Reglementarea portugheza in materie de rambursare a ingrijirilor medicale acordate in afara mediului spitalicesc intr-un alt stat membru este contrara dreptului Uniunii

Cu exceptia ingrijirilor medicale care necesita utilizarea unor echipamente materiale complexe si costisitoare, statele membre trebuie sa prevada posibilitatea de a se obtine rambursarea, potrivit propriilor bareme, a ingrijirilor medicale acordate in afara mediului spitalicesc atunci cand acestea au fost acordate intr-un alt stat membru fara autorizare prealabila

In Portugalia, cu exceptia cazurilor prevazute de Regulamentul (CEE) nr. 1408/71¹, posibilitatea de a obtine rambursarea cheltuielilor medicale din afara mediului spitalicesc efectuate intr-un alt stat membru este limitata. Astfel, desi este adevarat ca reglementarea portugheza prevede rambursarea cheltuielilor medicale din afara mediului spitalicesc legate de tratamentele medicale ``foarte specializate`` si care nu pot fi acordate in Portugalia, aceasta rambursare este conditionata de obtinerea unei triple autorizatii prealabile (si anume, un raport medical detaliat favorabil, aprobarea acestui raport de catre directorul medical al serviciului spitalicesc si decizia favorabila a directorului directiei generale a spitalelor). Pentru celelalte ingrijiri medicale din afara mediului spitalicesc, dreptul portughez nu prevede nicio posibilitate de rambursare.

Considerand ca acest regim portughez de rambursare a cheltuielilor medicale din afara mediului spitalicesc efectuate intr-un alt stat membru este incompatibil cu libera prestare a serviciilor, Comisia a introdus prezenta actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor.

Intre timp, la 5 octombrie 2010, Curtea de Justitie a hotarat² ca este compatibil cu dreptul Uniunii ca un stat membru sa conditioneze de o autorizare prealabila rambursarea cheltuielilor determinate de ingrijiri medicale in afara mediului spitalicesc programate intr-un alt stat membru, atunci cand aceste ingrijiri medicale necesita utilizarea unor echipamente medicale complexe si costisitoare. In urma acestei hotarari, Comisia a decis sa modifice obiectul prezentei actiuni . Prin urmare, prezenta actiune priveste ingrijirile medicale din afara mediului spitalicesc acordate intr-un alt stat membru, care nu implica utilizarea unor echipamente materiale complexe si costisitoare³ si care nu sunt acoperite de Regulamentul nr. 1408/71.

In hotararea sa Curtea aminteste, cu titlu introductiv, ca prestatiile medicale furnizate in schimbul unei remuneratii intra in domeniul de aplicare al dispozitiilor referitoare la libera prestare a serviciilor. Or, libera prestare a serviciilor se opune aplicarii oricarei reglementari nationale al carei efect este de a face ca prestarea de servicii intre statele membre sa fie mai dificila decat prestarea de servicii realizata exclusiv in cadrul unui stat membru. Pornind de la aceste precizari, Curtea examineaza, in primul rand, situatia ingrijirilor medicale in afara mediului spitalicesc acordate intr-un alt stat membru, care fac obiectul reglementarii portugheze si care nu implica utilizarea de echipamente materiale complexe si costisitoare.

In aceasta privinta, Curtea considera ca regimul de autorizare prealabila caruia ii este supusa rambursarea acestui tip de ingrijiri constituie o restrictie privind libera prestare a serviciilor.

Astfel, Curtea considera ca perspectiva unei posibile nerambursari a cheltuielilor medicale ca urmare a unei decizii administrative negative este, in sine, de natura sa descurajeze pacientii in cauza sa se adreseze unui prestator de servicii medicale stabilit intr-un alt stat membru. In plus legislatia prevede suportarea cheltuielilor determinate de ingrijirile medicale acordate in strainatate numai in cazul exceptional in care sistemul de sanatate portughez nu dispune de o solutie de tratament pentru bolnavul afiliat la acest sistem . Conditia mentionata este, prin insasi natura sa, susceptibila sa limiteze considerabil ipotezele in care o autorizatie poate fi obtinuta. In continuare, Curtea considera ca aceasta restrictie nu poate fi justificata de motive imperative si, in special, de pretinsa existenta a unui risc de a se aduce o atingere grava echilibrului financiar al sistemului de securitate sociala .

