Curtea constata ca dezbaterile in fond asupra recursului au avut loc in sedinta publica din data de 4 aprilie 2019, concluziile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta decizie si se retrage pentru deliberare.
C U R T E A
Constata ca, prin contestatia inregistrata la data de 12.05.2011, pe rolul Tribunalului V.sub nr. x, contesta torul D.D.- I. a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu intimata S.C. L. b.S. a. , sa se constate nulitatea absoluta a Deciziei de concediere nr. 1164/13.04.2011, sa se dispuna reintegrarea contestatorului pe postul si functia detinute anterior concedierii, cu obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in absenta masurii desfacerii contractului individual de munca, la care se adauga dobanda legala, precum si la plata de despagubiri pentru daune morale, in cuantum de 50.000 lei. s-a solicitat, de asemenea, obligarea intimatei la plata orelor suplimentare pentru intreaga perioada cat contestatorul a fost angajatul intimatei (13.01.2010 - 15.04.2011), la care se adauga sporul prevazut de Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) si CCM pentru ore suplimentare si dobanda legala la sumele datorate cu acest titlu, precum si obligarea aceleiasi intimate la efectuarea mentiunilor corespunzatoare in registrul general de evidenta a salariatilor si la plata cheltuielilor de judecata . In subsidiar, s-a solicitat anularea in parte a deciziei de concediere, in sensul de a se dispune inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate cu alta mai usoara, urmand a se mentine toate celelalte cereri accesorii aratate mai sus.
In motivare, s-a sustinut, de catre contestator, ca a fost salariatul unitatii intimate, in baza contractului individual de munca, incheiat pe perioada nedeterminata la data de 11.10.2010, iar prin decizia de concediere atacata, emisa la 13.04.2011 si comunicata la data de 15.04.2011, i-a fost desfacut disciplinar contractul de munca .
s-a aratat ca decizia in discutie este nelegala si netemeinica, pentru motivele expuse pe larg in considerentele actiunii.
In justificarea solicitarii de plata a orelor suplimentare, printr-o completare a actiunii (fila 8), contestatorul a invederat ca in toata perioada cat a fost angajatul paratei, a lucrat zilnic peste programul normal de munca, uneori pana la orele 23, precum si in zilele de repaus saptamanal, fara ca aceste ore sa fi fost compensate cu timp liber sau prin acordarea unui spor la salariu; cu privire la prestarea de ore supli mentare, contestatorul a aratat ca acest regim de lucru era imposibil de evitat, intrucat indeplinirea sarcinilor de serviciu inauntrul programului normal de lucru nu putea fi, in mod obiectiv, realizata, cu atat mai mult cu cat, prin specificul unor activitati si responsabilitatilor cuprinse in fisa postului, contestatorul nu le putea indeplini decat dupa expirarea timpului de lucru al unora dintre colegi si subalterni, astfel ca, daca s-ar fi respectat programul normal de lucru, s-ar fi creat blocaje in a ctivitate.
In drept, au fost invocate prevederile art. 263- 268, art. 281- 291 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) si dispozitiile Codului de procedura civila.
Intimata a formulat intampinare (filele 36- 42), solicitand respingerea contestatiei si a cererilor accesorii ca neintemeiate. In esenta, a aratat ca aplicarea sanctiunii disciplinare a fost facuta cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma, care asigura legalitatea actului de sanctionare, iar faptele imputate constituie abateri disciplinare grave, care justifica pe deplin masura dispusa, fiind temeinic probate cu ocazia cercetarii disciplinare.
Cum contestatia este in totalitate neintemeiata, nu se justifica nici cererea privind daunele morale, intrucat nu exista prejudiciu susceptibil de reparatie patrimoniala.
Printr-o completare ulterioara a intampinarii (filele 63- 67), parata a aratat, in legatura cu pretentia contestatorului de a i se plati ore suplimentare, ca aceste ore nu puteau fi efectuate, potrivit contractului individual si colectiv de munca si potrivit regulamentului si procedurilor interne, decat la solicitarea expresa a angajatorului sau cu aprobarea acestuia (in speta, directorul general sau directorul coordonator) ; aceleasi conditii, referitoare la solicitarea angajatorului, sunt prevazute si in Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) (art. 118 alin. 1). Or, cunoasterea si respectarea acestor reglementari constituia o obligatie de serviciu a contestatorului, in calitatea sa de director al sucursalei, mentionata in fisa postului. Din partea contestatorului nu a existat nicio cerere de efectuare a orelor suplimentare, ori vreo semnalare ca astfel de ore s-au prestat, astfel ca, neexistand un acord al partilor, la initiativa oricareia dintre ele si acceptata de cealalta parte, nu pot fi platite orele lucrate peste programul normal de lucru, intrucat nu orice fractiune de timp petrecuta, fizic, in incinta unitatii, presupune in mod automat o prestare de activitate in interesul angajatorului, pentru realizarea sarcinilor de serviciu, ci ar putea presupune, eventual, o coordonare insuficienta a activitatii, o intarziere in efectuarea lucrarilor sau indeplinirea unor sarcini in avans, pentru a beneficia de anumite stimulente. Mai mult, in functia pe care o detinea, contestatorul era cel care confirma pontajele (neavand un coordonator sau un superior ierarhic in cadrul sucursalei pe care o conducea), fara sa evidentieze eventualele ore lucrate peste program sau in afara programului normal de lucru. Au fost evocate, in legatura cu caracterul consensual al prestarii de ore suplimentare, dispozitiile art. 8 si 10 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) si art. 1270 din Codul civil.
La termenului din 27.03.2012, Tribunalul a dispus disjungerea cererilor referitoare la plata orelor suplimentare si accesoriile acestora (dobanzile legale), spre a fi judecate separat, intrucat necesita administrarea de probe ce presupun un timp mai indelungat, in timp ce contestatia propriu-zisa si accesoriile sale (desfiintarea deciziei de sanctionare, reintegrarea pe functia detinuta anterior emiterii deciziei si cererea de despagubiri pentru daune morale) se gaseau in stare de judecata .
Astfel, in urma disjungerii, a fost format Dosarul nr. x, ce face obiectul analizei in cauza de fata.
In aceasta faza procesuala, a fost incuviintata si proba cu o expertiza contabila, ale carei obiective au fost: verificarea documentelor existente la sediul bancii, din perioada 13.01. x11, inclusiv datele din centralizatorul (pontajul) electronic si identificarea orelor prestate peste ori in afara programului normal de lucru, precum si calculul drepturilor banesti aferente (cu adaugarea sporului prevazut de Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), la care sa se adauge si dobanda legala.
