RIL promovat: momentul sesizarii instantei cu cererea de revocare a suspendarii executarii pedepsei in cazul neindeplinirii de catre condamnat a obligatiilor civile

Examenul jurisprudentei actuale in materie penala evidentiaza mai multe orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare :

1. Astfel, atunci cand cererea de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei ori a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere a fost introdusa inauntrul termenului de incercare, in practica judiciara s-au conturat trei opinii.

a. Intr-o opinie, majoritara, instantele fie au admis cererea, in cazul in care s-a dovedit reaua-credinta, fie au respins-o ca neintemeiata in lipsa relei-credinte, indiferent daca judecarea cauzei a avut loc dupa expirarea termenului de incercare (Anexele nr.1 - 11 si 12 - 32).

Potrivit acestei orientari, procurorul sau partea civila are posibilitatea de a cere, oricand, pe parcursul termenului de incercare, revocarea suspendarii executarii pedepsei, daca se dovedeste ca neindeplinirea obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare se datoreaza exclusiv relei-credinte a condamnatului.

b. Dimpotriva, in aceeasi ipoteza, alte instante au respins ca prematur introdusa ori ca neintemeiata cererea de revocare formulata de partea civila, cu motivarea ca aceasta poate fi facuta numai dupa expirarea termenului de incercare, intrucat pana la acel moment condamnatul are posibilitatea sa-si execute inca obligatiile civile (Anexele 33 - 42).

In sprijinul acestui punct de vedere s-a argumentat ca sintagma ``pana la expirarea termenului de incercare`` nu echivaleaza cu acordarea unui drept partii civile de a solicita oricand in acest interval revocarea suspendarii executarii pedepsei, intrucat o asemenea solutie ar lipsi de eficienta termenul de incercare stabilit prin hotarare definitiva de condamnare si ar nesocoti faptul ca aprecierea conduitei condamnatului nu se poate face decat la expirarea acestui termen.

Totodata, s-a sustinut ca intr-o asemenea ipoteza partea civila nu este lipsita de posibilitatea de a-si realiza drepturile civile, cata vreme are atat posibilitatea de a solicita executarea silita, cat si posibilitatea de a cere revocarea suspendarii executarii pedepsei dupa expirarea termenului de incercare .

c. Intr-o alta situatie, cererea de revocare introdusa in cursul termenului de incercare a fost respinsa ca urmare a constatarii intervenirii reabilitarii de drept a condamnatului pe parcursul judecarii cauzei (Anexa nr43).
2. Pe de alta parte, in cazul in care cererea de revocare a fost introdusa dupa expirarea termenului de incercare, jurisprudenta a fost de asemenea neunitara.

a. Astfel, unele instante au respins cererea de revocare ca tardiva ori ca neintemeiata cu motivarea ca, potrivit dispozitiilor art.84 din Codul penal, partea civila are dreptul de a obtine recuperarea debitului stabilit prin hotararea de condamnare si este indreptatita sa solicite revocarea suspendarii executarii pedepsei numai pe durata termenului de incercare pana la implinirea acestuia; ulterior acestui moment intervine reabilitarea de drept a condamnatului si nu mai poate opera revocarea suspendarii executarii pedepsei in cazul neexecutarii obligatiilor civile (Anexele 44 - 47).

b. In aceeasi ipoteza, cererea de revocare a suspendarii executarii pedepsei a fost admisa, retinandu-se ca o conditie esentiala pentru promovarea cererii de revocare conform art.84 din Codul penal este tocmai expirarea termenului de incercare (Anexa 48).

In argumentarea acestui punct de vedere s-a sustinut ca art.84 din Codul penal este neechivoc in a arata ca instanta dispune revocarea daca cel condamnat nu si-a executat obligatia pana la implinirea termenului de incercare, ultima zi de plata fiind chiar ultima zi a acestui termen. Pana la acest moment creditorului nu-i este permis sa ceara revocarea suspendarii, deoarece condamnatul ii poate opune faptul ca este inca in termen sa execute plata, iar cererea de revocare nu se incadreaza in dispozitiile textului.

