinut ca, desi aceasta procedura nu vizeaza ab initio existenta unei acuzatii in materie penala, deoarece ea a fost inlaturata de solutiile pronuntate de procuror, cata vreme, potrivit dispozitiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, judecatorul de camera preliminara, prin incheiere, poate desfiinta solutia atacata si dispune inceperea judecatii, atunci incheierea pronuntata are valentele unui rechizitoriu, deci ale unei acuzatii in materie penala. Cu toate ca dispozitiile in cauza normeaza in domeniul unor proceduri penale care nu tin de rezolvarea pe fond a cauzei, dreptul la un proces echitabil trebuie impus, intrucat exista posibilitatea ca rezultatul procedurii referitoare la admisibilitatea plangerii sa fie decisiv pentru stabilirea unei acuzatii in materie penala (paragrafele 33 si 34).
20. Normele procesual penale ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala isi au corespondent in dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala din 1968 si sunt aplicabile doar in situatia in care, in faza de urmarire penala, a fost pusa in miscare actiunea penala, doar cu privire la faptele si persoanele pentru care s-a dispus acest act procesual. Potrivit pct. 2 al alin. (7) al art. 341 din Codul de procedura penala, in solutionarea plangerilor formulate in temeiul art. 340 din Codul de procedura penala, in cauzele in care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, dupa caz, sanctioneaza, potrivit art. 280-282, actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii. In aceste conditii, Curtea retine ca, in aceasta procedura, verificand legalitatea si temeinicia solutiei procurorului, in ipoteza in care acesta a pus anterior in miscare actiunea penala in cauza, judecatorul de camera preliminara dispune inceperea judecatii in urma efectuarii unor verificari similare celor efectuate de judecator in procedura de camera preliminara, reglementata in art. 342 si urmatoarele din Codul de procedura penala. Mai mult, pentru a dispune inceperea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, in cursul cercetarii penale, a fost pusa in miscare actiunea penala, in urma admiterii plangerii formulate impotriva solutiei de neurmarire sau netrimitere in judecata, judecatorul de camera preliminara exercita nu doar un examen de legalitate, ci si de temeinicie, in conditiile in care apreciaza daca probele legal administrate sunt suficiente. In acest sens, Curtea, in Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, precitata, paragrafele 42 si 43, a retinut ca "atunci cand o instanta - asa cum este judecatorul de camera preliminara - este competenta sa analizeze temeinicia unei plangeri prin analiza intregii probatiuni existente care fundamenteaza in ansamblu stingerea actiunii penale, ea nu poate, din motive ce tin de echitatea procedurii, sa transeze asupra chestiunilor respective fara o apreciere nemijlocita a declaratiilor persoanei care sustine ca nu a comis fapta considerata ca infractiune . [...] Este evident ca procedura desfasurata in aceste situatii are o influenta directa asupra desfasurarii si echitatii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis".
21. In concluzie, retinand ca procedura privind solutionarea plangerilor impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata poate duce la inceperea judecatii si deci la formularea unei acuzatii in materie penala, Curtea a statuat ca "garantiile procedurale referitoare la dreptul la un proces echitabil ce guverneaza intreaga procedura referitoare la temeinicia unei acuzatii in materie penala trebuie sa dubleze si procedura ce tine de instituirea definitiva a legalitatii acuzatiei stabilita prin incheierea judecatorului de camera preliminara de incepere a judecatii. Per a contrario, ar insemna sa se accepte posibilitatea ca o procedura de judecata pe fond sa se intemeieze pe o procedura anterioara care, intr-o maniera incompatibila cu garantiile dreptului la un proces echitabil, restrange [...] dreptul la aparare" (paragraful 45).
22. In continuare, cu privire la procedura privind solutionarea plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata, Curtea retine ca, potrivit Expunerii de motive ce insoteste Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, "in ceea ce priveste solutia de retinere a cauzei pentru judecare, in cazul admiterii plangerii, s-a avut in vedere necesitatea ca persoana dedusa judecatii (inculpatul) sa poata beneficia de aceleasi drepturi cu cea trimisa in judecata prin rechizitoriu, in conditiile in care noul Cod de procedura penala reasaza dupa o noua filozofie si regulile privind termenele in care nulitatile pot fi invocate - respectiv posibilitatea de a contesta legalitatea probelor si actelor de urmarire penala anterior trimiterii in judecata . Astfel, s-a asigurat egalitatea tratamentului procesual al persoanelor deduse judecatii, prevazandu-se dispozitii similare celor privind procedura camerei preliminare. Din aceleasi ratiuni, a fost necesar sa se reglementeze, pentru ipoteza inceperii judecatii ca urmare a admiterii plangerii, si posibilitatea contestarii modului de solutionare a exceptiilor privind administrarea probelor si efectuarea urmaririi penale, similar dispozitiilor corespunzatoare procedurii de camera preliminara".