Prin sentinta civila nr. 1059 din 17 septembrie 2013, Tribunalul V. a admis in parte actiunea formulata de contestatorul D.D.I., in contradictoriu cu intimata si a obligat parata sa plateasca contestatorului suma de 2.044 lei, reprezentand contravaloarea orelor suplimentare efectuate, la care s-a adaugat suma de 292 lei, reprezentand dobanda legala a sumei de mai sus, calculata de expert de la data scadentei si pana la data de 21.05.2013 si in continuare, la plata dobanzii legale, de la data de 21.05.2013 pana la data achitarii integrale a sumei.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca existenta raporturilor de munca dintre reclamant si parata si continutul specific al acestora, pe perioada indicata in actiune, nu au fost contestate. Ceea ce s-a contestat in cauza, raportat la pretentia dedusa judecatii, a fost insasi posibilitatea contestatorului de a presta, fara solicitarea ori acordul angajatorului, ore suplimentare (in afara programului normal de lucru, ori peste programul normal de lucru), pentru care s-a cerut o remuneratie; s-a contestat, de asemenea, existenta muncii efectiv prestate in astfel de conditii si, corespunzator, cuantumul drepturilor banesti aferente, precum si regimul probator al inscrisurilor invocate de catre reclamant in sustinerea tezelor probatorii.
Potrivit contractului individual si colectiv de munca dar si fata de regulamentul si procedurile interne, salariatii paratei pot efectua ore suplimentare numai la solicitarea expresa a angajatorului (munca suplimentara trebuie solicitata pe e-mail, de catre seful direct, presedintelui/vicepresedintelui coordonator, inainte de efectuare, acesta din urma putand sa o aprobe sau nu) ; de asemenea, efectuarea de ore suplimentare de catre angajati este posibila numai in cazul in care volumul de activitate si termenele limita justifica efectuarea acestora. Asa cum corect a sesizat parata, aceleasi conditii, referitoare la solicitarea angajatorului de efectuare a orelor suplimentare, sunt prevazute si in Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), prin dispozitiile art. 118 alin. 1.
Cum, in speta, nu a existat o astfel de solicitare din partea angajatorului, care sa fi fost aprobata, in cazul contestatorului, de catre directorul general sau directorul coordonator, parata a apreciat ca o cerere privind plata unor ore suplimentare nu poate fi, dintru inceput, primita, indiferent daca ele ar fi fost, in fapt, prestate, intrucat ar contraveni procedurilor si normelor interne ce o reglementeaza.
A apreciat insa Tribunalul ca, concluzia paratei este eronata, neconcordanta cu spiritul reglementarii; ratiunea pentru care legea impune o anumita procedura si un regim normativ strict pentru efectuarea orelor suplimentare este in primul rand protectia salariatului impotriva oricaror abuzuri din partea angajatorului, cu prilejul executarii contractului de munca, in timp ce protectia intereselor angajatorului trece pe un plan secundar, in sensul ca salariatul trebuie, la randul sau, sa dovedeasca faptul ca volumul de activitate si termenele limita impuse justifica efectuarea acestora. Desigur, si angajatorul trebuie sa probeze ca volumul de activitate si termenele limita fixate acelui angajat respecta norma de munca stabilita potrivit fisei postului si programului de munca prevazut de lege si aprobat prin regulamentul intern.
In situatia in care, ca in speta, se probeaza, de catre reclamant, existenta unor sarcini de serviciu pentru a caror indeplinire s-a depasit, in mod necesar si inevitabil, programul normal de lucru, nu se poate conchide, de plano, ca orele efectiv alocate indeplinirii sarcinilor de serviciu, desfasurate in afara programului, nu pot fi remunerate corespunzator doar pentru motivul ca efectuarea lor nu a fost ceruta de angajator, potrivit procedurilor interne.
A apreciat Tribunalul ca probele administrate in cauza au confirmat imprejurarea ca, in fapt, pe perioada derularii contractului de munca, contestatorul a prestat activitati in folosul angajatorului, peste norma de lucru de 8 ore zilnic (care era durata convenita, potrivit contractului), iar activitatile realizate de reclamant (inclusiv munca in teren) se circumscriu responsabilitatilor generale fixate prin fisa postului (punctele 2, 3, 4 din a. Management, punctele 1, 3, 5 din a. Dezvoltare Business). De asemenea, a retinut ca, in cauza s-a probat ca contestatorul a trebuit sa se implice direct in munca de teren datorita insuficientei personalului din compartimentul vanzari, intr-o perioada dificila, de criza, cand mentinerea clientilor (al caror interes fata de produsele si serviciile bancilor era in scadere), precum si atragerea altora noi, se realiza cu eforturi deosebite, pe care contestatorul le depunea efectiv, activitatea sucursalei din perioada respectiva fiind apreciata pozitiv de catre conducerea centralei; din acest motiv, contestatorul era nevoit sa ramana deseori peste program la sediul bancii, dupa ce efectua munca de teren .
Ca atare, Tribunalul a retinut ca importanta existentei si nerespectarea unor norme cuprinse in Procedura privind efectuarea orelor suplimentare, ori in contractul colectiv de munca nu trebuie absolutizata pana la a nega, de principiu, posibilitatea salariatului de a dovedi, in caz de litigiu, efectuarea unor ore suplimentare, asa cum a pretins parata.
Pe de alta parte, Tribunalul a avut in vedere, in aprecierea probelor, si corespondenta electronica invocata de reclamant si necontestata de parata. Sub acest aspect, tinand insa cont si de apararile paratei, retinandu-se ca nu se poate stabili, pe o baza obiectiva si rezonabila, ca toate orele identificate de expert, in prima varianta, pe baza raportului log-on/log-off ca fiind ore de utilizare a aplicatiei in afara programului normal de lucru pot fi considerate ca fiind ore efectiv lucrate in acest regim; este vorba despre cele 772 de ore pe care expertul le-a identificat, constatand functionarea calculatorului de serviciu al contestatorului in afara orelor de program, pentru care se calculasera drepturi banesti corespunzatoare in cuantum de 44 117 lei, plus o dobanda legala in cuantum de 6568 lei.
Concluzia s-a impus pe baza argumentelor paratei, necombatute de reclamant, potrivit cu care calculatorul ramanea in functiune (log-on) si in orele sau perioadele in care contestatorul nu se gasea la serviciu, in aceste conditii fiind obiectiv imposibil de reconstituit fiecare ora de activitate, care sa fie corelata cu durata ramanerii aplicatiei in status-ul de log-on si de a se stabili, cu temei, ca fiecare dintre orele de functionare a aplicatiei reprezinta ore efectiv lucrate de reclamant.
In acest context, cum nici restul probelor administrate nu au conturat o alta situatie, Tribunalul a avut in vedere numai cele 28 de ore pentru care expertul a identificat operatiuni efectuate in aplicatia electronica, in directa legatura cu atributiile de serviciu ale contestatorului (expediere-citire a corespondentei electronice), precum si valoarea drepturilor banesti calculata in mod corespunzator de expert pentru aceste 28 de ore (remuneratie neta de 2044 lei, plus dobanda legala de 292 lei - fila 298).
Privitor la munca astfel prestata de reclamant in afara duratei normale, sau in zilele libere, Tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 117 alin. 1 si art. 108 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Pentru orele de munca suplimentara, definita in sensul anterior precizat, angajatorul este obligat sa acorde salariatului, intr-un termen de 60 de zile dupa efectuarea acestora, ore libere, iar in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in intervalul prevazut de lege, munca suplimentara va fi platita salariatului, in luna urmatoare, prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia, in cuantumul prevazut in contractul colectiv de munca sau, dupa caz, contractul individual de munca, spor ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza .
Tinand cont ca, in contractul colectiv de munca, s-a prevazut (art. 30 - fila 151) ca, in lipsa compensarii lor cu timp liber, in termen de 30 de zile, orele suplimentare se vor plati cu un spor de 100% la salariul de baza, se va avea in vedere acest spor de 100% la salariul de baza, care se cuvine contestatorului, in conditiile in care compensarea acestor ore suplimentare cu ore libere platite nu a fost dovedita de catre angajator, care are sarcina probei, potrivit art. 287.
s-a apreciat ca aceeasi este situatia si in ce priveste munca prestata in zilele nelucratoare, dispozitiile art. 137 alin. 2 din cod stabilind dreptul la acordarea unui spor la salariul de baza, ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru, ori de cate ori nu li se poate asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile, potrivit alineatului 1 al aceluiasi articol .
Cum angajatorul nu a dovedit, in aceleasi conditii ale art. 287, ca a asigurat o astfel de compensare, el ramane obligat, intocmai ca si in privinta sporului pentru orele lucrate peste program, la plata sporului calculat, potrivit legii, la salariul de baza .
Parata, in calitate de angajator, nu a dovedit, de altfel, nici indeplinirea obligatiei generale de a evidentia, in mod real, in documentele proprii, orele de munca prestate efectiv de catre fiecare salariat, potrivit art. 116 din cod, iar neindeplinirea acestei obligatii, unita cu lipsa dovezii faptului platii sumelor legal cuvenite, conduce la angajarea raspunderii sale, pe temeiul dispozitiilor legale si contractuale anterior evocate.
A mai stabilit Tribunalul ca nu se poate retine ca contestatorul nu era indreptatit la plata orelor suplimentare pentru ca a acceptat plata sumelor inscrise pe statele de salarii; aceasta intrucat, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul individual si colectiv de munca aplicabil, iar pe de alta parte, potrivit art. 165 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), ``Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale.``
s-a apreciat ca nu poate fi primita apararea paratei conform careia activitatea contestatorului in cadrul sucursalei se materializeaza intr-un numar redus de dosare instrumentate, din totalul celor inregistrate in perioada aflata in discutie, intrucat nu aceasta era, potrivit fisei postului, singura activitate (sarcina de serviciu) a contestatorului, ci probele confirma desfasurarea (indeplinirea) si a altor operatiuni in legatura cu serviciul si, oricum, argumentul adus nu este edificator, cata vreme el nici nu a fost confirmat de probe si nici nu a fost completat cu alte elemente care sa intregeasca imaginea activitatii pe acest segment, eventual prin comparatie cu activitatea altor angajati.
La suma calculata cu titlu de drepturi salariale, s-a adaugat suma de 292 lei, reprezentand dobanda legala a debitului (dauna moratorie), calculata de expert de la data scadentei si pana la data de 21.05.2013; cum dobanda este un accesoriu al creantei, ea curge in continuare, adica si dupa data la care s-a oprit calculul expertului (data de 21.05.2013), pana la data achitarii integrale a sumei.
Cuantumul dobanzii penalizatoare a fost calculat, pana la data de 01 septembrie 2011, cand a intrat in vigoare OG nr. 13/2011, potrivit dispozitiilor OG nr. 9/2000 in ceea ce priveste nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, iar dupa intrarea in vigoare a OG nr. 13/2001, potrivit acestui act normativ, care se va aplica si in ce priveste dobanda datorata in continuare, de la data la care s-a oprit calculul expertului, pana la stingerea totala a creantei prin plata .
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs contestatorul D.D.I.criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sub urmatoarele aspecte:
Astfel, s-a sustinut ca sentinta a fost data cu aplicarea gresita a legii, critica intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. s-a aratat in sustinerea acestei critici ca, instanta de fond a ignorat dispozitiile art. 120 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) care prevede ca ``munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal prevazuta de art. 112, este considerata munca suplimentara precum si ale art. 111 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) prevede ca timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale.
In acest context, nu au fost confirmate toate cele 772 de ore in afara programului de lucru, dar nici infirmate in totalitate, respectiv prestarea unor ore suplimentare in care calculatorul ramanea in functiune (log-on) si in orele sau perioadele in care contestatorul se gasea la serviciu, in aceste conditii fiind obiectiv imposibil de reconstituit fiecare ora de activitate, care sa fie corelata cu durata ramanerii aplicatiei in status-ul de log-on si de a se stabili, cu temei, ca fiecare dintre orele de functionare a aplicatiei reprezinta ore efectiv lucrate de reclamant
Astfel, Tribunalul a avut in vedere numai cele 28 de ore pentru care expertul a identificat operatiuni efectuate in aplicatia electronica, in directa legatura cu atributiile de serviciu ale contestatorului, precum si valoarea drepturilor banesti calculata in mod corespunzator de expert pentru aceste 28 de ore. Se sustine ca si in aceasta situatie, intimata nu a facut dovada normarii muncii, invocandu-se dispozitiile art. 129- 131 si art. 272 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Un alt motiv de recurs a fost intemeiat de dispozitiile art. 304 1 Cod procedura civila, invocandu-se aprecierea eronata a probelor administrate.
s-a invocat faptul ca instanta a respins in mod neegal refacerea expertizei contabile, desi expertul a dat dovada de partinire, prin modul de redactare al raportului, au fost incalcate norme deontologice elementare, nu a efectuat verificarile obligatorii si elementele privind evidentele bancii, prin deplasare la sediul acesteia, nu a fundamentat in niciun mod cu trimiterea la zilele si la orele luate in considerare pentru fiecare zi - modul in care a identificat cele 28 de ore suplimentare, pentru toate acestea solicitandu-se casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea administrarii acestor probe.
Intreaga expertiza a fost efectuata numai pe baza documentelor depuse de angajator fara ca expertul sa verifice personal actele intimatei la sediul acesteia.
Contestatorul a invederat si a probat ca in toata perioada cat a fost angajatul paratei, a lucrat zilnic peste programul normal de munca, uneori pana la orele 23, precum si in zilele de repaus saptamanal, fara ca aceste ore sa fi fost compensate cu timp liber sau prin acord area unui spor la salariu; cu privire la prestarea de ore suplimentare, contestatorul a aratat ca acest regim de lucru era imposibil de evitat, intrucat indeplinirea sarcinilor de serviciu inauntrul programului normal de lucru nu putea fi, in mod obiectiv, realizata, cu atat mai mult cu cat, prin specificul unor activitatii si responsabilitatilor cuprinse in fisa postului, contestatorul nu le putea indeplini decat dupa expirarea timpului de lucru al unora dintre colegi si subalterni, astfel ca, daca s-ar fi respectat programul normal de lucru, s-ar fi creat blocaje in activitate
Astfel, in urma pontajului electronic, document depus de parata - in baza caruia instanta a admis sa se faca expertiza privind calculul orelor suplimentare raportate la programul normal de lucru, expoertul a identificat si calculat un numar de 772 ore suplimentare efectuate de Directorul Sucursala, in afara programului normal de lucru.
