Preturi de ruinare, Drept Concurential

Strategie (deliberata) a unei intreprinderi aflate, in general, intr-o pozitie
dominanta, care consta in eliminarea concurentilor de pe piata, prin fixarea de
preturi inferioare costurilor de productie. Daca intreprinderea respectiva
reuseste sa elimine concurentii existenti de pe piata si sa descurajeze intrarea
noilor firme pe piata, poate, ulterior, sa-si creasca preturile si sa realizeze
profituri mai mari. Practicarea de preturi de ruinare, de catre intreprinderile
aflate in pozitie dominanta, este interzisa de dreptul comunitar al concurentei,
ca abuz de pozitie dominanta. Se poate presupune ca preturile fixate la un nivel
inferior costurilor variabile medii sunt preturi de ruinare, pe motiv ca ele nu au
o alta justificare economica decat eliminarea concurentilor, din momemt ce, in
caz contrar, ar fi mai logic de a nu produce si a nu vinde un produs al carui pret
nu poate fi superior costului variabil mediu. Atunci cand preturile fixate sunt
inferioare costurilor totale medii (dar superioare costurilor variabile), pentru a
le putea califica drept preturi de ruinare, este necesara stabilirea existentei unor
elemente suplimentare, care sa demonstreze intentia intreprinderii in cauza,
intrucat si alte consideratii comerciale, cum ar fi necesitatea de a elimina
stocuri, pot sa stea la baza politicii sale de pret.

Alţi termini definiţi în cadrul categoriei Drept Concurential: Accesul la dosarul Comisiei, Actiune gratuita, Audierea, Blocarea pietei, Clauza engleza, Concurent real, Concurenta, Concurenta neloiala, Concurenta potentiala, Conventie monopolista, Costuri irecuperabile, Cota de piata, Efectul de retea, Indicele Herfindahl-Hirschmann (IHH), Intelegere verticala, Intreprindere, Practici concertate, Putere de piata, Sistem de distributie, Societate de gestiune colectiva,

Legislaţie conexă:

OUG nr. 75/2010 privind modificarea si completarea Legii concurentei nr. 21/1996
OUG nr. 75/2010 privind modificarea si completarea Legii concurentei nr. 21/1996 Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 459 din 6 iulie 2010