In motivare reclamantul a aratat ca este angajat al paratei din data de 15.05.2017 conform contractului individual de munca nr. 3086/12.05.2017, modificat succesiv (doar in ce priveste salariul) prin actul aditional nr. 1089/01.01.2018 si nr. 241/01.01.2019.
Reclamantul a mentionat ca in anul 2019 a solicitat servicii medicale la medicul de familie, ocazie cu care a constatat ca figureaza ca persoana neasigurata medical, desi este angajat cu contract de munca in cadrul societatii parate, iar ANAF V.i-a eliberat un document justificativ privitor la declaratiile depuse si contributiile achitate pentru acesta, document din care reiese ca angajatorul a declarat un venit mult mai mic decat cel realizat si, in consecinta, a achitat contributii mult diminuate, iar dupa octombrie 2018 nu a achitat nimic.
Acelasi lucru i-a fost confirmat reclamantului prin adeverinta nr. x/15.02.2019 a Casei de Pensii a municipiului Bucuresti si adresa nr. 5693/22.02.2019 comunicata de Casa de Asigurari de Sanatate a municipiului Bucuresti, mai mult decat atat declaratiile si platile nu s-au facut in fiecare luna.
Reclamantul a invederat ca este angajat in cadrul societatii parate ca agent de securitate, lucrand efectiv in cadrul E. P., unde sunt 3 agenti, iar programul lor de lucru este de 24 de ore lucrate cu 48 de ore libere, aspect confirmat si de caracterizarea emisa de seful acestui centru de exploatare. Reclamantul a mentionat ca pe baza foilor de prezenta, pe toata perioada mai 2017 -martie 2019 a intocmit o situatie detaliata pe fiecare luna in parte si a cuantificat numarul total de ore lucrate, cate dintre acestea au fost ore suplimentare, peste numarul normal de ore lucratoare din luna respectiva conform contractului de munca, cate au fost lucrate in perioadele de repaus saptamanal si cate pe timp de noapte, iar numarul de ore depaseste cu mult durata normala a timpului de lucru convenit cu angajatorul, dat fiind ca prin natura functiei si a programului de 24/48 multe dintre acestea se desfasurau pe timp de noapte si in week- end-uri sau in zile de sarbatoare legala. Reclamantul a precizat ca niciodata acestea nu au fost compensate in zile libere, astfel cum prevede dispozitiile art. 123, 125 alin. 5, art. 137 alin. 5 si 142 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), motiv pentru care solicita obligarea angajatorului la plata acestor ore.
Privitor la concediul de odihna, reclamantul a invederat ca angajatorul i-a achitat in doua randuri sume de bani cu acest titlu, respectiv in luna octombrie 2018- 550 lei, indemnizatie de concediu aferenta anului 2017 si in luna decembrie 2018, 460 lei - indemnizatie de concediu aferenta anului 2018, astfel ca, avand in vedere ca nu a beneficiat efectiv de nicio zi de concediu in acesti ani, reclamantul a solicitat obligarea angajatorului la plata diferentei ce i se cuvine.
In drept, reclamantul a indicat dispozitiile din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) invocate in cuprinsul cererii de chemare in judecata .
In doved ire reclamantul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratei, audierea a doi martori .
Desi i s-au comunicat cererea de chemare in judecata si inscrisurile atasate acesteia, cu mentiunea ca are obligatia de depune intampinare in termen de 25 de zile de la comunicare, parata nu a formulat intampinare.
In cauza s-au administrat proba cu inscrisuri, proba cu expertiza contabila si proba testimoniala, fiind audiati martorii M.M. si L.V.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Potrivit inscrisurilor de la dosar reclamantul G.G.este angajatul paratei C.S.S. S.R.L. incepand din data de 15.05.2017, intre parti fiind incheiat contractul nr. 3086/12.05.2017, prin care s-a stabilit ca reclamantul sa lucreze ca agent securitate, fiind remunerat cu un salariu de baza lunar brut de 1450 lei. Ulterior intre parti s-au incheiat actele aditionale nr. 1089 din 01.01.2018 si nr. 241 din 01.01.2019, prin care s-a majorat salariul reclamantului la 1900 lei incepand cu 01.01.2019, respectiv 2080 lei incepand cu 01.01.2019.
Sustinerile reclamantului in sensul ca acesta a lucrat in perioada incepand cu 15.05.2017 dupa un program: 24 de ore la serviciu, urmate de 48 de ore libere, in modalitatea indicata in concret in foile colective de prezenta intocmite pentru locul in care isi desfasura activitatea ca agent de securitate, respectiv la E.M.N. SA au fost confirmate de declaratiile martori audiati in cauza, M.M. si L.V., angajati la E.M.N., Centrul de Exploatare P.
Martorii au relatat ca cei trei angajati de la firma de paza care isi desfasoara activitatea la E.M.N., Centrul de Exploatare P., printre care se afla si reclamantul, au avut intotdeauna, inclusiv pentru perioada incepand cu 15.05.2017, un program de 24 ore lucrate, urmate de 48 de ore libere. De asemenea, martorii au declarat ca a reclamantul a lucrat in continuu in aceasta modalitate in perioada mentionata si nu a beneficiat de concediu, nu a lipsit de la serviciu, intrucat, fiind doar trei persoane care asigura paza la acel punct de lucru, nu are cine sa- i tina locul, raportat la programul pe care il au.