In situatia in care, in speta, s-a probat, de catre reclamant, existenta unor sarcini de serviciu pentru a caror indeplinire s-a depasit, in mod necesar si inevitabil, programul normal de lucru, nu se poate conchide, de plano, ca orele efectiv alocate indeplinirii sarcinilor de serviciu, desfasurate in afara programului, nu pot fi remunerate corespunzator doar pentru motivul ca efectuarea lor nu a fost ceruta de angajator, potrivit procedurilor interne.
Recurentul a concluzionat ca politica de securitate a bancii nu permitea ca in afara orelor de program, odata ce ai parasit sucursala sa mai revii la munca, intrucat acesta se arama automat, iar senzorii de miscare erau setati ca in afara orelor de program sa activeze sistemul de alarma al bancii
In acest sens, a sustinut ca la efectuarea expertizei nu a fost avuta in vedere decat aplicatia interna de credite, fara a fi analizate si celelalte aplicatii, respectiv aplicatia de management, aplicatia de vizite a bancii, aplicatia de depozite, de risc operational, aplicatia informatica T24 de autorizare a deschiderii/inchiderii operationale a casieriei precum si evidenta privind deschiderea sucursalei prin dezarmarea alarmei si inchiderea la sfarsitul programului prin armarea alarmei, operatiuni efectuat de catre recurent si evidentiata in documentele depuse in recurs, filele 67- 70. In concluzie, pentru toate aceste motive se solicita admiterea recursului.
Prin intampinare, intimata S.C. L. b.S. a. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei recurate ca legala si temeinica si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata, aceasta fiind motivata pe larg la filele 21- 26 de la dosar.
Prin d ecizia civila nr. 802/7 aprilie 2014, Curtea de Apel Pitesti a admis recursul declarat de contestatorul D.D.I., impotriva Sentintei civile nr. 1059 din 17 septembrie 2013, pronuntata de Tribunalul V.- Sectia civila, in Dosarul nr. x, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la acelasi tribunal.
Pentru a decide astfel, curtea a retinut ca expertul avea obligatia sa verifice evidentele angajatorului, cu relevanta pentru cauza, insa din continutul raportului rezulta ca nu s-a facut o deplasare la sediul angajatorului, ci s-au depus anumite documente de catre societatea intimata. In aceste conditii este cert ca expertul nu a verificat intreaga evidenta a societatii, ci numai materialele depuse de angajator, astfel ca, raportul de expertiza nu poate fi concludent si nu reflecta corect situatia de fapt, ci doar operatiunile pe care angajatorul a dorit sa le prezinte prin inscrisurile depuse.
Curtea a apreciat ca este necesara efectuarea unei noi expertize contabile, de catre un alt expert, care sa verifice toate evidentele angajatorului relevante in cauza, precum si aplicatia de management, aplicatia de vizite a bancii, aplicatia de depozite, de risc operational, aplicatia informatica T24 de autorizare a deschiderii/inchiderii operationale a casieriei precum si evidenta privind deschiderea sucursalei prin dezarmarea alarmei si inchiderea la sfarsitul programului prin armarea alarmei, operatiune ce se sustine a fi efectuata de catre recurent, si evidentiata in documentele depuse in recurs.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului V.sub numarul de dosar nr. x.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si expertiza contabila, raportul de expertiza intocmit de expertii O.M.M., Z. b. si D. a. fiind depus la dosar a filele 399- 450, 696- 750.
Prin sentinta nr. 1142 din 16 octombrie 2018 pronuntata de Tribunalul V. a fost admisa in parte actiunea formulata de contestatorul D.D.I., in contradictoriu cu intimata . bucuresti si obligata intimata sa plateasca contestatorului suma de 4.236 lei reprezentand contravaloare ore suplimentare, precum si dobanda legala aferenta, calculata de la data scadentei pana la data platii efective a debitului. Totodata a fost obligata intimata sa plateasca contestatorului suma de 5.102 lei reprezentand cheltuieli de judecata .
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca, p rin cererea de chemare in judecata, ce formeaza obiectul dosarului disjuns, s-a solicitat de catre contestator obligarea intimatei la plata orelor suplimentare efectuate in perioada 13.01.2010 - 15.04.2011, in motivarea cererii aratand ca ``orele multe peste programul normal de munca s-au concretizat in primul trimestru din anul 2011``, iar incepand cu 15.02.2011 a trebuit sa se ocupe si de formarea noului CRM (manageri relatii clienti)-profesii liberale, insa nu a avut o evidenta exacta a vizitelor la clienti . In motivarea cererii completatoare s-a mai sustinut ca a lucrat zilnic peste programul normal de lucru, uneori pana la orele 23 00, precum si in unele zile de repaus saptamanal, iar intrepatrunderea atributiilor sale de serviciu cu cele ale subordonatilor si ale sefilor ierarhici sau ale colegilor din Centrala L. b.nu-i permiteau sa plece la sfarsitul programului normal de munca . Prin raspunsul la intampinare, contestatorul sustine prestarea orelor suplimentare, invocand urmatoarele: data, ora, minutul deschiderii/inchiderii calculatorului de serviciu, centralizatorul pontajului electronic, mesaje trimise prin posta electronica, executarea atributiilor subordonatilor, dat fiind personalul insuficient si fluctuant.
Retinand argumentele contestatorului, sustinerile in combaterea acestora formulate de intimata, privitoare la neindreptatirea petentului de a solicita plata orelor suplimentare, intrucat nu a existat o solicitare expresa a angajatorului si nici aprobarea acestuia ori a fost instrumentat un numar re dus de dosare din totalul celor inregistrate in perioada respectiva, considerentele retinute de prima instanta, nedeclararea de catre intimata a caii de atac impotriva sentintei pronuntate in cauza, precum si dispozitiile instantei de casare, in rejudecare urmeaza a se analiza indreptatirea contestatorului la plata orelor suplimentare, in raport de existenta muncii efectiv prestate in astfel de conditii .
Instanta a aprecia t ca petentul are dreptul sa fie remunerat pentru activitatea desfasurata, in raport de corespondenta electronica, prin care se poate face dovada ca orele prestate suplimentar au fost in interesul angajatorului, care a beneficiat de munca salariatului, insa numai in masura in care aceasta poate fi coroborata cu restul probelor administrate.
s-a dispus prin decizia de casare refacerea raportului de expertiza, expertul desemnat urmand sa verifice toate evidentele angajatorului relevante in cauza, precum si aplicatia de management, aplicatia de vizite a bancii, aplicatia de depozite, de risc operational, aplicatia informatica T 24 de autorizare deschiderii/inchiderii operationale a casieriei, precum si evidenta privind deschiderea sucursalei prin dezarmarea alarmei si inchiderea la sfarsitul programului prin armarea alarmei, in raport de inscrisurile depuse in dosarul de recurs, la filele 67- 70.
