CEDO. Baian vs. Romania. Dreptul la Jurisprudenta Unitara

La data de 6 decembrie 2007, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza Beian impotriva Romaniei, constatand incalcarea articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie combinat cu articolul 14.

In fapt, reclamantul a invocat incalcarea articolului 4 din Conventie privind interzicerea sclaviei si a muncii fortate, care a fost respins de Curte ca fiind incompatibil ratione temporis cu dispozitiile Conventiei.

De asemenea, reclamantul s-a plans de refuzul autoritatilor romane de a-i acorda drepturile prevazute de legea 309/2002 pentru munca obligatorie efectuata in timpul serviciului militar. Reclamantul s-a plans, de asemenea, de faptul ca este victima unei discriminari avand in vedere ca situatia sa este similara celei in care s-au aflat alte persoane carora instantele interne si Inalta Curte de Casatie si Justitie le-a recunoscut aceste drepturi . In plus, fata de jurisprudenta divergenta a instantelor in materie, reclamantul a invocat si incalcarea dreptului sau la un proces echitabil, sub aspectul nerespectarii principiului securitatii raporturilor juridice, precum si sub aspectul independentei si impartialitatii instantelor.

In cauza, Curtea a constat la data judecarii cauzei, in anul 2004, a existat o jurisprudenta neunitara in aplicarea legii nr. 309/2002 atat la nivel national cat si la nivelul instantei supreme, reamintind ca, desi divergentele de jurisprudenta sunt inerente oricarui sistem de drept, totusi, instantei supreme ii revine rolul de a regla aceste contradictii.

Astfel, instanta europeana a statuat ca, divergentele de jurisprudenta s-au datorat instantei supreme, iar faptul ca aceste divergente existau chiar la nivelul acestei instante, este contrar principiului sigurantei raporturilor civile care reprezinta unul din elementele fundamentale ale statului de drept . Sub aspectul independentei si impartialitatii instantelor, Curtea a considerat ca nu este necesar sa examineze daca in cauza a existat incalcarea articolului 6 din Conventie .

In plus, Curtea vazand ca in alte cauze similare instanta suprema a acordat altor persoane drepturile prevazute de legea 309/2002, aceasta a apreciat ca reclamantul avea o "speranta legitima" de a obtine recunoasterea creantei sale. In concluzie, fata de divergentele din jurisprudenta existente la nivelul instantei supreme, si subliniind ca articolul 14 din Conventie are caracter exemplificativ, iar nu limitativ, a constatat incalcarea si articolului 1 din Primul Protocol Aditional combinat cu articolul 14 din Conventie .

In consecinta, CEDO a obligat statul roman la plata sumei de 5.000 EUR cu titlu de prejudiciu material si moral.