Ordonanţă de Urgenţă privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale

Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă privind punerea în aplicare la nivel naţional a sancţiunilor internaţionale instituite de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi de Uniunea Europeană.

Actul normativ reglementează aspectele procedurale ale cooperării dintre autorităţi şi celelalte subiecte de drept în punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale. Astfel, o primă regulă este că toate autorităţile şi instituţiile publice din România vor pune în aplicare sancţiunile internaţionale, potrivit competenţelor pe care acestea le au conform legislaţiei în vigoare, cum ar fi: sancţiuni economice, embargouri pe arme şi produse cu dublă utilizare, restricţii privind transferurile de capital, interzicerea traficului aerian, restricţii privind circulaţia persoanelor.

În ceea ce priveşte autorităţile competente cu asigurarea diverselor aspecte procedurale în procesul de punere în aplicare a sancţiunilor internaţionale, modelul propus este următorul: fiecare autoritate publică este responsabilă cu primirea înştiinţărilor şi soluţionarea cererilor persoanelor interesate legate de sancţiuni internaţionale în domeniul de activitate al acesteia. De pildă, în ceea ce priveşte sancţiunile financiar-bancare, Ministerul Economiei şi Finanţelor dobândeşte competenţa de autoritate unică responsabilă cu supravegherea punerii în aplicare a acestui tip de sancţiuni internaţionale. MEF este asistat în îndeplinirea acestor atribuţii de autorităţile de reglementare a diverselor pieţe în domeniu, care au şi atribuţii de supraveghere a operatorilor privaţi de pe fiecare dintre aceste pieţe.
Totodată, se instituie obligaţia pentru toate subiectele de drept intern de a pune în aplicare „fără întârziere” sancţiunile internaţionale, potrivit unor standarde stabilite în recomandările speciale ale Grupului de acţiune financiară şi în Ghidul de bune practici al Uniunii Europene. Această obligaţie este menită să asigure implementarea promptă în România în special a măsurilor de luptă împotriva finanţării terorismului şi împotriva spălării banilor.
Actul normativ stabileşte, de asemenea, obligaţia specifică pentru persoane fizice şi juridice de raportare şi înştiinţare a autorităţilor competente despre orice situaţii de încălcare a regimurilor internaţionale sancţionatorii, pentru a veni în sprijinul obligaţiei statului de a veghea la buna punere în aplicare în România a acestora.
Ordonanţa de urgenţă conţine prevederi care asigură că aplicarea sancţiunilor internaţionale în România se face cu respectarea standardelor de protecţie a drepturilor omului. Astfel, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes printr-un act al unei autorităţi publice de punere în aplicare a sancţiunilor internaţionale se poate adresa instanţei de judecată.
În plus, actul normativ stabileşte sancţiuni contravenţionale şi posiblitatea incriminării faptelor de încălcare a regimurilor internaţionale sancţionatorii.

NOTA

În prezent, Legea 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sancţiuni internaţionale asigură cadrul juridic general de aplicare în România a sancţiunilor internaţionale instituite prin rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU în baza Capitolului VII din Carta ONU, precum şi a măsurilor restrictive autonome ale UE stabilite prin actele comunitare adoptate în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comune.
Modificarea şi completarea reglementărilor în vigoare a fost necesară pentru a stabili cadrul procedural de punere în aplicare a sancţiunilor internaţionale.