Decizia C.C.R. nr. 117/2019 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 38 din Codul penal

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 38 din Codul penal, exceptie ridicata de I.M. in Dosarul nr. XXXX/114/2017 al Tribunalului Buzau - Sectia penala. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXXD/2017.
2. La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei. Procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care solicita respingerea, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. Arata ca instanta de contencios s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii acestor dispozitii, dintr-o perspectiva identica, respingand exceptiile de neconstitutionalitate, ca neintemeiate, de exemplu, prin Decizia nr. 220 din 17 aprilie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 523 din 26 iunie 2018.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
4. Prin Incheierea din 19 septembrie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/114/2017, Tribunalul Buzau - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 38 alin. (1) si alin. (2) din Codul penal, exceptie ridicata de I.M.. Exceptia a fost ridicata cu ocazia solutionarii unei cauze penale.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile criticate nu permit persoanei trimise in judecata pentru comiterea unor infractiuni aflate in concurs sa recunoasca comiterea doar a uneia sau a unora dintre aceste infractiuni . In aceasta situatie, inculpatul este pus in situatia fie de a recunoaste fapte pe care nu le-a comis, pentru a beneficia de prevederile art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala, fie de a nega comiterea tuturor faptelor pe care le-a comis, pentru a-si dovedi nevinovatia pentru faptele pe care nu le recunoaste, pierzand astfel beneficiul oferit de prevederile anterior mentionate. In aceasta maniera de reglementare a procedurii abreviate, justitia penala devine un fel de "targ", prevederile art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala transformandu-se intr-o "oferta promotionala" pusa la dispozitie de legiuitor inculpatilor care recunosc fapte pe care nu le-au comis, pentru a putea beneficia de reducerea limitelor de pedeapsa si pentru faptele pe care le-au comis.
6. Apreciaza ca cea mai echitabila solutie din punct de vedere constitutional ar fi aceea ca instanta de judecata sa ia act de pozitia procesuala a inculpatului care solicita ca judecata sa aiba loc in baza procedurii abreviate numai pentru una sau unele dintre faptele concurente pentru care a fost trimis in judecata, sa solutioneze aceasta cerere in sensul admiterii, al respingerii sau al prorogarii solutionarii cererii odata cu fondul si apoi sa continue judecata cu administrarea de probe in raport cu infractiunile concurente nerecunoscute, urmand ca la final sa se pronunte asupra tuturor infractiunilor concurente pentru care inculpatul a fost trimis in judecata . Sustine ca, in cazul infractiunilor concurente, indiferent de procedura parcursa, abreviata ori de drept comun, modalitatea de stabilire a pedepsei este identica. In cazul procedurii abreviate, legea penala nu prevede aplicarea unei pedepse unice, globale, pentru toate infractiunile concurente, pentru a face inaplicabila aceasta procedura, in situatia in care inculpatul recunoaste numai una sau unele dintre infractiunile concurente pentru care a fost trimis in judecata .
7. Tribunalul Buzau - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, dispozitiile criticate reprezentand o optiune de politica penala a legiuitorului.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
9. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Arata ca instanta de contencios constitutional s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor criticate dintr-o perspectiva identica, respingand exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Face referire la Decizia nr. 250 din 7 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, Decizia nr. 253 din 5 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2016, Decizia nr. 275 din 10 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 557 din 22 iulie 2016, Decizia nr. 750 din 13 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, Decizia nr. 245 din 7 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 473 din 30 iunie 2015, Decizia nr. 342 din 7 mai 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 386 din 3 iunie 2015, Decizia nr. 486 din 23 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 712 din 22 septembrie 2015, Decizia nr. 334 din 24 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 637 din 19 august 2016, si Decizia nr. 565 din 12 iulie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 693 din 7 septembrie 2016.
10. Avocatul Poporului arata ca principiul legalitatii implica o obligatie pozitiva a legiuitorului, de a reglementa prin texte clare si precise. Norma juridica trebuie sa fie enuntata cu suficienta precizie pentru a permite cetateanului sa isi controleze conduita, sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, fata de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumita fapta . Analizand cele trei texte legale criticate, Avocatul Poporului sustine ca procedura in cazul recunoasterii invinuirii, cu toate aspectele pe care aceasta o presupune, reprezinta optiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale. Prin urmare, textele legale criticate nu sunt de natura a incalca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie . In continuare, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care aceasta a respins, ca neintemeiata, exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii, din perspectiva unor critici identice.
11. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
12. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
13. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 38 alin. (1) si alin. (2) din Codul penal, cu urmatorul cuprins:
- Art. 375 din Codul de procedura penala:
"(1) Daca inculpatul solicita ca judecata sa aiba loc in conditiile prevazute la art. 374 alin. (4), instanta procedeaza la ascultarea acestuia, dupa care, luand concluziile procurorului si ale celorlalte parti, se pronunta asupra cererii.
(11) Inculpatul poate recunoaste faptele si solicita judecarea cauzei in conditiile prevazute la art. 374 alin. (4) si prin inscris autentic.
(12) In cazurile prevazute la alin. (1) si (11), daca inculpatul este minor, este necesara si incuviintarea reprezentantului sau legal.
(2) Daca admite cererea, instanta intreaba partile si persoana vatamata daca propun administrarea de probe cu inscrisuri .
(3) Daca respinge cererea, instanta procedeaza potrivit art. 374 alin. (5)-(10).";
- Art. 377 din Codul de procedura penala:
"(1) Daca a dispus ca judecata sa aiba loc in conditiile prevazute la art. 375 alin. (1), instanta administreaza proba cu inscrisurile incuviintate.
(2) Inscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanta se pronunta asuprea cererii prevazute la art. 375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat in acest scop. Pentru prezentarea de inscrisuri instanta nu poate acorda decat un singur termen.
(3) Dispozitiile art. 383 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(4) Daca instanta constata, din oficiu, la cererea procurorului sau a partilor, ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare trebuie schimbata, este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma. Dispozitiile art. 386 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(5) Daca pentru stabilirea incadrarii juridice, precum si daca, dupa schimbarea incadrarii juridice, este necesara administrarea altor probe, instanta, luand concluziile procurorului si ale partilor, dispune efectuarea cercetarii judecatoresti, dispozitiile art. 374 alin. (5)-(10) aplicandu-se in mod corespunzator.";
- Art. 38 din Codul penal:
"(1) Exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Exista concurs real de infractiuni si atunci cand una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni .
(2) Exista concurs formal de infractiuni cand o actiune sau o inactiune savarsita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni ."
14. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca textele criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5) potrivit caruia, in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea in drepturi si art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 23 alin. (11) referitor la prezumtia de nevinovatie si art. 23 alin. (12) potrivit caruia nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii. Totodata, sunt invocate prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie, art. 7 si art. 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
15. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile criticate au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, din perspectiva unor critici identice. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, Decizia nr. 753 din 13 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, Decizia nr. 723 din 6 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 263 din 13 aprilie 2017, Decizia nr. 220 din 17 aprilie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 523 din 26 iunie 2018, Decizia nr. 253 din 5 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2016, a constatat constitutionalitatea dispozitiilor criticate.
16. Cu aceste prilejuri, Curtea a retinut ca procedura simplificata de judecata in cazul recunoasterii invinuirii nu constituie o noutate in materie procesual penala, fiind reglementata pentru prima data de dispozitiile art. 3201 din vechiul Cod de procedura penala - introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor -, cu titlul de derogare de la dreptul comun, ce presupune solutionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecatoreasca propriu-zisa devine redundanta, intrucat in faza de urmarire penala au fost dezlegate toate aspectele legate de existenta infractiunii si de vinovatia inculpatului.
17. Curtea a statuat ca reducerea limitelor speciale de pedeapsa ca urmare a recunoasterii invinuirii nu poate fi convertita intr-un drept fundamental, ci reprezinta un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, in anumite conditii, printre care se numara si recunoasterea in totalitate a faptelor retinute in sarcina inculpatului, tocmai caracterul integral al recunoasterii invinuirii fiind cel care face inutila efectuarea cercetarii judecatoresti, asa cum este reglementata aceasta de dispozitiile art. 374 alin. (5)-(10) din actualul Cod de procedura penala. Avand in vedere efectele procedurii de judecata simplificate, instanta poate respinge, in baza unor criterii obiective si rezonabile, cererea formulata de inculpat, intrucat, indiferent ca recunoasterea invinuirii este totala sau partiala, ceea ce prevaleaza este existenta unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi in masura in care se neaga principiul aflarii adevarului. Prin urmare, nu simpla recunoastere a invinuirii, chiar si integrala, este determinanta pentru a se da eficienta unui proces echitabil desfasurat in limitele legalitatii si impartialitatii, aceasta constituind doar o conditie procedurala, ci stabilirea vinovatiei inculpatului cu privire la faptele retinute in sarcina sa.
18. De altfel, avand in vedere tocmai riscul exercitarii de presiuni asupra inculpatului spre a-si recunoaste vinovatia si cu privire la fapte pe care nu le-a savarsit, posibilitatea instantei de a respinge cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garantie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Judecatorul nu este obligat, in absenta convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului - chiar daca acesta recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa -, sa admita cererea formulata de inculpat, ceea ce reprezinta o materializare a principiului constitutional al infaptuirii justitiei de catre instantele judecatoresti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentala. Prin urmare, instanta are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar si in conditiile unei recunoasteri totale a faptelor retinute in sarcina sa, atunci cand nu este lamurita asupra imprejurarilor de fapt ale cauzei si considera ca judecata nu poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ci trebuie sa se faca potrivit dreptului comun.
19. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei in materie, Curtea constata ca solutiile si considerentele mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de I.M. in Dosarul nr. XXXX/114/2017 al Tribunalului Buzau - Sectia penala si constata ca dispozitiile art. 375 si art. 377 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 38 din Codul penal, sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 28 februarie 2019.