Contestatorul sustine, in mod eronat, ca orele mentionate in raportul aplicatiei interne a bancii, anume centralizatorul electronic, ce reflecta ora de deschidere/inchidere a calculatorului, fac dovada ca angajatul era la dispozitia bancii. Nu se poate sustine ca in tot acest interval contestatorul s-a aflat in indeplinirea sarcinilor de serviciu, intrucat nu exista nicio evidenta pentru munca de teren, pe care petentul sustine ca a efectuat-o personal, din cauza insuficientei personalului. Nici expertilor nu le-a fost prezentata de catre contestator o situatie concreta privitoare la indeplinirea sarcinilor de serviciu in locul personalului lipsa, ci doar aceasta din urma evidenta . Chiar contestatorul sustine ca nu a tinut o evidenta a acestor activitati, deci nu s-a facut o astfel de dovada si nici proba activitatilor concret indeplinite prin preluarea atributiilor altor salariati, astfel ca interval in care calculatorul ramanea in functiune, nu poate fi asociata, in toate situatiile, cu ore efectiv lucrate. Or, lipsa de la serviciu a personalului angajat nu-l indreptateste pe contestator sa solicite plata orelor suplimentare in raport de aplicatia deschidere/inchidere calculator .
De asemenea, in conditiile in care, potrivit fisei postului, o parte dintre atributiile contestatorului puteau fi efectuate doar la sfarsitul programului de lucru al celorlalti angajati, instanta apreciaza ca aceste atributii se circumscriu timpului de lucru, astfel cum a fost convenit de parti prin contractul individual de munca nr. 5489/13.01.2010 (durata timpului de lucru este de 8 ore/zi, 40 ore/saptamana), incat nu poate fi primita sustinerea contestatorului in sensul ca activitatea astfel prestata constituie munca suplimentara.
Nici activitatea premergatoare deschiderii sucursalei, ce necesita, astfel cum sustine contestatorul, pana la 30 de minute in fiecare dimineata, respectiv aceleasi activitati desfasurate la sfarsitul programului de lucru, nu pot constitui munca suplimentara. Este adevarat ca activitatile desfasurate pana la ora 9 00 si dupa orele 17 00 sunt activitati desfasurate in afara programului de lucru, insa in conditiile in care ele sunt absolut necesare desfasurarii normale a activitatii sucursalei, fiind si prevazute in fisa postului, dar mai ales in procedurile de securitate interna a bancii, nu pot fi asimilate cu munca suplimentara, ci doar cu desfasurarea acestor activitati specifice in afara programului de lucru cu clientii . In acest sens sunt si datele din aplicatia inchidere/deschidere casa, care nu pot confirma, contrar sustinerilor expertilor, munca suplimentara.
Cat priveste armarea, respectiv dezarmarea sistemelor de securitate, s-a constatat ca, desi era responsabilitatea directorului sucursalei, aceasta operatiune nu era efectuata numai de contestator, in conditiile in care, conform constatarilor expertilor, cel putin ora de deschidere a calculatorului acestuia s-a realizat si dupa ora deschiderii programului cu publicul, deci dupa ora 9 00, ceea ce inseamna ca aceasta atributie era exercitata si de alta persoana, neconstituind nici acesta, alaturi de cele mai sus retinute, un argument in favoarea retinerii muncii suplimentare.
Expertii au apreciat ca, in raport de pontajul electronic, aplicatia privind inchiderea/deschiderea de casa, aplicatia management clienti sau vizite clienti rapoarte convorbiri telefonice, aplicatia risc operational, timpul suplimentar necesar prestarii sarcinilor desfasurate in afara programului de lucru este de 705 ore si 11 minute (fara a se lua in calcul pauza de masa), respectiv 581 ore si 22 minute (cu luarea in calcul a pauzei de masa), conform suplimentului la raportul de expertiza. s-a avut in vedere insa intervalul cel mai mare, respectiv aplicatia bancii log-on/log-off, anume functionarea calculatorului de serviciu al contestatorului in afara orelor de program, iar in cazul erorilor de sistem s-a avut in vedere pontajul lunar si celelalte aplicatii electronice ale bancii si nu au fost calculate ore suplimentare. s-a constatat ca, in realitate, expertii nu au coroborat toate datele care au justificat, in concret, activitatea prestata de contestator, ci au calculat timpul suplimentar, in principal, retinand ca ``document justificativ`` deschidere calculator, respectiv inchidere calculator, ceea ce, in opinia acestora, presupunea prezenta contestatorului la munca .
Instanta a aprecia t ca, fata de considerentele aratate mai sus, pot fi retinute concluziile raportului de expertiza doar in masura in care aceasta proba se coroboreaza cu inscrisurile existente la dosar.
Astfel, s-a apreciat ca a fost justificata de catre contestator munca suplimentara, in raport de inscrisurile existente la dosar, ce justifica transmiterea documentelor in aplicatia de credite a bancii, transmiterea mail-urilor, in afara orelor de program, in urmatoarele zile: 16.06.2010 (166 min. - 220 lei), 31.08.2010 (6 min. - 8 lei), 09.09.2010 (131 min. - 174 lei), 01/12/15.10.2010 (162 min. - 225 lei), 12/20/24/25/27.01.2011 (452 min. - 627 lei), 01/02/08/09/10/14.02.2011 (734 min. - 1070 lei), 11.02.2011 (140 min. - 204 lei), 28.02.2011 (221 min. - 322 lei), 09/28.03.2011 (237 min. - 300 lei), 04.03.2011 (319 min. - 404 lei), 18.03.2011 (178 min. - 225 lei), 25.03.2011 (185 min. - 234 lei). La toate acestea se adauga, astfel cum a sustinut si contestatorul in fata instantei de recurs (filele 10, 36- 37), si zilele in care au fost efectuate teste in aplicatia interna a bancii (testare periodica salariati), in zilele de 03.09.2010 (129 min. - 170 lei) si 11.10.2010 (38 min. - 53 lei).
Prin urmare, este intemeiata in parte actiunea formulata, privind indreptatirea contestatorului la plata contravalorii orelor suplimentare efectuate in cuantum total de 4.236 lei, la care se adauga dobanda legala aferenta, calculata de la data scadentei pana la data platii efective a debitului.
Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal a declarat recurs contestatorul, criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedura civila, raportat la urmatoarele considerente:
- prima instanta a pronuntat o solutie nelegala in sensul in care considerentele sunt contradictorii, intrucat, pe de o parte, se retine ca activitatile contestatorului se desfasoara in afara programului de lucru, iar ulterior se retine ca expertilor nu le-a fost prezentata de catre contestator o situatie concreta privind indeplinirea sarcinilor de serviciu, sens in care solutia incalca dispozitiile art. 272 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), potrivit cu care sarcina probei revine angajatorului;
- nu s-a tinut cont de faptul ca intimata nu are procedura pentru normarea muncii, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 129 - 132 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), astfel incat angajatorul nu se poate prevala de propria sa culpa si nelegalitate constand in lipsa normare munca si nerespectarea evidentei orelor de munca cu scopul vadit de a nu se lua in considerare orele suplimentare efectuate de catre salariati;
- pe de alta parte, desi instanta retine in considerentele sentintei norma de securitate interna care cuprinde efectuarea de munca in afara programului normal de lucru, nu o defineste ca fiind munca suplimentara si nu retine culpa angajatorului care obliga salariatii la aceasta munca suplimentara si in mod concret, din norma de securitate, nu a analizat decat aplicatia armare/dezarmare si aplicatia inchidere/deschidere casierie pentru care retine munca realizata de contestator in afara orelor de program, insa nu si alte activitati specifice in afara programului de lucru cu clientii;
- desi instanta de fond admite in parte actiunea, raportandu-se la inscrisurile depuse de catre intimata la intocmirea raportului de expertiza, aceasta trebuia sa verifice ca angajatorul a depus in intregime la dosar corespondenta electronica dintre recurentul-contestator si reprezentantii bancii;
- instanta nu a tinut cont de faptul ca drepturile salariale care revin recurentului-contestator sunt clar precizate in continutul raportului de expertiza, in baza a doua aplicatii personalizate cu user si parola proprie pentru recurentul-contestator, expertiza care a tinut cont de indrumarile date de Curtea de Apel Pitesti atunci cand s-a casat hotararea initiala;
- in mod eronat se retine ca activitatile de dezarmare sucursala deschidere seif, deschidere casierie erau realizate de alte persoane, cand de fapt toate aceste sarcini erau efectuate de catre recurentul-contestator, in calitatea sa de director;
- nu s-a tinut cont de concluziile raportului de expertiza aflate la filele 6 si 7 din dosar, care explicau in mod detaliat calculul drepturilor salariale si instanta, prin hotararea pronuntata, nu a tinut cont de obiectivele si concluziile rapoartelor de expertiza, pe parcursul mai multor pagini recurentul-contestator reia toata situatia de fapt si vorbeste de obiectivele expertizei, precum si de raspunsurile acestora, facand referire si la comisia de experti si la suplimentul acestui raport de expertiza;
- nu a luat in calcul toate inscrisurile depuse de recurentul-contestator ca inceput de dovada scrisa, prin aplicatiile de e-mail, inscrisuri ce dovedesc munca suplimentara si in continutul acestei critici se dezvolta pe larg importanta celor doua aplicatii informatice, precizandu-se faptul ca instanta nu a staruit in aflarea adevarului si recurentul-contestator reia criticile de mai sus precizand din nou, practic, copiind din concluziile raportului de expertiza intocmit la dosar;
- in fine, se invoca faptul ca nu sa tinut cont de declaratia martorului G.M.L.care a fost salariat al intimatei in sensul in care a rezultat din depozitiile acestui martor ca acesta a desfasurat munca suplimentara si ca lucra mult peste program .
Se solicita admiterea recursului, cu consecinta modificarii sentintei si obligarea intimatei la plata sumei de 61. 913 lei reprezentand contravaloarea a 764 ore munca suplimentara, la care se adauga dobanda legala penalizatoare, cu cheltuieli de judecata .
s-a formulat intampinare de catre intimata .SA, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei instante de fond, precizandu-se ca in urma unui raport de control, in care au fost evidentiate abateri de catre recurentul-contestator si anume incalcarea normelor si procedurilor operationale ale bancii si a politicii privind conflictul de interese si a codului intern de etica bancara, ocazie cu care s-a demarat cercetarea disciplinara si a fost emisa decizie de concediere si, desi initial a fost admisa contestatia recurentului, ulterior Curtea de Apel Pitesti prin decizia civila nr. 2867/2012 a admis recursul unitatii si a respins contestatia recurentului, retinand savarsirea abaterilor grave de catre acesta.
Pe fondul cauzei se arata ca hotararea pronuntata de catre prima instanta este legala, atat vreme cat recurentul-contestator avea obligatia sa-si organizeze timpul de lucru intr-un mod care sa- i permita realizarea sarcinilor pe parcursul intervalului de 8 ore pe zi, iar faptul ca se solicita drepturi salariale ce ar reprezenta ore suplimentare acest lucru trebuie dovedit cu inscrisuri si nu cu afirmatii gratuite si de asemenea nu pot fi luate in considerare in fata instantei de judecata afirmatii potrivit cu care recurentul nu a stiut sa completeze rapoartele de pontaj sau sa respecte dispozitiile contractului colectiv de munca in ceea ce priveste procedura privind orele suplimentare.
Aceasta procedura presupunea faptul ca efectuarea de munca suplimentara trebuia solicitata angajatului in scris de catre seful direct si autorizata de vicepresedintele coordonator prin .standard si in plus, asa cum s-a retinut de catre prima instanta, armarea/dezarmarea sistemelor de securitate se efectuau de catre alte persoane, chiar si dupa ora 9, 00 si in mod legal s-a stabilit de catre prima instanta ca obligarea intimatei la plata orelor suplimentare se efectueaza numai in conditiile in care este corelata cu depunerea de inscrisuri doveditoare.
s-au depus concluzii scrise de catre recurentul-contestator prin care au fost reluate criticile din recurs.
Examinand actele si lucrarile dosarului si sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-contestator, Curtea constata ca recursul este nefondat raportat la urmatoarele considerente.
Ca si chestiune prealabila, Curtea retine ca p otrivit dispozitiilor art. 302 1 alin. 1 lit. c) Cod procedura civila vechi, cererea de recurs va cuprinde sub sanctiunea nulitatii motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedura civila, indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, insa numai cu conditia ca dezvoltarea acestora sa faca posibila incadrarea lor in unul din motivele prevazute de art. 304 Cod procedura civila, fiind vorba de o cale extraordinara de atac.
Prin urmare, in recurs nu pot fi invocate decat motive de nelegalitate a hotararii atacate, asa incat reaprecierea tuturor probelor administrate in cauza cu trimiterea in mod expres la fiecare dintre acestea, care este in mod evident un aspect de netemeinicie a deciziei, nu poate sa faca obiect de analiza in recurs, aceasta neincadrandu-se in nici unul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 Cod procedura civila.
Practic, toate criticile invocate de catre recurentul-reclamant ar fi putut fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 10 Cod procedura civila, care prevedea ca se poate cere casarea unei hotarari atunci cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii.
Urmare a abrogarii pct. 10 si 11 ale art. 304 Cod procedura civila, instanta de recurs nu poate, sub niciun aspect, sa reanalizeze starea de fapt a cauzei, sa reaprecieze probele si sa dea eficienta uneia sau alteia dintre probe in detrimentul altor administrate, asa dupa cum de altfel solicita recurentul-reclamant in cuprinsul motivelor de recurs, cu scopul schimbarii starii de fapt retinute de catre instant a de fond .
Aceasta este situatia atat in ceea ce priveste administrarea probei cu interogatoriul, cat si a celei testimoniale, sau aprecierea raportului de expertiza intocmit in cauza, cu referire expresa la cuantumul drepturilor salariale, stiut fiind ca in ceea ce priveste cuantumul, de asemenea, este vorba de o critica de netemeinicie si nu de nelegalitate.
A motiva recursul inseamna a preciza in mod concret incadrarea acestuia in unul din motivele prevazute de dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, insa acest lucru nu este suficient prin indicarea anumitor articole prevazute de lege, recurentul trebuind sa precizeze in mod concret in ce consta aplicarea gresita a legii de catre instanta de apel.
