Termenul de introducere a actiunilor in despagubire pentru anularea zborurilor se stabileste potrivit normelor dreptului national

Dreptul Uniunii[1] recunoaste pasagerilor aerieni un drept la compensatie care variaza in functie de distanta si de destinatia zborului anulat, cu exceptia cazului in care anularea este cauzata de circumstante exceptionale, cu alte cuvinte cele care nu pot fi evitate in pofida tuturor masurilor rezonabile adoptate de transportator.

Pasagerii se pot prevala de acest drept in fata instantelor nationale. Or, reglementarea europeana nu precizeaza termenul in care pot fi introduse actiunile in despagubire .

Domnul Cuadrench MorA� a cumparat de la compania KLM un bilet pentru un zbor de la Shanghai la Barcelona, prevazut pentru 20 decembrie 2005. Deoarece respectivul zbor a fost anulat, acesta a fost obligat sa calatoreasca a doua zi cu o alta companie aeriana via Munich.

La 27 februarie 2009 - adica dupa mai mult de trei ani - domnul Cuadrench MorA� a introdus la instanta spaniola o actiune impotriva KLM prin care a solicitat o compensatie de 2 990 de euro, majorata cu dobanzi si cheltuieli de judecata, ca despagubire pentru prejudiciul cauzat de anularea zborului in cauza.

In aceasta privinta, KLM a aratat ca actiunea era prescrisa pentru motivul ca termenul de doi ani pentru introducerea actiunilor in raspundere impotriva operatorilor de transport aerian, prevazut de Conventia de la Varsovia² si de Conventia de la MontrA�al3, expirase.

In acest context, Audiencia Provincial de Barcelona (Spania), sesizata cu cauza, solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca termenul de introducere a actiunilor avand ca obiect plata compensatiilor prevazute de dreptul Uniunii este prevazut de Conventia de la MontrA�al sau de alte dispozitii, si anume, in special, de normele fiecarui stat membru in materia prescriptiei actiunilor.

In hotararea pronuntata Curtea apreciaza ca termenul de introducere a actiunilor prin care se urmareste plata compensatiei pentru anularea unui zbor, prevazuta de dreptul Uniunii, se stabileste potrivit normelor fiecarui stat membru in materia prescriptiei actiunilor.

In aceasta privinta, Curtea reaminteste ca, in lipsa unei reglementari a Uniunii in acest domeniu, revine ordinii juridice a fiecarui stat membru sarcina de a reglementa modalitatile procedurale aplicabile actiunilor destinate sa asigure protectia drepturilor conferite justitiabililor de dreptul

Hotararea in cauza C-139/11 Joan Cuadrench MorA�/Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV

1 Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune in materie de compensare si de asistenta a pasagerilor in eventualitatea refuzului la imbarcare si anularii sau intarzierii prelungite a zborurilor si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Editie speciala, 07/vol. 12, p. 218).
2 Conventia pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian international, semnata la Varsovia la 12 octombrie 1929, astfel cum a fost modificata si completata prin Protocolul de la Haga din 28 septembrie 1955, prin Conventia de la Guadalajara din 18 septembrie 1961, prin Protocolul semnat in Guatemala la 8 martie 1971, precum si prin cele patru protocoale aditionale de la MontrA�al din 25 septembrie 1975.
3 Conventia pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian international, incheiata la MontrA�al la 28 mai 1999, semnata de Comunitatea Europeana la 9 decembrie 1999 si aprobata in Uniunii. Totodata, aceste modalitati procedurale trebuie sa respecte principiile efectivitatii si echivalentei in raport cu cele prevazute de dreptul intern atunci cand este vorba de situatii similare. Curtea adauga ca aceasta constatare nu trebuie sa fie pusa in discutie de dispozitiile Conventiei de la Varsovia si ale Conventiei de la MontrA�al, deoarece masura compensarii prevazuta de Regulamentul nr. 261/2004 se situeaza in afara domeniului de aplicare a acestora, desi este complementar cu regimul daunelor-interese pe care acestea il prevad. Astfel, dreptul Uniunii instituie un regim autonom de reparare, standardizata si imediata, a prejudiciilor cauzate de neplacerile create de intarzierile si de anularile zborurilor, care are intaietate fata de Conventia de la Varsovia si fata de Conventia de la MontrA�al.