Aceasta din urma orientare se regaseste si in decizia nr.3144 din 17 mai 2006 a Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie conform careia, pentru a se putea dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei in cazul neexecutarii obligatiilor civile, este necesar, intre altele, ca termenul de incercare sa fie expirat (Anexa nr.49).

Apreciez ca fiind corecta orientarea jurisprudentiala conform careia cererea de revocare a suspendarii executarii pedepsei pentru neindeplinirea obligatiilor civile trebuie introdusa anterior expirarii termenului de incercare, indiferent daca judecarea cauzei are loc ulterior expirarii acestui termen.

----------------------

Revocarea suspendarii executarii pedepsei ca urmare a neindeplinirii, pana la expirarea termenului de incercare, a obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare este in prezent reglementata prin dispozitiile art.84 si art.864 alin.2 din Codul penal, constituind o sanctiune instituita de legiuitor pentru condamnatul care da dovada ca nu s-a indreptat.

De la aceasta regula exista si exceptia potrivit careia revocarea nu opereaza daca cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta indeplinirii obligatiilor civile, sarcina probei revenind celui care sustine o asemenea imposibilitate .

Acest caz de revocare a suspendarii executarii pedepsei pentru motivul ca cel condamnat nu a reparat pagubele pricinuite prin infractiunea savarsita este reglementat expres si imperativ de catre legiuitor si are la baza ideea ca neindeplinirea, cu rea-credinta, de catre condamnat, in cursul termenului de incercare, a obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare, constituie un indiciu ca infractorul nu manifesta dorinta de a se indrepta.

Repararea prejudiciului cauzat prin infractiune nu are numai o semnificatie pur civila, ci apare ca o expresie a vointei faptuitorului de a se indrepta fara executarea pedepsei, indreptare care trebuie sa inceapa prin repararea raului cauzat prin savarsirea faptei si care releva hotararea de a sterge, pe cat posibil, urmele infractiunii. De aceea, chiar daca legea nu a conditionat acordarea suspendarii executarii pedepsei de indeplinirea obligatiilor civile decurgand din savarsirea infractiunii, atitudinea condamnatului fata de aceste obligatii constituie un element important in aprecierea indreptarii sale.

Problema de drept vizand momentul pana la care poate fi sesizata instanta si poate interveni revocarea suspendarii executarii pedepsei in caz de neindeplinire a obligatiilor civile de catre condamnat a format obiect de controverse atat in doctrina, cat si in practica judiciara si este generata de redactarea deficitara a art.447 alin.2 din Codul de procedura penala.

Astfel, potrivit dispozitiilor legale actuale, daca pana la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate obligatiile civile prevazute in art.84 sau cele prevazute in art.864 alin.1 din Codul penal, partea interesata sau procurorul sesizeaza instanta care a pronuntat in prima instanta suspendarea, in vederea revocarii suspendarii executarii pedepsei.

Totodata, din reglementarile art.84 din Codul penal rezulta ca, sesizata cu o astfel de cerere, instanta dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, afara de cazul cand cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta de a indeplini acele obligatii .

Din interpretarea gramaticala a textelor art.84 din Codul penal si art.447 alin.2 din Codul de procedura penala, sustinuta si de alte ratiuni logice ce vor fi expuse in continuare, rezulta ca cererea de revocare a suspendarii executarii pedepsei pe motiv de neindeplinire a obligatiilor civile se poate formula pana la implinirea termenului de incercare; introducerea cererii dupa implinirea termenului pentru care a fost acordata suspendarea va conduce inevitabil la respingerea sa ca urmare a reabilitarii de drept .