Cu privire la acest aspect, Curtea arata ca, avand in vedere elementele care i-au fost prezentate, eliminarea cerintei cu privire la autorizarea prealabila pentru acest tip de ingrijiri nu ar provoca deplasari transfrontaliere de pacienti de o asemenea importanta incat echilibrul financiar al sistemului portughez de securitate sociala sa fie grav perturbat. Astfel, facand abstractie de cazurile de urgenta, deplasarile transfrontaliere de pacienti se manifesta preponderent in zonele de frontiera sau pentru tratamentul unor patologii specifice. In sfarsit, Curtea aminteste ca, in cazul in care asiguratii se deplaseaza fara autorizatie prealabila intr-un alt stat membru decat cel in care este stabilita casa de asigurari de sanatate de care apartin pentru a beneficia acolo de ingrijiri medicale, ei pot pretinde suportarea ingrijirilor medicale care le-au fost acordate numai in limitele asigurarii garantate de regimul de asigurari de sanatate din statul membru in care sunt afiliati.

La fel, caracteristicile esentiale ale serviciului national de ingrijiri medicale portughez nu pot justifica restrictia in cauza. Cu privire la acest aspect, in special, Curtea aminteste ca statele membre care, precum Portugalia, au instituit un regim de prestatii in natura (si anume, un regim in temeiul caruia asiguratii nu au dreptul la rambursarea cheltuielilor efectuate pentru ingrijirile medicale, ci chiar la ingrijirile medicale in sine) sunt obligate sa prevada mecanisme de rambursare a posteriori a ingrijirilor medicale acordate intr-un alt stat membru.

In consecinta, Curtea concluzioneaza ca Portugalia nu si-a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul liberei prestari a serviciilor intrucat a conditionat de eliberarea unei autorizatii prealabile posibilitatea rambursarii cheltuielilor medicale legate de tratamentele din afara mediului spitalicesc ``foarte specializate`` intr-un alt stat membru si care nu implica utilizarea de echipamente materiale complexe si costisitoare.

In al doilea rand, Curtea analizeaza situatia celorlalte ingrijiri medicale, si anume ingrijirile in afara mediului spitalicesc acordate intr-un alt stat membru, altele decat cele care fac obiectul reglementarii portugheze, care nu implica utilizarea de echipamente materiale complexe si costisitoare si care nu sunt acoperite de Regulamentul nr. 1408/71.

In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca dreptul portughez nu prevede vreo posibilitate de rambursare a acestui tip de ingrijiri - precum consultatia la un medic generalist sau la un dentist fara autorizare prealabila. Din moment ce nu exista nicio posibilitate de rambursare pentru acest tip de ingrijiri, Curtea concluzioneaza ca Portugalia nu si-a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul liberei prestari a serviciilor.

Hotararea in cauza C-255/09 Comisia/Portugalia

¹ Si anume, atunci cand starea de sanatate a lucratorului afiliat la sistemul de sanatate portughez necesita prestatii medicale pe parcursul sederii pe teritoriul unui alt stat membru (ingrijiri medicale neprevazute) sau atunci cand lucratorul este autorizat in prealabil de institutia competenta sa se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a beneficia de ingrijiri, potrivit baremelor aplicabile in statul membru de tratament (ingrijiri medicale programate in prealabil). Regulamentul Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati si cu familiile acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii (JO L 149, p. 2, Editie speciala, 05/vol. 1, p. 26), inlocuit de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala (JO L 166, p. 1, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 82).
² Cauza Comisia/Franta (C-512/08), a se vedea de asemenea Comunicatul de presa 97/10.
³ In mod mai concret, este vorba de echipamente materiale complexe si costisitoare enumerate limitativ in legislatia nationala, precum un aparat de imagistica sau de fotometrie prin rezonanta magnetica nucleara pentru utilizare clinica; un computer tomograf pentru utilizare medicala.