Avand in vedere acest program de lucru al reclamantului, in contextul in care in contractul de munca este stabilit un program de lucru de 8 ore/zi, 40 de ore pe saptamana, in ce priveste drepturile salariale ale reclamantului trebuie analizat in ce masura s-a facut aplicarea, de catre angajator, a dispozitiilor Codului muncii care reglementeaza orele suplimentare, plata orelor lucrate in timpul noptii, activitatea in perioada de repaus saptamanal si in sarbatorile legale.
Prezinta relevanta in acest sens urmatoarele dispozitii din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro):
-art. 112 alin. 1
X
Jurisprudenta
a�� (1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.
-art. 114 alin. 1- 5
a�� (1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
a�� (2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
a�� (3) Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.
a�� (4) Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.
a�� (5) La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2) - (4) nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca .
-art. 120
a�� (1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara.
a�� (2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident .
-art. 122
a�� (1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.
a�� (2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
a�� (3) In perioadele de reducere a activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni.
-art. 123
a�� (1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
a�� (2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza .
-art. 125
a�� (1) Munca prestata intre orele 22, 00- 6, 00 este considerata munca de noapte.
a�� (2) Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a�� a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
a�� b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
a�� (3) Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.
a�� (4) Durata normala a timpului de lucru pentru salariatii de noapte a caror activitate se desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei perioade de 24 de ore decat in cazul in care majorarea acestei durate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil si numai in situatia in care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
a�� (5) In situatia prevazuta la alin. (4), angajatorul este obligat sa acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare in bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
a�� (6) Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca .
a�� -art. 126
Salariatii de noapte beneficiaza:
a�� a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
a�� b) fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
-art. 137
(1) Repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica.
(2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
a�� (3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca .
a�� (4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
a�� -art. 142
a�� (1) Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 140, precum si la locurile de munca prevazute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile .
a�� (2) In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
Raportat la probele administrate, inclusiv raportul de expertiza contabila intocmit in cauza de d-na expert N.V.M., tinand seama de dispozitiile legale mentionate, instanta constata ca reclamantul nu a fost corespunzator remunerat pentru activitatea efectiv prestata.
Astfel cum rezulta din raportul de expertiza contabila intocmit in cauza de d-na expert N.V.M., avand in vedere salariul convenit de parti, precum si faptul ca incepand cu 01.01.2020 parata trebuia sa acorde reclamantului drepturi salariale care sa respecte salariul minim brut pe tara stabilit de guvern - 2230 lei, tinand seama de activitatea efectiv prestata de reclamant, venitul salarial net pentru munca prestata de reclamant in perioada 15.05. x20 trebuia sa fie de x lei, iar reclamantul a primit pentru munca prestata suma de x lei, rezultand diferente salariale de achitat de catre parata in cuantum de x lei(net).
Prin urmare, cererea reclamantului de diferente salariale este intemeiata pentru aceasta suma, instanta urmand a obliga parata sa plateasca reclamantului, cu titlul de diferente salariale pentru perioada 15.05. x20, suma de x lei.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de obligare a paratei sa- i plateasca indemnizatia pentru zilele de concediu de odihna neefectuate, instanta constata ca este neintemeiata, intrucat, potrivit art. 146 alin. 3 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului de munca, situatie care nu se regaseste in cauza, contractul de munca incheiat intre parti fiind in desfasurare.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. f din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) angajatorul are obligatia sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati in conditiile legii. Avand in vedere ca aceste obligatii de plata a contributiilor si impozitelor dobandesc caracter determinat, devenind creante/obligatii fiscale la momentul declararii lor de catre angajator(raportat la art. 93 alin. 2 lit. a din Codul de procedura fiscala intr-o astfel de situatie creantele fiscale se stabilesc prin declaratia de impunere depusa de angajator), desi nu este prevazut expres in acest text de lege, respectarea dispozitiilor art. 40 alin. 2 lit. f din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) presupune ca angajatorul sa depuna si declaratiile de impunere cu privire la veniturile salariale ale reclamantului, inainte de a plati contributiile aferente acestora. Astfel, parata, in calitate de angajator, avea obligatia de a declara si plati contributiile si impozitul aferent veniturilor salariale ale reclamantului pana cel tarziu pe data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care declarau veniturile.
Din inscrisurile de la dosar rezulta ca parata nu si-a indeplinit corespunzator aceste obligatii, atat in ce priveste depunerea la timp a acestor declaratii, dar si prin raportare la veniturile salariale declarate, acestea fiind in cuantum mai mic decat cel datorat, astfel cum a constatat si d-na expert contabil N.V.M.in raportul de expertiza depus la dosar.