23. In aceste conditii, in acord cu jurisprudenta precitata, Curtea retine, in esenta, ca solutia prevazuta la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala se dispune prin incheiere, care constituie actul de sesizare a instantei de fond si care are valentele unui rechizitoriu. Incheierea de incepere a judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care in cursul cercetarii penale a fost pusa in miscare actiunea penala, pronuntata de judecatorul de camera preliminara, este supusa controlului judiciar prin formularea contestatiei reglementate in art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, norme procesual penale criticate prin formularea prezentei exceptii de neconstitutionalitate. Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin, in esenta, ca dispozitiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala aduc atingere principiului respectarii suprematiei Constitutiei, sunt discriminatorii, sunt contrare dreptului la un proces echitabil, incalca dreptul la un recurs efectiv si contravin principiului dublului grad de jurisdictie in materie penala, intrucat, in ipoteza in care judecatorul de camera preliminara pronunta solutia prevazuta de art. 341 alin. (7) lit. c) din Codul de procedura penala, normele procesual penale criticate recunosc inculpatului dreptul de a formula contestatie numai cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, insa nu si impotriva solutiei de incepere a judecatii.
24. In raport cu criticile formulate, Curtea observa ca, in forma initiala, art. 341 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, stabilea in alin. (6) caracterul definitiv al incheierii prin care se solutiona plangerea impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata . Ulterior, art. 341 din Codul de procedura penala a fost modificat si completat prin art. 102 pct. 218 din titlul III al Legii nr. 255/2013, alin. (9), nou-introdus, stabilind ca "In cazul prevazut la alin. (7) pct. 2 lit. c), in termen de 3 zile de la comunicarea incheierii, procurorul si inculpatul pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Contestatia nemotivata este inadmisibila". De asemenea textul de lege a fost modificat, in ceea ce priveste persoanele care pot formula plangerea, prin art. I pct. 94 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, in sensul ca "In cazul prevazut la alin. (7) pct. 2 lit. c), in termen de 3 zile de la comunicarea incheierii procurorul, petentul si intimatii pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Contestatia nemotivata este inadmisibila". Asadar, inca de la intrarea in vigoare a noului Cod de procedura penala, obiectul contestatiei, reglementata in art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, il constituie incheierea pronuntata de judecatorul de camera preliminara in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din acelasi act normativ, insa numai cu privire la "modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale".
25. Dispozitii similare celor cuprinse in art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala se regasesc in procedura de camera preliminara, in art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala. In forma initiala, art. 347 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala prevedea ca "Impotriva incheierii pronuntate in temeiul art. 346 procurorul si inculpatul pot face contestatie in termen de 3 zile de la comunicare". Ulterior, dispozitiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala au fost modificate prin art. 102 pct. 224 din titlul III al Legii nr. 255/2013, in sensul ca "In termen de 3 zile de la comunicarea incheierii prevazute la art. 346 alin. (1), procurorul si inculpatul pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3)-(5)". Asadar, in aceasta redactare, dispozitiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala reglementau posibilitatea de a ataca pe calea contestatiei, separat sau cumulativ, atat modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor - caz in care contestatorul critica maniera in care cererile si exceptiile au fost, dupa caz, admise sau respinse de catre judecatorul de camera preliminara prin incheierea intermediara pronuntata in temeiul art. 345 alin. (1) din Codul de procedura penala, in conditiile in care pentru aceasta incheiere intermediara nu exista o cale de atac separata, ea putand face obiectul analizei in contestatie numai odata cu atacarea incheierii finale ori prin incheierea finala prevazuta de art. 346 alin. (3) si (4) din Codul de procedura penala -, cat si modalitatile de solutionare a procedurii de camera preliminara in baza art. 346 alin. (3) si (4) din Codul de procedura penala. In acest din urma caz, contestatorul critica fie solutia de restituire a cauzei la parchet in temeiul art. 346 alin. (3) din Codul de procedura penala, fie solutia de dispunere a inceperii judecatii in conditiile art. 346 alin. (4) - atunci cand judecatorul de camera preliminara a constatat neregularitati ale rechizitoriului, dar a apreciat ca acestea nu afecteaza posibilitatea stabilirii obiectului si limitelor judecatii, sau a exclus una sau mai multe probe administrate ori a invalidat anumite acte de urmarire penala -, fara ca, neaparat, contestatorul sa critice si maniera de solutionare a cererilor si a exceptiilor formulate. Dispozitiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, in forma modificata prin Legea nr. 255/2013, excludeau insa posibilitatea de a face contestatie impotriva solutiei prevazute la art. 346 alin. (2) din Codul de procedura penala, potrivit caruia, daca nu s-au formulat cereri si exceptii ori nu a ridicat din oficiu exceptii, la expirarea termenelor prevazute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune inceperea judecatii.