Curtea constata ca prima instanta a analizat in amanuntime situatia de fapt si s-a raportat la toate criticile invocate de catre recurentul-reclamant, facand referire in mod concret la fiecare mijloc de proba administrat.
Este adevarat ca recursul declarat impotriva unor hotarari care potrivit legii nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele aceasta prin prisma dispozitiilor art. 304 1 vechiul cod de procedura civila, insa acest lucru nu inseamna ca instanta de control judiciar se transforma in instanta de fond, aceasta si prin prisma regulilor speciale ale caii extraordinare de atac.
Judecarea recursului, desi procedural se face dupa regulile privind judecarea apelului, dispozitiile art. 316 Cod procedura civila se interpreteaza in sensul ca recursul nu are caracter devolutiv (cum este cazul apelului) si deci nu are loc o noua judecata in fond, ci numai un control al deciziei atacate in limita motivelor expres prevazute de art. 304 Cod procedura civila.
Asadar, instanta de control judiciar retine ca, recurentul - contestator in majoritatea criticilor din recurs nu a facut decat sa preia in integralitate concluziile raportului de expertiza si a completarii acestuia, precum si sa faca referire la depozitiile martorului audiat G.M.L., astfel incat aceste critici se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 10 si 11, abrogate in prezent.
Curtea va analiza criticile ce sunt incadrabile in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila vechi.
Prima critica este nefondata si anume aceea prin care se invoca f aptul ca prima instanta ar fi p ronuntat o solutie nelegala atata vreme cat considerentele sunt contradictorii, precizandu-se ca s-ar fi solicitat recurentului - contestator proba efectuarii orelor suplimentare, desi dispozitiile art. 272 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) prevad ca sarcina probei este a intimatei, Curtea retinand ca este adevarat ca exista un principiu general consacrat in dispozitiile art. 272 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), acesta fiind de exemplu aplicabil in dispozitiile de desfacere a contractului de munca sau de antrenare a raspunderii materiale a salariatului, legiuitorul prevazand conditii stricte de forma si de fond care trebuie respectate de catre angajator, insa este evident ca atunci cand salariatul nu respecta anumite proceduri si un regim normativ strict pentru efectuarea orelor suplimentare, sarcina probei este rasturnata si recurentul trebuia sa faca dovada concreta a efectuarii acestor ore suplimentare.
Cum, in speta, nu a existat o astfel de solicitare din partea angajatorului, care sa fi fost aprobata, in cazul contestatorul ui, de catre directorul general sau directorul coordonator, parata a apreciat ca o cerere privind plata unor ore suplimentare nu poate fi, dintru inceput, primita, indiferent daca ele ar fi fost, in fapt, prestate, intrucat ar contraveni procedurilor si normelor interne ce o reglementeaza.
Astfel, ratiunea pentru care legea impune o anumita procedura si un regim normativ strict pentru efectuarea orelor suplimentare este in primul rand protectia salariatului impotriva oricaror abuzuri din partea angajatorului, cu prilejul executarii contractului de munca, in timp ce protectia intereselor angajatorului trece pe un plan secundar, in sensul ca salariatul trebuie, la randul sau, sa dovedeasca faptul ca volumul de activitate si termenele limita impuse justifica efectuarea acestora. Desigur, si angajatorul trebuie sa probeze ca volumul de activitate si termenele limita fixate acelui angajat respecta norma de munca stabilita potrivit fisei postului si programului de munca prevazut de lege si aprobat prin regulamentul intern.
Curtea retine ca prin decizia civila nr. 802/07 aprilie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, prin care sentinta initiala a fost casata nu s-a statuat decat efectuarea unei noi expertize sens in care nu au fost retinute de catre instanta de control judiciar indrumari obligatorii raportat la dispozitiile art. 315 Cod procedura civila.
Este nefondata si critica ce vizeaza faptul ca intimata nu are procedura pentru normarea muncii, pretinzandu-se incalcarea dispozitiilor art. 129- 132 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), intrucat si daca instanta de control judiciar ar retine ca aceasta situatie ar fi reala, nu inseamna ca ``de plano`` recurentul-contestator ar fi indreptatit la plata drepturilor salariale ce reprezinta efectuarea de ore suplimentare, aceasta raportat si la analiza primei critici care a fost dezvoltata mai sus.
Si celelalte critici sunt nefondate si anume acelea incadrabile in dispozitiile art. 304 1 vechiul Cod de procedura civila, si vor fi respinse raportat la urmatoarele considerente:
Astfel probele administrate in cauza au confirmat imprejurarea ca, in fapt, pe perioada derularii contractului de munca, contestatorul nu a prestat activitati in folosul angajatorului, peste norma de lucru de 8 ore zilnic (care era durata convenita, potrivit contractului), iar activitatile realizate de contestator (inclusiv munca in teren) se circumscriu responsabilitatilor generale fixate prin fisa postului (punctele 2, 3, 4 din a. Management, punctele 1, 3, 5 din a. Dezvoltare Business).
Pe de alta parte, Tribunalul a avut in vedere, in aprecierea probelor, si corespondenta electronica invocata de contestator si necontestata de parata. Sub acest aspect, tinand insa cont si de apararile paratei, retinandu-se ca nu se poate stabili, pe o baza obiectiva si rezonabila, ca toate orele identificate de experti (filele 696 si urm. dosar fond), pe baza raportului log-on/log-off ca fiind ore de utilizare a aplicatiei in afara programului normal de lucru pot fi considerate ca fiind ore efectiv lucrate in acest regim .
Ca atare, in mod corect prima instanta nu a dat eficienta concluziilor raportului de expertiza care de altfel s-a raportat la chestiuni teoretice fara corespondent in realitate, aceasta prin prisma faptului ca, pe de o parte, asa cum s-a precizat anterior recurentul - contestator nu a inteles sa respecte Regulamentul de ordine interioara in sensul efectuarii orelor suplimentare si, pe de alta parte, in mod corect si justificat prima instanta a considerat concluziile raportului de expertiza ca o proba care trebuie coroborata in mod obligatoriu cu inscrisurile existente la dosar enumerate in considerentele sentintei recurate, iar faptul ca expertii au retinut ca singur ``document justificativ`` deschiderea calculatorului care ar presupune prezenta ``de plano`` a recurentului - contestator la serviciu este evident ca in mod legal instanta de fond a inlaturat aceasta sustinere.
Pe de alta parte, in mod legal, s-a retinut ca nici activitatea premergatoare deschiderii sucursalei sau activitati desfasurate la sfarsitul programului de lucru nu constituie munca suplimentara si nici armarea, respectiv dezarmarea sistemului de securitate, care desi era responsabilitatea recurentului - contestator aceasta operatiune era efectuata de catre alte persoane, situatie necontestata si care rezulta in mod nemijlocit din lucrarile dosarului.
Instanta a apreciat ca recurentul-contestator are dreptul sa fie remunerat pentru activitatea desfasurata, in raport de corespondenta electronica, prin care se poate face dovada ca orele prestate suplimentar au fost in interesul angajatorului, care a beneficiat de munca salariatului, insa numai in masura in care aceasta poate fi coroborata cu restul probelor administrate.