Prin urmare, constatand intemeiata aceasta solicitare, instanta va obliga parata sa depuna la organul fiscal competent declaratiile privind veniturile salariale ale reclamantului pentru perioada 15.05. x20, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiza intocmit in cauza de catre d-na expert N.V.M.(cu exceptia indemnizatiei de concediu in cuantum net de 860 lei) si sa plateasca diferentele dintre contributiile sociale (potrivit Codului fiscal in categoria contributiilor sociale . asigurari sociale, cat si contributiile de asigurari sociale de sanatate) aferente acestor venituri si contributiile achitate.
Exceptarea indemnizatiei de concediu in cuantum net de 860 lei este determinata de faptul ca, dupa cum s-a aratat anterior, o astfel de indemnizatie poate fi platita, in timpul derularii contractului de munca, doar pentru concediul de odihna efectuat si nu a putut fi acordata reclamantului, astfel cum a solicitat acesta, intrucat aceasta indemnizatie calculata de d-na expert corespunde zilelor de concediu neefectuate de reclamant, pentru care nu a primit compensatie.
De asemenea, instanta nu poate stabili in sarcina reclamantei o obligatie pentru viitor cu privire la depunerea de declaratii si plata de contributii sociale pentru veniturile salariale ale reclamantului, intrucat aceasta obligatie trebuie sa aiba un continut clar, determinat, in functie de elemente concrete (cum s-a stabilit pentru perioada 15.05. x20), nu cu caracter general, in sensul de a-si respecta obligatia prevazuta de lege de a depune lunar declaratiile fiscale cu privire la veniturile salariale ale reclamantului si a plati contributiile aferente conform art. 40 alin. 2 lit. f din Codului muncii, Codului fiscal si Codului de procedura fiscala, o obligatie cu caracter general neputand fi pusa in executare .
In ce priveste cheltuielile de judecata, instanta constata, avand in vedere chitantele de la dosar, ca reclamantul a achitat in cadrul acestui proces suma de 1500 lei ca onorariu expert si suma de 1500 lei cu titlul de onorariu avocat. Raportat la prevederile art. 453 C., tinand seama de faptul ca actiunea a fost admisa in parte, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 2800 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, stabilite proportional cu masura in care au fost admise pretentiile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite in parte actiunea civil a formulata de reclamantul G.G., in contradictoriu cu parata . S.R.L., cu sediul in mun. Bucuresti .nr. 1- 3, sector 1.
Obliga parata sa plateasca reclamantului, cu titlul de diferente salariale pentru perioada 15.05. x20, suma de x lei.
Obliga parata sa depuna la organul fiscal competent declaratiile privind veniturile salariale ale reclamantului pentru perioada 15.05. x20, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiza intocmit in cauza de catre d-na expert N.V.M.(cu exceptia indemnizatiei de concediu in cuantum net de 860 lei) si sa plateasca diferentele dintre contributiile sociale aferente acestor venituri si contributiile achitate.
Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 2800 lei, reprezentand cheltuieli de judecata .
Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul V.
Conditiile speciale de munca presupun cote de contributii de asigurari sociale diferite Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Venituri care nu intra in categoria �veniturilor din alte surse� si care sunt supuse platii contributiei de asigurari sociale de sanatate Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 506/20.09.2018 a Curtii de Apel Galati
Restituirea diferentei dintre indemnizatiile sociale de sanatate platite de catre angajator salariatilor proprii si contributia datorata, in calitate de angajator, pentru contributii si indemnizatii la bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate Pronuntaţă de: Decizia nr. 233/13 februarie 2018 a Curtii de Apel Galati
Contestatie impotriva deciziei de pensionare, dovada vechimii in munca, stagiul de cotizare in sistemul public de pensii, dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 403/29.09.2020
Angajatorul este obligat sa plateasca impozite specifice si contributii pentru despagubirile cuvenite salariatului pe perioada in care i s-a suspendat netemeinic contractul de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Vrancea - Sentinta Civila nr. 605 din 18.12.2019
Constatarea existentei raporturilor de munca in lipsa unui Contract individual de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta Civila nr. 186, din 02.04.2019
Decizia C.C.R. nr. 138/2019 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate unor dispozitii din Legea privind sistemul public de pensii Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Decizia C.C.R. Nr. 783/2018 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a unor dispozitii din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Concediere colectiva. Restructurarea si reorganizarea activitatii economice a societatii Pronuntaţă de: Curtea de apel Craiova, Sectia I Civila, Decizia nr. 3391 din data de 28.06.2016
Punctele de stabilitate in Noua lege a pensiilor. Clarificari si Reglementari Sursa: MCP avocati
Valorificarea veniturile nepermanente de la 1 septembrie 2024. Principiul contributivitatii conform noii legi a pensiilor Sursa: MCP avocati
Concediul de maternitate si concediul de crestere a copilului. Aspecte practice Sursa: MCP Cabinet avocati
Registrul de evidenta fiscala pentru persoanele fizice 2018 Sursa: Av. Andrei-Gheorghe Gherasim
Cele mai importante 7 modificari aduse de O.U.G. nr. 82/2017 Sursa: Av. Andrei-Gheorghe Gherasim
Inregistrarea contractelor de inchiriere si procedura declararii veniturilor Sursa: EuroAvocatura.ro
Impozitul pe veniturile din activitati agricole Sursa: EuroAvocatura.ro