Decizia nr. 223/2019 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. din Legea nr. 61/1993

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, exceptie ridicata de A.V.S. in Dosarul nr. XXXXX/3/2015 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXD/2017.
2. La apelul nominal se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care arata ca, raportat strict la obiectul cauzei, si anume acordarea alocatiei de stat in cuantum majorat cu 100% pentru o minora cu handicap, de la data nasterii acesteia, exceptia de neconstitutionalitate apare ca inadmisibila, prin prisma legaturii cu cauza, intrucat decizia Agentiei pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti privind stabilirea cuantumului alocatiei nu a fost contestata. Pe fondul exceptiei, insa, apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu sunt suficient de clare si previzibile, in sensul ca nu rezulta daca trimiterea la art. 58 din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care prevede un cuantum majorat al alocatiei pentru copilul cu handicap cu varsta cuprinsa intre 3 si 18 ani, se refera la o majorare a cuantumului alocatiei cu coeficientul de 0,4 sau daca aceasta majorare a fost avuta in vedere atunci cand s-a stabilit un cuantum diferit fata de cel stabilit pentru minorul fara handicap, cu varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani. Prin lipsa de previzibilitate a normei se creeaza un tratament diferentiat intre copilul cu handicap cu varsta pana la 3 ani, pentru care nu exista nicio trimitere la legea speciala, si cel cu varsta cuprinsa intre 3 si 18 ani, avand in vedere ca dispozitiile art. 58 din Legea nr. 448/2006 prevedeau la data invocarii exceptiei de neconstitutionalitate ca pentru copilul cu handicap cu varsta cuprinsa intre 3 si 18 ani se acorda o alocatie in cuantum majorat cu 100%. Apreciaza ca se creeaza un tratament discriminatoriu intre cele doua categorii de copii, intemeiat exclusiv pe criteriul varstei, desi ambele categorii se afla in situatii obiectiv identice. Or, acest lucru contravine insesi ratiunii pentru care legiuitorul constituant a prevazut in art. 49 alin. (2) necesitatea adoptarii unor masuri speciale fata de aceasta categorie de copii, si anume starea de nevoie. In concluzie, considera ca dispozitiile de lege criticate sunt incompatibile cu prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) si art. 49 alin. (2) din Constitutie .

C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

4. Prin Incheierea din 14 decembrie 2016, pronuntata in Dosarul nr. XXXXX/3/2015, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, exceptie ridicata de A.V.S. intr-o cauza avand ca obiect solutionarea recursului introdus impotriva sentintei prin care a fost respinsa cererea de acordare a alocatiei de stat pentru copii in cuantumul majorat cu 100% pentru o minora incadrata in categoria persoanelor cu handicap grav incepand cu data nasterii acesteia.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, in esenta, ca textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece incalca art. 16 din Constitutie privind egalitatea in drepturi, cu referire la tratamentul juridic diferit instituit intre minorii cu handicap care au implinit varsta de 3 ani si cei care au mai putin de 3 ani. Arata ca lipsa unei distinctii intre situatiile concrete in care s-ar putea afla copiii cu handicap anterior si ulterior varstei de 3 ani nu justifica, din perspectiva principiului egalitatii, un tratament discriminatoriu. Privarea copiilor cu handicap pana la varsta de 3 ani de intreaga protectie conferita de lege exclusiv pe baza criteriului varstei aduce atingere si dispozitiilor art. 49 din Constitutie, potrivit carora statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap . Precizeaza ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a stabilit, prin Decizia nr. 277 din 21 martie 2006, ca, in definirea dreptului la alocatiile acordate de stat, art. 49 din Constitutie nu prevede nicio alta conditie decat ca acestia sa fie copii, in cazul de fata copii cu handicap . Pentru identitate de ratiune, stabilirea unui tratament discriminatoriu in cazul copiilor mai mici de trei ani conduce la aceleasi efecte, si anume incalcarea art. 16 si art. 49 din Constitutie .
6. Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, textul de lege criticat contravenind principiului egalitatii, reglementat de art. 16 din Constitutie, care presupune nu doar ca la situatii egale sa se aplice un tratament juridic egal, ci si ca la situatii diferite sa se aplice un tratament juridic distinct (discriminarea pozitiva). Textul de lege criticat, care consacra majorarea alocatiei de stat pentru copiii cu handicap cu varsta cuprinsa intre 3 ani si 18 ani, face aplicarea acestor principii fata de situatia exceptionala a minorilor in discutie, care necesita protectie sociala suplimentara. De asemenea, prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993, care confera majorarea alocatiei pentru copilul cu handicap in intervalul 2-3 ani, sunt in aceeasi optica. Nu aceeasi este situatia prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a), care nu fac niciun fel de diferentiere intre copiii cu varsta de pana la 2 ani in ceea ce priveste cuantumul alocatiei de stat, cu toate ca situatia deosebita a acestora ar fi impus-o. Apreciaza totodata ca prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 sunt neconstitutionale si prin raportare la prevederile art. 49 din Constitutie .
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
8. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Fata de argumentele expuse in sustinerea discriminarii generate de textul legal analizat, opineaza ca acestea reprezinta aspecte ce tin de oportunitatea reglementarii, de optica legiuitorului si nu reprezinta veritabile critici in sensul afirmat de autoare. Precizeaza ca, tocmai in sensul respectarii principiului nediscriminarii, art. 1 din legea analizata stabileste ca instituirea alocatiei de stat pentru copii este o forma de ocrotire a statului acordata tuturor copiilor, fara discriminare . Asadar, ar rezulta ca puterea legiuitoare a avut in vedere reglementarea unei masuri de protectie sociala care sa se aplice tuturor copiilor, fara nicio distinctie, in timp ce masurile legislative special concepute pentru copiii cu handicap fac obiectul unor reglementari speciale, cum ar fi, spre exemplu, Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap . In opinia sa, nu se poate retine nici afirmatia ca, prin textul legal criticat, copiii cu handicap cu varsta de pana la 3 ani sunt privati de intreaga protectie a legii, actul normativ criticat avand ca obiect alocatia de stat la care are dreptul orice copil, indiferent de starea de sanatate, si nu masuri pentru protectia celor cu un anumit grad de handicap, masuri care se regasesc in alte acte normative.
9. Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere arata ca, in aplicarea dispozitiilor art. 49 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul a reglementat prin Legea nr. 61/1993 dreptul la alocatia de stat . Consacrarea dreptului copiilor la ocrotire speciala, sub forma alocatiilor acordate de stat fara nicio discriminare, corespunde principiilor generale care stau la baza statului roman si prevederilor privind ocrotirea copiilor cuprinse in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si in alte pacte si tratate la care Romania este parte . Mentioneaza ca existenta unui handicap presupune, pentru toate persoanele care se confrunta cu aceasta, eforturi comparabile de adaptare la conditiile de trai. Or, din analiza normelor supuse controlului de constitutionalitate se observa ca existenta unui tratament distinct aplicat copiilor cu handicap indreptatiti la alocatia de stat se bazeaza pe criteriul varstei, in functie de care s-a stabilit un anumit cuantum al acestei alocatii, cuantumul fiind majorat cu 100% pentru copiii cu handicap care au varsta cuprinsa intre 3 ani si 18 ani. Apreciaza ca instituirea unui tratament distinct intre copiii cu handicap in functie de varsta nu are o justificare obiectiva si rezonabila. In cazul de fata, varsta minorului cu handicap nu poate constitui un criteriu obiectiv si rational pentru instituirea unui tratament juridic diferentiat. Ca atare, solutia legislativa criticata creeaza premisele unei discriminari intre persoane care, desi se gasesc in situatii obiectiv identice (minori cu handicap), beneficiaza de un tratament juridic diferit (acordarea alocatiei de stat intr-un cuantum diferit), ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala. De asemenea, subliniaza faptul ca, in vederea realizarii unei politici nationale de egalitate a sanselor si de prevenire a unui tratament discriminatoriu, legiuitorul constituant a consacrat in art. 50 din Constitutie dreptul persoanelor cu handicap de a se bucura de o protectie speciala, sens in care statul are obligatia de a asigura egalitatea de sanse a persoanelor cu handicap .
10. Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

11. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
12. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, care, la data ridicarii exceptiei, aveau urmatorul cuprins:
- Art. 3 alin. (1) lit. a) si c):
"(1) Cuantumul alocatiei de stat pentru copii se stabileste in raport cu indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, dupa cum urmeaza:
a) 0,4 ISR pentru copiii cu varsta de pana la 2 ani (sau de pana la 3 ani, in cazul copilului cu handicap);
(...)
c) 0,4 ISR pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 3 ani si 18 ani, in cazul copilului cu handicap, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare."
13. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea si completarea Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, precum si pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 143 din 22 februarie 2019, s-a stabilit un cuantum al alocatiei de stat de 300 lei atat pentru copiii cu handicap cu varsta de pana la 3 ani, cat si pentru copiii cu handicap cu varsta cuprinsa intre 3 ani si 18 ani. In lumina celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina sub aspectul constitutionalitatii prevederile in redactarea pe care o aveau la data ridicarii exceptiei in fata instantei de judecata, intrucat litigiul are ca scop acordarea alocatiei majorate cu 100% si incepand cu data nasterii pana la implinirea varstei de 3 ani pentru un minor cu handicap, la fel ca pentru copiii cu handicap care au depasit aceasta varsta.
14. In opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse in art. 16 - Egalitatea in drepturi si art. 49 - Protectia copiilor si a tinerilor.
15. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata, mai intai, ca aceasta este admisibila prin raportare la dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care instituie conditia legaturii cu solutionarea cauzei a prevederilor de lege supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, obiectul litigiului in cursul solutionarii caruia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate il reprezinta anularea deciziei prin care Consiliul Local al Sectorului 5 Bucuresti - Directia Generala de Asistenta Sociala a refuzat sa stabileasca un cuantum al alocatiei majorat de la data nasterii copilului al carui handicap a fost diagnosticat si incadrat ca atare ulterior acestui moment. Acordarea alocatiei in cuantum majorat a fost aprobata doar de la data formularii cererii de solicitare a reconsiderarii cuantumului acesteia si stabilirii acestuia corespunzator copilului cu handicap, in conditiile in care, pana la acel moment, alocatia fusese platita in cuantumul corespunzator alocatiilor acordate copiilor fara handicap . Asadar, fiind in discutie dimensionarea cuantumului alocatiei de stat, Curtea apreciaza ca este incident in cauza art. 3 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 61/1993, al carui continut normativ vizeaza tocmai aceasta problematica, astfel ca va analiza pe fond exceptia de neconstitutionalitate.
16. Trecand la analiza constitutionalitatii prevederilor de lege ce formeaza obiectul exceptiei, Curtea observa ca autoarea acesteia sustine, in esenta, ca majorarea de 100% in privinta alocatiei copiilor cu handicap trebuie acordata tuturor, indiferent de varsta acestora, criticand pretinsa diferenta de tratament juridic instituita prin prevederile de lege criticate intre copiii cu handicap cu varsta de pana la 3 ani si copiii cu handicap care au depasit aceasta varsta, din punctul de vedere al cuantumului alocatiei de stat acordate.
17. In argumentarea acestor afirmatii, porneste de la compararea reglementarii modului de stabilire a alocatiei, diferentiat intre cele doua categorii de copii cu handicap, in functie de varsta. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993, pentru copiii cu handicap cu varsta de pana la 3 ani, cuantumul acesteia era, la momentul ridicarii exceptiei, de 40% din indicatorul social de referinta (ISR), iar pentru copiii cu handicap cu varsta intre 3 si 18 ani, art. 3 alin. (1) lit. c) din aceeasi lege prevede ca acesta se calculeaza in conformitate cu dispozitiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, care stabilesc urmatoarele: "Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiaza de alocatie de stat in conditiile si in cuantumul prevazut de lege, majorat cu 100%." Curtea observa ca indicatorul social de referinta este definit in art. 5 pct. IX din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, astfel: "Indicatorul social de referinta al asigurarilor pentru somaj si stimularii ocuparii fortei de munca, denumit in continuare indicator social de referinta, reprezinta unitatea exprimata in lei la nivelul careia se raporteaza prestatiile banesti suportate din bugetul asigurarilor pentru somaj, acordate atat in vederea asigurarii protectiei persoanelor in cadrul sistemului asigurarilor pentru somaj, cat si in vederea stimularii anumitor categorii de persoane pentru a se incadra in munca, precum si a angajatorilor pentru a incadra in munca persoane in cautarea unui loc de munca ." Valoarea indicatorului social de referinta este de 500 lei, potrivit art. 331 din aceeasi lege, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 126/2008 privind modificarea si completarea unor acte normative in vederea eliminarii legaturilor dintre nivelul drepturilor acordate din bugetul asigurarilor pentru somaj si nivelul salariului de baza minim brut pe tara si al stabilirii masurilor de aplicare a unor regulamente comunitare.
18. Analizand evolutia solutiei legislative cuprinse in art. 3 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 61/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Curtea constata ca, initial, Legea nr. 61/1993 prevedea acelasi cuantum unic al alocatiei de stat pentru copiii de pana la 18 ani, indiferent daca aveau sau nu handicap . Ulterior, prin art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, se stabileste, ca o masura derogatorie, ca alocatia de stat pentru copiii intre 0-2, respectiv 0-3 ani (pentru cei cu handicap) sa fie in cuantum de 200 lei de la 1 ianuarie 2007, iar Legea nr. 61/1993 continua sa se aplice, ca norma generala, pentru ceilalti copii. Dupa adoptarea Legii nr. 53/1992 privind protectia speciala a persoanelor handicapate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 119 din 4 iunie 1992, a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, si a Legii nr. 448/2006, se realiza astfel o necesara coroborare intre, pe de o parte, Legea nr. 61/1993 sau, dupa caz, hotararile Guvernului care stabileau cuantumul unic al alocatiei pentru toti copii care intrau in sfera normei generale (cu titlu exemplificativ, Hotararea Guvernului nr. 24/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 18 februarie 1997, Hotararea Guvernului nr. 1.360/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 893 din 10 decembrie 2002, sau Hotararea Guvernului nr. 2.392/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.270 din 29 decembrie 2004) si, pe de alta parte, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 53/1992, art. 18 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 si art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, majorarile prevazute de aceste din urma acte normative nefiind asadar incluse in cuantumul unic antereferit. De abia prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 este abrogat si continutul sau normativ este introdus in art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1993. Din aceasta evolutie legislativa au rezultat cele doua cuantumuri, pe de o parte, pentru copiii intre 0-2 si 0-3 ani, dupa caz, si, pe de alta parte, pentru cei intre 2-18 si 3-18, dupa caz.
19. La intrarea in vigoare a art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, cuantumul alocatiei de stat pentru copiii intre 0-2, respectiv 0-3 ani, dupa caz, fiind stabilit la 200 lei, a devenit de 8, respectiv de 4 ori mai mare (pentru copii cu/fara handicap) fata de cuantumul alocatiei de stat pentru copiii intre 2-18 si 3-18, care la 1 ianuarie 2007 era de 25 lei, respectiv 50 lei, potrivit Hotararii Guvernului nr. 54/2007 privind indexarea cuantumului lunar al alocatiei de stat pentru copii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2007. Mai mult, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 a tinut seama in stabilirea alocatiei de stat pentru copilul intre 0-2 si 0-3 ani de necesitatea sustinerii familiei pentru cresterea copilului, aplicandu-se ca o norma derogatorie de la prevederea generala cuprinsa in art. 3 din Legea nr. 61/1993 si art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006. Odata cu includerea normei speciale in corpul legii generale aceasta nu si-a pierdut specificitatea, astfel ca, in continuare, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 se raporteaza numai la alocatia de stat comuna/generala, respectiv cea prevazuta la art. 3 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 61/1993. De altfel, legiuitorul a fost consecvent si, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124/2011, prin Legea nr. 125/2015 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 65/2014 pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 383 din 2 iunie 2015, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2019, s-a raportat numai la aceasta din urma, majorand-o cu 100%.
20. In acest context legislativ, autorul exceptiei de neconstitutionalitate invoca aplicarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 in raport cu art. 3 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 61/1993 din perspectiva unei egalitati formale in sensul ca si pentru alocatia de stat a copilului cu handicap cu varsta intre 0-3 ani trebuie aplicata o majorare cu 100%, precum in situatia copilului cu handicap cu varsta intre 3-18 ani. Or, astfel cum s-a aratat, cuantumul alocatiei copilului cu handicap cu varsta intre 0-3 ani, inca de la momentul la care a fost introdusa, a fost si este un cuantum special fata de alocatia de stat comuna/generala. Astfel, incepand cu 1 ianuarie 2007, data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, semnificatia art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 este aceea de a mentine in plata pentru copiii cu handicap un cuantum al alocatiei cat mai apropiat de cel special existent in plata . Astfel, Curtea constata ca, in cauza, nu este aplicabila egalitatea formala, respectiv aplicarea art. 58 alin. (1) pentru toti copiii cu handicap, ci, avand in vedere evolutia legislativa antereferita, Curtea urmeaza a se raporta la necesitatea aplicarii exigentelor egalitatii materiale, in considerarea carora legiuitorul este in drept sa reglementeze/foloseasca mijloace diferite pentru a atinge, prin prisma finalitatii actiunii sale, o egalizare a situatiei celor doua categorii de copii cu handicap, in ceea ce priveste cuantumul alocatiilor lor, tinand seama de situatia specifica in care acestia se afla [cu privire la conceptul de egalitate materiala, a se vedea Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68]
21. In consecinta, aplicarea majorarii de 100% asupra alocatiei de stat generale, nu si asupra celei speciale, are drept rezultat mentinerea in plata a unui cuantum al alocatiei de stat egal sau apropiat fata de alocatia de stat in cuantum special.