Daca s-ar imbratisa opinia potrivit careia cererea de revocare a suspendarii formulata in cursul termenului de incercare este prematura ( intrucat pana in acest moment condamnatul isi poate executa obligatiile ), iar revocarea ar opera numai dupa expirarea acestui termen, s-ar accepta ideea ca si pentru executarea obligatiilor civile s-a acordat un termen, egal cu termenul de incercare al suspendarii executarii pedepsei. Or, aceasta ar insemna ca s-ar fi suspendat si executarea obligatiilor civile, ceea ce contravine dispozitiilor cuprinse in alin.5 al art.81 si alin.4 al art.861 din Codul penal, potrivit carora suspendarea executarii pedepsei nu atrage suspendarea masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotararea de condamnare.

Ratiunea acestor prevederi exprese este aceea de a se inlatura posibilitatea ca, prin clementa manifestata fata de condamnat referitoare la neexecutarea pedepsei, sa se mentina si sa se perpetueze o stare de pericol prin neluarea sau neaplicarea de indata a masurilor de siguranta si sa se creeze partilor civile o nedreptate prin amanarea dezdaunarii lor.

Or, prin respingerea cererii de revocare ca prematur introdusa, condamnatul s-ar gasi atat in situatia de a beneficia de suspendarea executarii pedepsei, cat si in aceea de a fi exonerat temporar de indeplinirea obligatiilor civile in detrimentul celui prejudiciat, profitand, contrar vointei legiuitorului, de un termen de gratie cu o durata egala cu aceea a termenului de incercare .

In consecinta, prin folosirea sintagmei pana la expirarea termenului de incercare legiuitorul nu a urmarit decat sa exprime ideea ca revocarea suspendarii nu ar putea avea loc decat ca urmare a neindeplinirii obligatiilor civile inauntrul acestui termen, iar nu sa fixeze un termen-limita, situat dupa implinirea termenului pentru care s-a acordat suspendarea, de la care instanta poate fi sesizata cu o asemenea cerere .

Pe de alta parte, opinia potrivit careia cererea de revocare a executarii pedepsei pe motivul neexecutarii de catre condamnat a obligatiilor civile se poate formula numai dupa expirarea termenului de incercare este in flagranta contradictie cu prevederile art.86 si art.866 din Codul penal potrivit carora, daca pana la implinirea termenului de incercare condamnatul nu a savarsit din nou o infractiune si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii executarii pedepsei in baza art.83 si art.84, respectiv art.864 din Codul penal, el este reabilitat de drept .

Rezulta, asadar, ca sesizarea pentru revocarea suspendarii executarii pedepsei in caz de neindeplinire a obligatiilor civile trebuie introdusa in termenul de incercare, solutionarea cererii putand fi facuta insa si dupa expirarea acestuia, cata vreme legiuitorul nu prevede ca revocarea trebuie pronuntata inauntrul termenului.

Concluzia ca implinirea termenului de incercare nu impiedica revocarea suspendarii executarii pedepsei, cata vreme cererea a fost introdusa in cursul acestui termen, se sprijina pe rationamentul ``ad similarem similaribus``, avand in vedere ca revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei este obligatorie si in cazul savarsirii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare, indiferent daca judecarea ei are loc dupa expirarea acestui termen.

Totodata, in sustinerea punctului de vedere conform caruia cererea de revocare a suspendarii executarii pedepsei pentru neindeplinirea obligatiilor civile trebuie introdusa pana la expirarea termenului de incercare, sunt si prevederile art.93 alin.5 din noul Cod penal, aprobat prin Legea nr.286/2009, potrivit carora condamnatul trebuie sa indeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere .

Mai mult, referitor la termenul-limita al introducerii cererii, noul Cod de procedura penala sustine ideea potrivit careia sesizarea nu s-ar putea face dupa expirarea termenului de incercare, art.583 alin.2 impunand ca cererea sa fie facuta pana la expirarea termenului de supraveghere, fara a se face nicio precizare cu privire la momentul judecarii cauzei.

Avand in vedere cele expuse, Procurorul general, Laura Codruta Kovesi a solicitat sa se constatate ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa se stabileasca modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale.