In conditiile in care a anulat decizia nr. 2/2007 a Administratia Finantelor Publice sector 3 pe considerentul ca a fost emisa de un organ necompetent, nu putea proceda la analizarea legalitatii adresei contestate. Procedand in acest mod, instanta de fond a examinat legalitatea unui act administrativ fiscal fara ca acesta sa fi fost analizat in cadrul contestatiei administrative obligatorii conform Codului de procedura fiscala intrucat nu se poate considera ca procedura prealabila a fost parcursa, in conditiile in care asupra sa s-a pronuntat un organ necompetent. Anularea deciziei nr. 2/2007 a Administratia Finantelor Publice sector 3 pentru necompetenta organului care a emis-o impune obligarea organului fiscal competent, respectiv DGFPMB, sa solutioneze contestatia reclamantei impotriva adresei care exprima refuzul de emitere a notei de compensare. Prin sentinta civila nr. 621/20. 02. 2008 Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis exceptia inadmisibilitatii contestarii deciziei nr. 137/31. 07. 2007, a deciziei nr. 135/2007 si a deciziei nr. 1962/2007 privind accesoriile, a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC T. SRL in contradictoriu cu paratele Administratia Finantelor Publice Sector 3, Administratia Finantelor Publice Sector 4 si Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti. A anulat decizia nr. 2/31. 01. 2007 si adresa nr. 36979/10. 11. 2006 emise de Administratia Finantelor Publice Sector 3. A obligat Administratia Finantelor Publice Sector 4 sa emita o decizie prin care sa compenseze impozitul pe profit datorat de reclamanta la data de 30. 09. 2006 in cuantum de 164. 812 lei cu partial de TVA de rambursat, conform decontuluinr. 72870 l/25. 1 0. 2006. A respins capatul de cerere privind anularea accesoriilor ca inadmisibil. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin decizia nr. 1962/18. 01. 2007 s-au stabilit in sarcina reclamantei accesorii - dobanzi pentru neplata la termenul legal a impozitului pe profit si a impozitului pe venituri suplimentare. Prin deciziile nr. 135 si 137 emise la 31. 07. 2007 s-au stabilit, de asemenea, in sarcina reclamantei dobanzi pentru neplata la termen de impozitului pe veniturile din concesiuni si inchirieri si impozitul pe profit. Din cuprinsul actelor dosarului rezulta ca reclamanta nu a formulat plangere prealabila pe art. 7 din Legea 554/2004 sau contestatie administrativa speciala pe art. 205 Cod procedura fiscala, motiv pentru care atacarea acestor acte fiscale direct la instanta de contencios administrativ este inadmisibila. Pe fondul cauzei, instanta retine ca reclamanta a depus la parata Administratia Finantelor Publice Sector 3, ca si organ fiscal, declaratia 300 "Decontul privind taxa pe valoarea adaugat a pe luna 9 anul 2006" . Ca urmare reclamanta a depus la data de 25. 10. 2006 cerere de compensare a sumei de 164. 812 lei din soldul sumei negative de TVA la data de 30. 09. 2006 cu impozitul pe profit datorat la 30. 09. 2006. Prin adresa nr. 36979/10. 11. 2006 parata Administratia Finantelor Publice Sector 3 a refuzat realizarea compensarii aratand ca efectuarea compensarii se poate realiza doar din oficiu numai dupa exprimarea optiunii de rambursare conform OMFP 967/2005. Impotriva acestei adrese reclamanta a formulat contestatie inregistrata sub nr. 746/9. 01. 2007 prin care s-a invocat ca temeiul de drept al respingerii cererii nu are legatura cu solutionarea actiunii si ca cererea sa se intemeiaza pe art. 112 din Codul de procedura fiscala. Prin decizia nr. 2/31. 01. 2007 parata Administratia Finantelor Publice Sector 3 a respins contestatia retinand ca nu au fost respectate de catre reclamanta dispozitiile art. 149 alin. 5 din Codul fiscal. Din analizarea contestatiei nr. 746/9. 01. 2007 depusa de reclamanta si a deciziei nr. 2/31. 01. 2007 a paratei Administratia Finantelor Publice Sector 3, instanta constata ca aceasta parata si-a depasit competenta materiala de solutionare a contestatiei avand in vedere art. 209 alin. 3 Cod procedura fiscala. Adresa nr. 36979/10. 11. 2006 este un refuz nejustificat de emitere a notei de compensare a TVA-ului de rambursat cu impozitul pe profitul datorat de catre reclamanta, contestatie care astfel revenea spre competenta solutionare organul ierarhic superior organului fiscal care a emis adresa, adica paratei Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti. Fata de adresa nr. 36979/10. 11. 2006 emisa de Administratia Finantelor Publice sector 3 instanta constata ca refuzul paratei este nelegal raportat la faptul ca reclamanta indeplinea la data depunerii cererii de compensare din 25. 10. 2006 conditiile prevazute de art. 112 Cod procedura fiscala: are calitatea de creditor deoarece detine o creanta certa, lichida si exigibila impotriva statului constand in suma de TV A de rambursat paratele necontestand existenta TVA-ului de rambursat, a formulat cererea de compensare catre organul fiscal iar creantele pentru care se solicita compensarea sunt datorate catre acelasi buget central - impozit pe profit si TV A. Impotriva acestei sentinte au formulat recurs partile . In motivarea cererii de recurs intemeiata in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Administratia Finantelor Publice sector 3 a aratat ca persoana impozabila inregistrata ca platitoare de TVA poate solicita rambursarea soldului sumei negative de TVA din perioada fiscala de raportare prin bifarea casutei corespunzatoare din decontul de TVA, conform art. 149 alin. 5 din Legea nr. 571/2003. Numai in momentul in care contribuabilul isi exprima optiunea de rambursare prin depunerea decontului de TVA dobandeste calitatea de creditor, dupa acest moment fiind indreptatit sa solicite compensarea. Recurenta a mai precizat ca in decontul de TVA la data depunerii cererii de compensare - 25. 10. 2006, reclamanta nu avea calitatea de creditor intrucat nu solicitase rambursarea sumei negative de TVA. In motivarea cererii de recurs intemeiata in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, DGFPMB a invocat exceptia lipsei de obiect a actiunii fata de imprejurarea ca suma de 164. 812 lei a facut obiectul Notei de compensare nr. 59266/19. 11. 2007. A sustinut ca in speta nu este vorba despre un refuz nejustificat de emitere a notei de compensare a TVA-ului de rambursat cu impozitul pe profit datorat de reclamanta, astfel incat adresa nr. 36979/10. 11. 2006 emisa de Administratia Finantelor Publice sector 3 reprezinta un alt act administrativ fiscal, contestatia formulata impotriva acestuia fiind solutionata de organul fiscal emitent conform art. 209 alin. 2 din Ordonanta de Guvern nr. 92/2003. Recurenta a apreciat ca fata de motivele pentru care instanta de fond a anulat decizia nr. 2/2007 emisa de Administratia Finantelor Publice sector 3, aceasta nu mai avea dreptul de a se pronunta asupra legalitatii adresei Administratia Finantelor Publice sector 3. Intrucat reclamanta nu a optat pentru rambursarea soldului sumei negative din decontul de TVA de la 30. 09. 2006, in mod corect Administratia Finantelor Publice sector 3 nu a procedat in acel moment la compensarea sumei de 164. 812 lei. Recurenta Administratia Finantelor Publice sector 4 a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat nu este nici emitentul actului administrativ fiscal ce face obiectul cauzei si nu are nici macar competenta in ceea ce priveste administrarea reclamantei care este contribuabil mijlociu si care se afla in administrarea DGFPMB, unica institutie care poate emite acte administrative fiscale cu privire la acest contribuabil. Astfel, sentinta este inaplicabila in fapt raportat la organul fiscal competent conform OMEF nr. 2847/2008. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii, actele administrative fiscale emise de Administratia Finantelor Publice sector 3 fiind legale si temeinice. In motivarea cererii de recurs intemeiata in drept pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, reclamanta a aratat ca instanta de fond in mod gresit a respins ca inadmisibila cererea de anulare a deciziilor prin care au fost stabilite accesoriile la impozitele fiscale. Prin contestatia inregistrata la Administratia Finantelor Publice sector 3 sub nr. 746/09. 01. 2007 a solicitat atat compensarea sumei de 164. 812 Ron, cat si anularea oricaror majorari de intarziere (obligatii aferente impozitului pe profit). Prin Decizia nr. 2/2007 contestatia sa a fost respinsa si cu privire la aceste accesorii, fiind indeplinita procedura prealabila prevazuta de art. 205 alin. 1 Cod procedura fiscala. Recurenta a mai precizat ca deciziile de stabilire a obligatiilor accesorii au fost emise in intervalul cuprins intre data inregistrarii contestatiei la Administratia Finantelor Publice sector 3 (09. 01. 2007) si data emiterii deciziei nr. 2/2007 (31. 01. 2007). Prin intampinarile formulate, recurenta reclamanta a solicitat respingerea recursurilor formulate de Administratia Finantelor Publice sector 3 si DGFPMB aratand ca actiunea nu a ramas fara obiect intrucat compensarea din 2007 nu a reprezentat o solutionare pozitiva a cererii de compensare nr. 34625/25. 10. 2006, ci o solutionare ca urmare a unei noi solicitari a reclamantei, prin depunerea decontului de TVA aferent lunii martie 2007 inregistrat sub nr. 293113/25. 05. 2007, decont prin care s-a solicitat rambursarea intregii sume reprezentand TVA de rambursat. Analizand actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca recursurile sunt fondate pentru urmatoarele considerente: Referitor la recursul formulat de Administratia Finantelor Publice sector 4 se retine ca actele administrativ fiscale contestate de reclamanta au fost emise de Administratia Finantelor Publice sector 3 care, pentru termenul din 24. 10. 2007, a depus la dosar o cerere de scoatere din cauza si de introducere in cauza a Administratia Finantelor Publice sector 4 avand in vedere ca reclamanta si-a mutat sediul social in sectorul 4, in sustinerea cererii fiind invocate dispozitiile art. 33 din Ordonanta de Guvern nr. 92/2003. Instanta de fond a admis cererea si a dispus citarea in calitate de parata a Administratia Finantelor Publice sector 4 care la randul sau, a solicitat scoaterea din cauza si citarea in calitate de parata a DGFPMB fata de imprejurarea ca reclamanta se afla in lista societatilor comerciale considerate contribuabili mijlocii, dosarul fiscal al acesteia fiind preluat de DGFPMB. Instanta de fond a admis cererea, iar reclamanta si-a precizat actiunea in sensul ca solicita obligarea DGFPMB la emiterea actului administrativ fiscal prin care sa dispuna compensarea sumei de 164. 812 Ron reprezentand impozit pe profit datorat, cu partial din TVA de recuperat. Se constata ca instanta de fond nu a avut in vedere aceasta precizare a actiunii si a obligat Administratia Finantelor Publice sector 4 la emiterea deciziei de compensare, desi la data pronuntarii sentintei recurate - 20. 02. 2008, reclamanta era contribuabil mijlociu, dosarul sau fiscal fiind preluat de DGFPMB conform OMFP nr. 1074/2006, actualizat prin OMFP 1355/2007. Administratia Finantelor Publice sector 4 nu a emis actele administrative contestate de reclamanta si nu avea competenta de administrare a reclamantei la momentul pronuntarii sentintei recurate, astfel incat nu exista identitate intre aceasta parata si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii, singura institutie care poate emite acte administrativ fiscale cu privire la acest contribuabil fiind DGFPMB. In consecinta, va fi admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Administratia Finantelor Publice sector 4 si va fi respinsa actiunea formulata in contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calitatii procesuale pasive. Cu privire la recursurile formulate de Administratia Finantelor Publice sector 3 si DGFPMB, Curtea constata ca reclamanta a solicitat anularea adresei nr. 36979/10. 11. 2006 emisa de Administratia Finantelor Publice sector 3 si a deciziei nr. 2/31. 01. 2007 emisa de aceeasi autoritate publica prin care a fost solutionata contestatia formulata impotriva acestei adrese. Adresa contestata reprezinta raspunsul Administratia Finantelor Publice sector 3 la cererea prin care reclamanta ii solicita compensarea sumei de 164. 812 Ron reprezentand impozit pe profit datorat pentru trimestrul III 2006 cu partial din TVA de recuperat, conform decontului de TVA, la 30. 09. 