Recurentul-contestator pretinde, in mod eronat, ca orele mentionate in raportul aplicatiei interne a bancii, anume centralizatorul electronic, ce reflecta ora de deschidere/inchidere a calculatorului, fac dovada ca angajatul era la dispozitia bancii. Nu se poate sustine ca in tot acest interval contestatorul s-a aflat in indeplinirea sarcinilor de serviciu, intrucat nu exista nicio evidenta pentru munca de teren, pe care petentul sustine ca a efectuat-o personal, din cauza insuficientei personalului.
Nici expertilor nu le-a fost prezentata de catre recurentul-contestator o situatie concreta privitoare la indeplinirea sarcinilor de serviciu in locul personalului lipsa, ci doar aceasta din urma evidenta . Chiar contestatorul sustine ca nu a tinut o evidenta a acestor activitati, deci nu s-a facut o astfel de dovada si nici proba activitatilor concret indeplinite prin preluarea atributiilor altor salariati, astfel ca interval in care calculatorul ramanea in functiune, nu poate fi asociata, in toate situatiile, cu ore efectiv lucrate. Or, lipsa de la serviciu a personalului angajat nu-l indreptateste pe contestator sa solicite plata orelor suplimentare in raport de aplicatia deschidere/inchidere calculator .
Fata de cele aratate mai sus retinand ca nu exista motive de nelegalitate ale sentintei recurate, Curtea in baza art. 312 si art. 316 din vechiul Cod de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
In baza dispozitiilor art. 274 alin. 3 din vechiul Cod de procedura civila, raportat la complexitatea dosarului si munca depusa de catre aparator, Curtea va obliga pe recurentul-contestator sa plateasca intimatului suma de 2. 500 lei cheltuieli de judecata, dupa reducerea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-contestator D.D.I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) Cagil P.L., in Rm. V., A97, judetul V., impotriva sentinta civile nr. 1142 din data de 16 octombrie 2019 pronuntate de Tribunalul V.in Dosarul nr. x, intimata fiind S.C. L. b.S. a. Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, _- 6, sector 2.
Obliga recurentul-contestator sa plateasca intimatei 2. 500 lei cheltuieli de judecata, dupa reducerea onorariului de avocat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 11 a prilie 2019, la Curtea de Apel Pitesti - Sectia I Civila.
Opinie separata
Apreciem, in opinie minoritara, ca solutia este aceea de admitere a recursului si de modificare in parte a sentintei, in sensul majorarii sumei stabilite de tribunal la cuantumul calculat de expertul cauzei in cea de-a doua varianta a lucrarii.
Astfel, in rejudecare, instanta a dispus refacerea expertizei, pentru ca in final sa dispuna efectuarea unei lucrari de catre o comisie formata din trei experti: O.M.M., D. a. si Z. b.
In raportul suplimentar de expertiza contabila judiciara (f. 696 si urm. dosar fond) comisia de experti a calculat orele suplimentare efectuate de reclamant in functie de pontajul electronic, in doua variante, cu luarea sau fara luarea in calcul a pauzei de masa .
Programul contestatorul ui a fost in perioada 13.01. x10 de 9 ore, din care o ora pauza de pranz, iar in perioada 1.02. x11 de 8 ore si 30 de minute, din care 30 de minute pauza de pranz. Apreciem ca intervalul cuprinzand pauza de masa nu poate face parte din orele suplimentare prestate de reclamant. Aceasta este si varianta a Ii-a a comisiei de experti, care a stabilit, in varianta neluarii in considerare a pauzei de masa, ca contestatorul a efectuat un numar de 581 ore si 22 minute suplimentare, pentru care i se cuvine o suma de 47.151, 36 lei si o dobanda legala aferenta de 18. 892, 10 lei, calculata pana la 9.03.2018.
Apreciem ca nu poate fi ignorat pontajul electronic (raport angajat), care este o aplicatie din care rezulta data si ora deschiderii calculatorului (log on) si respectiv data si ora inchiderii acestuia (log off). De vreme ce nu s-a dovedit ca vreo alta persoana avea acces la calculatorul contestatorul ui pentru a-l inchide si a-l deschide, nu se poate concluziona decat ca cele doua operatiuni erau facute de catre reclamant. Ca atare intervalul cuprins intre cele doua momente, de deschidere si inchidere a calculatorului, este perioada in care contestatorul a fost la serviciu si in raport de care a si fost pontat de catre angajator .
Fata de aceste considerente, apreciem ca in speta s-a dovedit indreptatirea contestatorului la plata orelor suplimentare in functie de pontajul electronic, pentru suma aratata mai sus.
Refuzul angajatorului de a-i elibera adeverinta fostului salariat timp de 2 ani Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 132/15.03.2018 a Curtii de Apel Galati
Timpul de lucru; munca suplimentara; sarcina probei privind timpul de munca al salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 355/15.09.2020
Necomunicarea efectiva a convocarii la cercetarea disciplinara. Incalcarea dreptului la aparare a salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bacau - Decizia civila nr. 481 din data de 14 Iunie 2019
Concedierea salariatului pe durata concediului medical. Anulare decizie de concediere. Pronuntaţă de: Curtea de Apel BACAU - Decizia nr. 481/14.06.2019
Absentele nemotivate constituie o singura abatere disciplinara cu caracter continuu Pronuntaţă de: Tribunalul Braila - Sentinta civila nr. 490/2019
Lipsa prestarii efective a muncii poate atrage sanctionarea disciplinara a salariatului pentru absente nemotivate Pronuntaţă de: Tribunalul BRAILA – Sentinta civila nr. 490/12.06.2019
Mentinerea deciziei de sanctionare disciplinara. Disciplina muncii este o conditie obiectiva necesara si indispensabila desfasurarii activitatii angajatorului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Brasov - Decizia civila nr. 135/2019
Trimiterea unei cereri de incetare a contractului de munca prin acord nu justifica absentele de la locul de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Brasov - Decizia civila nr. 619 din data de 14 mai 2019
Neplata orelor suplimentare. Incalcarea art. 159 din Codul muncii si a contractului individual de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Constanta - Sentinta civila 257/2020
Contestare proces-verbal de control emis de ITM. Masura emisa cu nerespectarea dispozitiilor contractului colectiv de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Constanta - Sentinta civila nr. 920 din data de 10 Iunie 2019
Angajatorii au obligatia de a permite salariatilor verificarea sistemului de masurare a duratei timpului de lucru zilnic Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Dreptul la deconectare al salariatului in era digitala. Reglementare Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
Evitati abuzurile! Informati-va despre suspendarea, modificarea si incetarea contractului individual de munca! Sursa: av. Emilia Alexandra Ioana
Recuperarea timpului de deplasare prin ore suplimentare Sursa: MCP Cabinet avocati
Modificarea functiei la revenirea din concediul de crestere a copilului Sursa: MCP Cabinet avocati
Deplasarile in interes de serviciu. Timpul de munca Sursa: MCP Cabinet avocati
Calculul valorii unei ore suplimentare. Aplicarea sporului de 75 la suta Sursa: MCP Cabinet avocati