22. Curtea constata ca, intrucat nu trebuie realizata o analiza a egalitatii sub aspect formal intre persoanele cu handicap, discriminarea/nediscriminarea nu trebuie privita in sensul ca acei copii cu handicap a caror varsta este mai mica de 3 ani nu ar beneficia de majorare, ci din perspectiva unei egalitati materiale, in virtutea careia toti copiii cu handicap trebuie sa beneficieze de un cuantum al alocatiei egal/similar indiferent de varsta, spre deosebire de cei fara handicap .
23. Curtea accentueaza ca inclusiv din evolutia reglementarii, asa cum a fost mai sus prezentata, se observa ca intentia legiuitorului a fost mentinerea in plata a aceluiasi cuantum al alocatiei pe toata durata copilariei, pana la implinirea varstei de 18 ani.
24. Fata de critica referitoare la pretinsa nesocotire a dispozitiilor art. 49 alin. (2) teza intai din Constitutie, potrivit carora "Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap", Curtea constata ca textul constitutional citat instituie obligatia statului de a acorda alocatii, consacrand la nivelul Legii fundamentale o forma de ocrotire, fara sa impuna insa fixarea acesteia la acelasi nivel pentru toti copiii, in mod nediferentiat. Prin maniera generica de redactare a textului mentionat, legiuitorul constituant a permis ajustarea corespunzatoare a cuantumului alocatiei, realizata chiar prin intermediul legii din care fac parte prevederile criticate in cauza de fata, in functie de situatia particulara in care se afla destinatarii acesteia, respectiv imprejurarea ca acestia sunt sau nu afectati de un handicap .
25. Autoarea exceptiei face referire si la Decizia nr. 277 din 21 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 348 din 18 aprilie 2006, prin care Curtea Constitutionala a retinut ca, in definirea dreptului la alocatiile acordate de stat, art. 49 din Constitutie nu prevede nicio alta conditie in afara aceleia ca titularii acestuia sa fie copii. Ipoteza avuta in vedere in acel caz viza privarea totala a unei categorii de copii de beneficiul alocatiei, si anume a celor care urmau cursurile unei institutii din sistemul de invatamant privat. Or, in speta de fata nu se pune in discutie insasi acordarea alocatiei, ci cuantumul acesteia. Ca atare, nici din aceasta perspectiva nu sunt intemeiate criticile formulate.
26. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de A.V.S. in Dosarul nr. XXXXX/3/2015 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 3 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 16 aprilie 2019.

OPINIE SEPARATA

In dezacord cu solutia pronuntata prin Decizia nr. 223 din 16 aprilie 2019, consideram ca ar fi trebuit admisa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, in forma anterioara modificarilor aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea si completarea Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, precum si pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 143 din 22 februarie 2019.
Autorul a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 61/1993. In realitate, exceptia priveste art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993, criticat ca aducand atingere art. 16 si art. 49 din Constitutie, prin comparatie cu dispozitiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 61/1993.
Art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 in forma anterioara modificarilor aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2019 avea urmatorul cuprins: "Cuantumul alocatiei de stat pentru copii se stabileste in raport cu indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, dupa cum urmeaza: a) 0,4 ISR pentru copiii cu varsta de pana la 2 ani (sau de pana la 3 ani, in cazul copilului cu handicap".
Articolul la care se raporteaza autorul pentru a motiva discriminarea este art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 61/1993, avand urmatorul cuprins: "Cuantumul alocatiei de stat pentru copii se stabileste in raport cu indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, dupa cum urmeaza: [] c) 0,4 ISR pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 3 ani si 18 ani, in cazul copilului cu handicap, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare."
Art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 la care face trimitere art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 61/1993, in forma anterioara modificarilor aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2019, avea urmatorul cuprins: "Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiaza de alocatie de stat in conditiile si in cuantumul prevazut de lege, majorat cu 100%."

Referitor la incalcarea dispozitiilor art. 16 din Legea fundamentala, se observa ca prin textul de lege criticat se instituie o plata diferentiata a alocatiei pentru copiii cu handicap ce au varsta de pana la trei ani. Acestia beneficiaza doar de alocatia de stat standard pentru copii. Dupa varsta de trei ani si pana la implinirea varstei de 18 ani, cuantumul alocatiei pentru copiii cu handicap se majoreaza cu 100%. Astfel, prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 instituie o discriminare pe criterii de varsta intre copiii cu handicap, in conditiile in care, potrivit art. 1 din Legea nr. 61/1993, alocatia de stat pentru copii reprezinta o forma de ocrotire a statului acordata tuturor copiilor, fara discriminare .
Cu privire la principiul egalitatii, in jurisprudenta sa, Curtea a retinut, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Incalcarea principiului egalitatii apare atunci cand se aplica un tratament juridic diferentiat unor situatii de fapt asemanatoare, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila [...].
Aplicand cele retinute la cauza de fata, situatia in care se afla copiii cu handicap este identica, iar tratamentul diferentiat sub aspectul alocatiei acordate nu poate avea o motivare obiectiva si rezonabila.
Apreciem ca nu se poate face o comparatie intre nevoile copiilor cu handicap pana la varsta de trei ani cu acelea ale copiilor a caror varsta este mare de trei ani, ajungandu-se la concluzia ca alocatia se dubleaza datorita cresterii acestor nevoi. Spre exemplu, in cazul unui copil cu handicap grav, in prima perioada a cresterii ar putea fi nevoie de interventii chirurgicale care presupun si o recuperare corespunzatoare, astfel incat apreciem ca nevoile unui copil cu handicap sunt necuantificabile si necomparabile dupa criteriul varstei, ci tin exclusiv de evolutia individuala a fiecaruia, iar forma de ocrotire acordata de stat, asa cum este definita alocatia, trebuie sa aiba acelasi cuantum pentru fiecare copil indiferent de varsta.
Nu poate fi primita, de principiu, teoria cresterii indemnizatiei motivate de insertia sociala, deoarece pentru cazul copiilor fara handicap care au trecut de varsta de 2 ani alocatia acordata de legiuitor scade. Practic, daca aceasta teorie ar fi fost impartasita de legiuitor ar fi trebuit ca si in cazul copiilor fara handicap alocatia sa se dubleze.
De altfel, legiuitorul insusi a revenit asupra optiunii sale initiale, stabilind aceeasi alocatie pentru copiii cu handicap, indiferent de varsta, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2019, antereferita.
Nu in ultimul rand trebuie avute in vedere si prevederile actelor internationale la care Romania este parte, cum ar fi, spre exemplu, Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificata prin Legea nr. 18/1990, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, care, desi in art. 2 alin. (1) nu reglementeaza cu privire la varsta ca un criteriu de nediscriminare, totusi, in art. 23 statueaza cu privire la obligatia statelor de a asigura o viata implinita si decenta pentru copiii cu handicap, recunoscand dreptul acestora de a beneficia de ingrijiri speciale, incurajand si asigurand, in masura resurselor disponibile, la cerere, un ajutor adaptat situatiei copilului si situatiei parintilor sau a celor carora le este incredintat. Recunoscand nevoile speciale ale copiilor, ajutorul acordat va fi gratuit si destinat asigurarii accesului efectiv al copiilor cu handicap la educatie, formare profesionala, servicii medicale, recuperare, pregatire in vederea ocuparii unui loc de munca, activitati recreative, de o maniera care sa asigure deplina integrare sociala si dezvoltare individuala a copiilor, inclusiv dezvoltarea lor culturala si spirituala.
Pentru aceste motive, apreciem ca exceptia de neconstitutionalitate ar fi trebuit admisa, prin raportare la dispozitiile art. 16 din Constitutie, si ar fi trebuit constatat ca art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, in forma anterioara modificarilor aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea si completarea Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, precum si pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, este neconstitutional.