2006. Chiar daca in aceasta adresa parata reda continutul art. 111 alin. 5 cap. 2, titlul VI din Ordonanta de Guvern nr. 92/2003, in fapt, ea exprima refuzul de emitere a notei de compensare, astfel incat competenta de solutionare a contestatiei impotriva acestui refuz revenea DGFPMB conform art. 209 alin. 3 din Ordonanta de Guvern nr. 92/2003 potrivit caruia contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act. Procedura contestarii actelor administrativ fiscale reglementata de Cod procedura fiscala este o cale administrativa de atac, o procedura prealabila obligatorie ce trebuie urmata conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. Sunt supuse cenzurii instantei de contencios administrativ, in conditiile Legii nr. 554/2004, conform art. 218 alin. 2 din Ordonanta de Guvern nr. 92/2003, deciziile sau dispozitiile emise de organele fiscale in solutionarea contestatiilor administrative si nu in mod direct actele administrativ fiscale ce constituie obiectul contestatiei administrative. Instanta de fond avea competenta de a analiza decizia prin care a fost solutionata contestatia impotriva adresei mentionate, iar asupra legalitatii acestei adrese, se putea pronunta in masura in care decizia era emisa de un organ competent. In conditiile in care a anulat decizia nr. 2/2007 a Administratia Finantelor Publice sector 3 pe considerentul ca a fost emisa de un organ necompetent, nu putea proceda la analizarea legalitatii adresei contestate. Procedand in acest mod, instanta de fond a examinat legalitatea unui act administrativ fiscal fara ca acesta sa fi fost analizat in cadrul contestatiei administrative obligatorii conform Codului de procedura fiscala intrucat nu se poate considera ca procedura prealabila a fost parcursa, in conditiile in care asupra sa s-a pronuntat un organ necompetent. Anularea deciziei nr. 2/2007 a Administratia Finantelor Publice sector 3 pentru necompetenta organului care a emis-o impune obligarea organului fiscal competent, respectiv DGFPMB, sa solutioneze contestatia reclamantei impotriva adresei care exprima refuzul de emitere a notei de compensare. Fata de aceste considerente, nu va fi analizat primul motiv de recurs invocat de DGFPMB referitor la lipsa de obiect a actiunii determinata de faptul ca suma de 164. 812 lei a fost obiectul unei compensari din TVA conform Notei de compensare nr. 592661/19. 11. 2007. Acest motiv vizeaza fondul cauzei, respectiv temeinicia cererii de compensare formulata de reclamanta si urmeaza a fi analizat cu ocazia solutionarii contestatiei administrative, in prezenta cauza putandu-se analiza doar legalitatea deciziei nr. 2/2007 a Administratia Finantelor Publice sector 3 nu si a adresei nr. 36979/10. 11. 2006 emisa de Administratia Finantelor Publice sector 3. Cu privire la recursul reclamantei, Curtea retine ca instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii contestarii deciziilor nr. 137/31. 07. 2007, 135/2007 si 1962/2007 privind accesoriile cu motivarea ca reclamanta nu a formulat plangere prealabila pe art. 7 din Legea nr. 554/2004 sau contestatie administrativa speciala pe art. 205 Cod procedura fiscala. Se constata insa, ca in contestatia impotriva refuzului nejustificat de a aproba compensarea reclamanta a solicitat solutionarea acestei cereri, dar si anularea oricaror majorari de intarziere instituite in fisa sintetica de platitor, astfel incat exceptia inadmisibilitatii nu poate fi retinuta. Celelalte capete ale actiunii precizate avand ca obiect anularea adresei nr. 36979/10. 11. 2006 a Administratia Finantelor Publice sector 3, constatarea dreptului reclamantei de a i se solutiona pozitiv cererea de compensare, obligarea DGFPMB la emiterea actului administrativ fiscal prin care sa se dispuna compensarea si anularea obligatiilor de plata accesorii vor fi respinse, putand fi analizate de instanta de contencios administrativ numai dupa solutionarea contestatiei administrative impotriva refuzului de emitere a notei de compensare. In raport de aceste considerente, constatand incidenta in cauza a motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sentinta fiind data cu aplicarea gresita a legii, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila, va admite recursurile, va modifica in tot sentinta in sensul ca va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Administratia Finantelor Publice sector 4 si va respinge actiunea in contradictoriu cu acesta pentru lipsa calitatii procesuale pasive. Curtea va respinge exceptia inadmisibilitatii, va admite in parte actiunea, va anula decizie nr. 2/2007 emisa de Administratia Finantelor Publice sector 3 si va obliga DGFPMB sa solutioneze contestatia formulata de reclamanta, respingand celelalte capete din actiunea precizata.