26. Aceasta din urma solutie legislativa a fost examinata de Curte, fiind pronuntata Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, care exclude posibilitatea de a face contestatie impotriva solutiei prevazute la art. 346 alin. (2), este neconstitutionala, fiind contrara prevederilor constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 131 referitor la rolul Ministerului Public.
27. Dispozitiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, in vigoare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, prevad ca "In termen de 3 zile de la comunicarea incheierilor prevazute la art. 346 alin. (1)-(42), procurorul, partile si persoana vatamata pot face contestatie. Contestatia poate privi si modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor". Asadar, in prezent, in procedura de camera preliminara, potrivit art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, incheierea (finala) prin care judecatorul de camera preliminara solutioneaza cauza, in sensul inceperii judecatii ori restituirii cauzei la parchet, va fi comunicata partilor, persoanei vatamate si procurorului in vederea formularii contestatiei, in termen de 3 zile de la comunicare . Dispozitiile procesual penale precitate stabilesc ca pot fi atacate cu contestatie atat solutiile propriu-zise ale procedurii de camera preliminara (inceperea judecatii ori restituirea cauzei la parchet), cat si modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor (prin incheierea intermediara pronuntata in temeiul art. 345 din Codul de procedura penala).
28. Prin urmare, Curtea constata ca - desi intentia manifesta a legiuitorului, exprimata in expunerea de motive la Legea nr. 255/2013 a fost ca "persoana dedusa judecatii" prin incheierea de incepere a judecatii, pronuntata in solutionarea plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata, sa poata beneficia de aceleasi drepturi procesuale ca persoanele trimise in judecata prin rechizitoriu - actuala reglementare a caii de atac a contestatiei in procedura plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata asigura controlul de legalitate al incheierii de incepere a judecatii, pronuntata in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, doar cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, iar nu si in ceea ce priveste solutia de incepere a judecatii. Asa incat, din aceasta perspectiva, Curtea constata ca excluderea posibilitatii de a formula contestatie impotriva solutiei de incepere a judecatii dispuse prin incheierea pronuntata de judecatorul de camera preliminara in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala este de natura a aduce atingere egalitatii in drepturi intre cetateni din perspectiva recunoasterii dreptului fundamental de acces liber la justitie.
29. Astfel cum a retinut Curtea in Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, precitata, paragraful 19, "pe calea contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala se asigura controlul de legalitate cu privire la o serie de incheieri finale pronuntate in procedura camerei preliminare, ca o garantie a respectarii cerintelor principiului legalitatii procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedura penala, care isi are, la randul sau, temeiul in prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie referitor la principiul legalitatii. Scopul contestatiei in procedura de camera preliminara este acela de a indrepta erorile de drept comise de judecatorul de camera preliminara la verificarea, dupa trimiterea in judecata, a legalitatii sesizarii instantei, precum si a legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, erori care trebuie remediate in cadrul aceleiasi faze procesuale, avand in vedere ratiunile pentru care a fost instituita procedura camerei preliminare". Curtea retine ca asemenea erori de drept pot interveni si in solutionarea plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata . Or, din perspectiva interesului de a cere si de a obtine indreptarea acestor erori de drept comise la verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, petentul si intimatii (inculpati) din procedura privind solutionarea plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata se afla intr-o situatie similara, sub aspectul recunoasterii liberului acces la justitie, cu partile si persoana vatamata din procedura de camera preliminara, in ceea ce priveste contestarea solutiei de incepere a judecatii dispuse de judecatorul de camera preliminara.
30. Mai mult, Curtea retine ca, in conditiile in care normele procesual penale criticate permit contestarea incheierii de incepere a judecatii doar cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, in conditiile in care intimatii, avand calitatea de inculpati in cauza penala, nu au interes sa invoce astfel de exceptii avand in vedere solutia de neurmarire sau netrimitere in judecata dispusa, raportat la acestia, incheierea pronuntata in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala are caracter definitiv.
