CJUE: Precizari ref. raspunderea societatilor care administreaza piete online pentru incalcari ale dreptului marcilor comise de utilizatorii lor

eBay administreaza pe internet o piata electronica globala in care persoanele private si societatile comerciale pot cumpara si vinde o gama larga de produse si de servicii .
L`OrA�al este titularul unei game largi de marci notorii. Distributia produselor sale (in special cosmetice si parfumuri) se efectueaza prin intermediul unei retele inchise de distributie, in cadrul careia distribuitorii autorizati au obligatia de a nu furniza produse altor distribuitori.
La��OrA�al acuza eBay de implicare in incalcari privind dreptul marcilor savarsite de utilizatori ai site-ului sau. Pe de alta parte, prin cumpararea de la servicii cu plata de referentiere pe internet (precum sistemul AdWords al Google) a unor cuvinte-cheie care corespund unor nume de marci ale La��OrA�al, eBay directioneaza utilizatorii sai catre produse care incalca dreptul marcilor, oferite spre vanzare pe site-ul sau internet. In plus, La��OrA�al considera ca eforturile depuse de eBay pentru a preveni vanzarea produselor contrafacute pe site-ul sau sunt neadecvate. L`OrA�al a identificat diferite forme de incalcare a marcilor, precum vanzarea sau oferirea spre vanzare catre consumatori din Uniune a unor produse purtand marca La��OrA�al destinate de aceasta vanzarii in state terte (import paralel).
High Court (Regatul Unit), care este sesizata cu solutionarea litigiului, a adresat Curtii de Justitie o serie de intrebari privind obligatiile care incumba societatii care opereaza o piata online pentru a impiedica utilizatorii acesteia sa comita incalcari ale dreptului marcilor.
Cu titlu introductiv, Curtea subliniaza ca titularul marcii nu poate invoca dreptul sau exclusiv impotriva unei persoane fizice care vinde produse de marca prin intermediul unei piete online decat daca aceste vanzari au loc in contextul unei activitati comerciale. Situatia se prezinta astfel in special atunci cand vanzarile depasesc, prin volum si frecventa, sfera unei activitati private.
Curtea se pronunta, mai intai, cu privire la actele comerciale indreptate spre Uniune prin intermediul unei piete online, precum eBay. Curtea constata ca normele Uniunii in materie de marci se aplica in cazul ofertelor de vanzare si publicitatii avand ca obiect produse de marca aflate in state terte in masura in care se dovedeste ca acestea sunt destinate unor consumatori aflati pe teritoriul Uniunii.
Revine instantelor nationale sarcina de a aprecia de la caz la caz daca exista indicii relevante din care sa se poata trage concluzia ca o oferta de vanzare sau publicitatea afisata pe o piata online este destinata unor consumatori aflati pe teritoriul Uniunii. De exemplu, instantele nationale vor putea tine seama de zonele geografice in care vanzatorul accepta sa expedieze produsul.
In continuare, Curtea constata ca operatorul unei piete online nu utilizeaza el insusi marcile, in sensul vizat prin reglementarea Uniunii, daca furnizeaza un serviciu care consta doar in a permite clientilor sai ca, in cadrul activitatilor lor comerciale, sa afiseze, pe site-ul sau, semne care corespund unor marci.
Pe de alta parte, Curtea precizeaza anumite elemente referitoare la raspunderea operatorului unei piete online. Subliniind ca aprecierea acestei raspunderi incumba instantelor nationale, Curtea considera ca operatorul joaca un rol activ, de natura sa ii confere o cunoastere sau un control al datelor referitoare la aceste oferte, atunci cand acorda asistenta care consta in special in optimizarea prezentarii ofertelor de vanzare online sau in promovarea acestor oferte.
Atunci cand operatorul a jucat un asemenea ``rol activ``, acesta nu se poate prevala de exonerarea de raspundere pe care dreptul Uniunii o recunoaste, in anumite conditii, furnizorilor de servicii online, precum operatorii unor piete online.
Pe de alta parte, chiar si in cazul in care nu a jucat un rol activ, operatorul mentionat nu se poate prevala de exonerarea de raspundere mentionata in cazul in care a avut cunostinta de fapte sau de imprejurari pe baza carora un operator economic diligent ar fi trebuit sa remarce nelegalitatea ofertelor de vanzare online si, in ipoteza unei astfel de cunostinte, nu a actionat prompt pentru retragerea datelor respective de pe site-ul sau sau pentru a face imposibil accesul la acele date .
In sfarsit, Curtea se pronunta asupra chestiunii ordinelor judecatoresti care pot fi pronuntate impotriva operatorului unei piete online atunci cand nu decide din proprie initiativa sa determine incetarea incalcarii drepturilor de proprietate intelectuala si sa evite ca aceste incalcari sa fie savarsite din nou.
Astfel, operatorului respectiv ii poate fi adresat un ordin judecatoresc privind luarea unor masuri care permit facilitarea identificarii clientilor sai vanzatori. In aceasta privinta, desi este, desigur, necesar sa se asigure protectia datelor cu caracter personal, totusi, in cazul in care autorul incalcarii isi desfasoara activitatea in cadrul comertului, iar nu intr-un cadru privat, acesta trebuie sa poata fi identificat in mod clar.
In consecinta, Curtea constata ca dreptul Uniunii impune statelor membre sa asigure ca instantele nationale competente in materie de protectie a drepturilor de proprietate intelectuala pot dispune printr-un ordin judecatoresc ca operatorul unei piete online sa adopte masuri care sa contribuie nu numai la incetarea incalcarilor acestor drepturi de catre utilizatori ai acestei piete, ci si la prevenirea unor noi incalcari de aceasta natura . Aceste ordine judecatoresti trebuie sa fie efective, proportionale, disuasive si nu trebuie sa creeze obstacole in calea comertului legal .