Admiterea cererii de inscriere la concurs nu putea avea semnificatia unui acord tacit din partea angajatorului pentru incheierea contractului de munca in conditiile vizate de candidat Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 227 din data de 4 Februarie 2020
Raspunderea patrimoniala a angajatorului. Excluderea discriminatorie a salariatului de la indeplinirea unor atributii de serviciu cu consecinte pe planul cuantumului drepturilor salariale ca urmare a prezentarii unor nemultumiri directorului general Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. din data de 5141 din data de 12.11.2019
Nu orice conditie pentru exercitarea unui drept constituie si criteriu de discriminare Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 4058 din data de 09 Noiembrie 2020
Recalcularea salariului prin raportare la salariul maxim stabilit in cadrul institutiei pentru aceeasi functie/grad/treapta si gradatie pentru activitatea desfasurata in aceleasi conditii Pronuntaţă de: Curtea de Apel BUCURESTI - Decizie civila nr. 1710/ 5.10.2020
Existenta sau inexistenta resurselor financiare ale angajatorului nu poate avea vreo influenta asupra platii drepturilor salariale prevazute in contractul individual de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 5590 din data de 03 Decembrie 2019
Numai statul de plata sau alt document justificativ in sensul art. 168 din Codul muncii are valoare probanta in materia achitarii drepturilor salariale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 882 din data de 23 Februarie 2018
Tranzactia incheiata intre salariat si angajator priveste raporturi juridice de dreptul muncii. Aceasta prevede modul in care se vor stinge datoriile existente, derivate din contractul individual de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Sentinta civila nr. 9 din data de 04 Februarie 2019
Competenta este atrasa de obiect, iar nu de catre partile atrase in proces de catre reclamant sau de catre natura drepturilor care se pot naste ulterior in patrimoniul reclamantului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Sentinta civila nr. 14 din data de 10 ianuarie 2020
Raspunderea patrimoniala a salariatului. Restituirea salariilor compensatorii dupa anularea deciziei de concediere Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia nr. i��1814/2019 din 27.03.2019
In cazul in care paguba a fost produsa de mai multi salariati este necesara chemarea in judecata a tuturor angajatilor responsabili de producerea prejudiciului produs Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti- Decizia civila nr. 2469 din data de 07 Mai 2019
Plata drepturilor cuvenite salariatilor detasati. Aspecte particulare Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Perimarea executarii silite. Termenul de invocare Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Hotarare definitiva pronuntata intr-un litigiu privind nerespectarea dreptului de interventie asupra datelor si a dreptului de opozitie Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
Cererea abuziva a falimentului introdusa de catre creditor. Mijloacele de aparare ale debitorului vizat Sursa: avocat Irina Maria Diculescu | MCP Cabinet avocati
Timpul de lucru si perioada de repaus in cazul incheierii mai multor contracte individuale de munca Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Un serviciu care pune in legatura directa, prin intermediul unei aplicatii electronice, clienti si soferi de taxi constituie un serviciu al societatii informationale din moment ce nu reprezinta o parte integranta dintr-un serviciu global al carui element principal ar fi o prestatie de transport Sursa: EuroAvocatura.ro
Fake News. Afectarea demnitatii si imaginii persoanei. Practica Tribunalului Bucuresti Sursa: avocat Gales Iulian | MCP Cabinet avocati