31. Sub aspectul asigurarii egalitatii cetatenilor in exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a cailor de atac, Curtea a statuat, in jurisprudenta sa, ca, in instituirea regulilor de acces al justitiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este tinut de respectarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii. Astfel, instituirea unor reguli speciale in ceea ce priveste caile de atac nu este contrara acestui principiu atat timp cat ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor. Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. El nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Art. 16 din Legea fundamentala vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, paragraful 19, si Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, paragraful 21).
32. In aceste conditii, Curtea constata ca excluderea posibilitatii de a formula contestatie impotriva solutiei de incepere a judecatii, dispusa prin incheierea pronuntata de judecatorul de camera preliminara in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, creeaza un tratament discriminatoriu, fiind o consecinta a optiunii legiuitorului, transpusa in norma procedurala, in total dezacord cu ratiunea acesteia precizata in expunerea de motive la Legea nr. 255/2013, respectiv egalitatea de drepturi intre persoanele deduse judecatii prin incheierea de incepere a judecatii, respectiv prin rechizitoriu. Astfel, desi se gasesc in situatii similare, petentul si intimatii din procedura plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata, respectiv partile si persoana vatamata din procedura de camera preliminara beneficiaza de un tratament juridic diferit sub aspectul posibilitatii de a formula contestatie, in temeiul art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, respectiv al art. 347 alin. (1) din acelasi act normativ, contrar dispozitiilor art. 16 din Constitutie, in conditiile in care tratamentul discriminatoriu nu isi gaseste vreo justificare obiectiva si rezonabila.
33. In concluzie, Curtea constata ca tratamentul juridic diferentiat ce rezulta din dispozitiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala este nejustificat si conduce la o discriminare .
34. Cu privire la accesul, formularea si exercitarea caii de atac a contestatiei in camera preliminara, in jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca acestea reprezinta aspecte ale accesului liber la justitie, drept fundamental protejat de art. 21 din Constitutie . Potrivit art. 21 alin. (1) din Constitutie, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, iar, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept . Astfel cum a statuat Curtea in jurisprudenta sa, liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste.
35. Totodata, Curtea a retinut, in jurisprudenta sa, ca accesul liber la justitie nu vizeaza numai actiunea introductiva la prima instanta de judecata, ci si sesizarea oricaror altor instante care, potrivit legii, au competenta de a solutiona fazele anterioare sau ulterioare ale procesului, deoarece apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime ale persoanelor presupune, in mod logic, si posibilitatea actionarii impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate. Ca urmare, limitarea dreptului partilor de a exercita caile legale de atac constituie o limitare a accesului liber la justitie (in acest sens, Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015, paragrafele 31 si 32). Totodata, este de competenta exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie (in acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, precitata), insa orice limitare a accesului liber la justitie trebuie sa fie temeinic justificata, analizandu-se in ce masura dezavantajele create de ea nu cumva depasesc posibilele avantaje (Decizia nr. 266 din 7 mai 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 464 din 25 iunie 2014).
36. Plecand de la aceste premise, Curtea constata ca lipsirea petentului si intimatilor din procedura de solutionare a plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata de posibilitatea de a supune controlului judiciar solutia de incepere a judecatii dispuse prin incheierea pronuntata de judecatorul de camera preliminara, in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, constituie o masura excesiva, ce depaseste cadrul constitutional referitor la dreptul la aparare si exercitarea cailor de atac. Este de necontestat ca legiuitorul poate limita numarul cailor de atac, insa, in cauza, prin consacrarea caracterului definitiv al incheierii pronuntate in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, sub aspectul solutiei de incepere a judecatii, este inlaturata singura cale de atac cu privire la aceasta din urma. Or, Curtea a statuat intr-o jurisprudenta constanta ca semnificatia sintagmei "in conditiile legii", cuprinsa in dispozitiile art. 129 din Constitutie, "se refera la conditiile procedurale de exercitare a cailor de atac si nu are in vedere imposibilitatea exercitarii oricarei cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti prin care se solutioneaza fondul cauzei" (a se vedea Decizia nr. 45 din 14 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 9 august 2000, si Decizia nr. 84 din 4 mai 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 367 din 8 august 2000). Incheierea prin care judecatorul de camera preliminara dispune solutia de incepere a judecatii, in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, constituie actul de sesizare a instantei de fond, avand, astfel cum a retinut Curtea in jurisprudenta sa, valentele unui rechizitoriu, iar procedura desfasurata in aceasta materie are o influenta directa asupra desfasurarii si echitatii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis.
37. In aceste conditii, prin reglementarea caracterului definitiv al incheierii pronuntate de judecatorul de camera preliminara in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala si inlaturarea, in acest mod, a controlului judiciar sub aspectul solutiei de incepere a judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, in cursul cercetarii penale, a fost pusa in miscare actiunea penala, dispozitiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala aduc atingere accesului liber la justitie al petentului si intimatilor, in substanta sa, incalcand astfel prevederile art. 21 din Constitutie, si restrang, in mod neproportional, dreptul la aparare al acestora, consacrat de art. 24 din Constitutie .
38. In ceea ce priveste rolul procurorului in cadrul procesului penal, Curtea observa ca, potrivit prevederilor art. 131 din Constitutie, in activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor, exercitandu-si atributiile prin procurori constituiti in parchete. Astfel, in temeiul dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiilor legalitatii, impartialitatii si controlului ierarhic, iar, in baza prevederilor art. 67 din acelasi act normativ, procurorul participa la sedintele de judecata, in conditiile legii, si are rol activ in aflarea adevarului; in acest sens, dispozitiile art. 55 alin. (3) lit. f) din Codul de procedura penala prevad atributia procurorului de a formula si exercita, in cadrul procesului penal, contestatiile si caile de atac prevazute de lege impotriva hotararilor judecatoresti. In aceste conditii, pornind de la scopul contestatiei - de a asigura posibilitatea indreptarii erorilor de drept comise pe parcursul solutionarii plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata - si de la rolul procurorului, care, asa cum a retinut instanta de contencios constitutional in jurisprudenta sa, actioneaza ca aparator al intereselor generale ale societatii, dar si ale partilor din proces, in spiritul legalitatii (Decizia nr. 983 din 8 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, si Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 51), Curtea constata ca exigentele art. 131 din Constitutie impun legiuitorului sa asigure posibilitatea ca, pe calea contestatiei prevazute de dispozitiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, sa se verifice, inclusiv la initiativa procurorului, legalitatea incheierilor pronuntate de judecatorul de camera preliminara in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, atat sub aspectul solutiei de incepere a judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, in cursul cercetarii penale, a fost pusa in miscare actiunea penala, cat si cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale (in mod similar, Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, precitata, paragraful 25).
39. Avand in vedere ca procedura desfasurata in aceasta materie are o influenta directa asupra desfasurarii si echitatii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis (Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, precitata, paragraful 43), Curtea constata ca garantiile pe care le implica prevederile art. 21, art. 24 si art. 131 din Legea fundamentala impun ca procurorul, petentul si intimatii sa aiba posibilitatea de a face contestatie impotriva incheierii pronuntate de judecatorul de camera preliminara in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, atat sub aspectul solutiei de incepere a judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, in cursul cercetarii penale, a fost pusa in miscare actiunea penala, cat si cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale.
40. In concluzie, Curtea constata ca solutia legislativa, cuprinsa in dispozitiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, care exclude posibilitatea de a formula contestatie impotriva solutiei de incepere a judecatii dispuse prin incheierea pronuntata de judecatorul de camera preliminara in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, este contrara dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la aparare si ale art. 131 referitor la rolul Ministerului Public.
41. Cat priveste criticile autorilor exceptiei raportate la principiul dublului grad de jurisdictie in materie penala, Curtea retine ca acest principiu - prevazut de art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale - este recunoscut numai in materie penala si doar daca obiectul judecatii il formeaza raportul juridic penal de conflict . Or, Curtea constata ca, in cazul plangerii formulate conform art. 341 din Codul de procedura penala, obiectul judecatii il constituie legalitatea si temeinicia actului procesual de netrimitere in judecata, iar nu fondul cauzei penale, in aceste conditii acestei proceduri nefiindu-i aplicabil principiul dublului grad de jurisdictie in materie penala.
42. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de I.V.G. si C.G. in Dosarul nr. XXX/83/2016 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori si constata ca solutia legislativa cuprinsa in art. 341 alin. (9) din Codul de procedura penala, care exclude posibilitatea de a face contestatie impotriva incheierii judecatorului de camera preliminara cu privire la dispozitia de incepere a judecatii referitor la faptele si persoanele pentru care, in cursul cercetarii penale, a fost pusa in miscare actiunea penala, pronuntata in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, este neconstitutionala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 16 aprilie 2019.